Tendinţa manifestată în ultimele decenii pe plan mondial, de dezvoltare explozivă a serviciilor, a impus o creştere permanentă a preocupărilor de studiere a pieţei muncii sectorului terţiar şi mai ales a segmentării acesteia pe categorii, profesii şi specializări ale forţei de muncă.
O posibilă structurare a forţei de muncă ocupate în sectorul servicilor făcută după gradul de calificare este:
- segmentul primar al pieţei muncii care cuprinde locuri de muncă cu statut favorabil, condiţii de muncă normale, asigurări sociale, posibilităţi de avansare şi carieră, angajări în general stabile, cu statut profesional înalt şi venituri ridicate
- segmentul secundar al pieţei muncii în servicii caracterizat prin locuri de muncă instabile, întâmplătoare, ocupaţii temporare şi de calitate mai redusă, cu salarii mici, fără asigurări sociale şi teoretic fără şanse de promovare profesională. Aceste slujbe cu statut precar depind de conjunctura generală variind numeric şi ca nivel al salarizării în funcţie de starea economiei la un moment dat.
După natura activităţilor de servicii, acestea sunt:
- servicii simple, tradiţionale ca cele din comerţul clasic, reparaţii, cu operaţii de rutină, calificare mediocră;
- servicii moderne, nobile, complexe care implică cele mai înalte calificări, făcând adesea un monopol al forţei de muncă specializate.
Gradul de competivitate a muncii în servicii, structurează piaţa muncii astfel:
- servicii de rutină în producţie asemănătoare operaţiilor repetitive de pe banda rulantă. Lucrătorii fac operaţii de rutină, aplică proceduri codificate, nu au un aport creator şi sunt salarizaţi după timpul lucrat sau volumul activităţii depuse Se încadrează în această categorie profesiile legate de prelucrarea automată a datelor.
- servicii pentru public, cu operaţii simple şi repetitive asemănătoare serviciilor de rutină în producţie doar că sunt prestate populaţiei. Ele sunt: vânzători, chelneri, lucrători hotelieri, paznici, menajere, şoferi, etc.
- servicii de analiză conceptuală, locuri de muncă competitive atât pe plan naţional cât şi internaţional şi care oferă venituri ridicate ce depind de calitatea forţei de muncă, originalitate, inteligenţă, găsirea rapidă de soluţii. Astfel de servicii calitative prestează cercetătorii, proiectanţii, analiştii, avocaţi, medici, jurişti, experţi, consilieri, informaticieni, programatori, specialişti diverşi, etc.
- -Un model de structurare a forţei de muncă ocupate în servicii care ca în considerare gestionarea flexibilă a forţei de muncă, după Jean Gadrey, este:
Specialişti, tehnicieni, ingineri şi alţi profesionişti de nivel înalt. Locurile de muncă din această categorie sunt în creştere; ele există fie în compartimentele funcţionale ale intreprinderilor (cercetare-dezvoltare, marketing, finanţe contabilitate, etc.) ca posturi de activitate, fie sunt organizate ca funcţii specializate în întreprinderile din orice domeniu de activitate: (funţia de cercetare, managementul resurselor umane, informatică).
Această grupă cuprinde forţa de muncă cu funcţii specializate în tot mai multe activităţi şi are un rol tot mai important. Aceşti angajaţi sunt o parte a nucleului permanent al forţei de muncă angajate, cu statut relativ favorabil.
Specialişti intelectuali care prestează în mod independent servicii sectorului industrial, organizaţi adesea ca firme prestatoare de servicii. Ei provin din rândul specialiştilor şi profesioniştilor de înaltă calificare din intreprinderi care externalizează activităţile. Pot rămâne în relaţii contractuale cu firmele din care s-au desprins dar execută prestaţii şi către alte intreprinderi. Ca exemple: credit, consultanţă, analiză, publicitate, programare, securitate, întreţinere, informatică, etc.
Directori şi manageri generali şi operaţionali care sunt posturi superioare ce asigură coordonarea şi gestionarea diverselor activităţi din intreprinderi şi instituţii. Fac parte, în general din forţa de muncă permanentă, cu statut favorabil.
Angajaţi cu program complet, cu nivel de calificare mediu, polivalenţi, care asigură perpetuarea cunoştinţelor şi meseriilor practicate în intreprinderi, deasemeni alcătuiesc o parte a nucleului de bază al forţei de muncă.
Lucrători cu program redus (sau timp de lucru parţial) care au niveluri de calificare diverse. Ei formează principala zonă flexibilă a forţei de muncă interne, vorbind ca număr, mărime a salariilor, programe de activitate, lipsiţi de perspective în ceea ce priveşte cariera profesională. în situaţii nefavorabile economic pentru intreprindere, aceaşti lucrători cu timp parţial sunt primii ameninţaţi cu pierderea locurilor de muncă, deşi activităţile prestate de aceştia uneori foarte specializate sunt foarte importante pentru intreprindere. Din acest grup se desprind adesea, specialiştii intelectuali care îşi externalizează serviciile şi încheie apoi contracte cu intreprinderea.
Personal cu angajare parţială, cu o poziţie intermediară între ocuparea internă şi externă. Acest personal este angajat pe bază de subcontracte cu durată limitată, pentru nevoi specifice ale intreprinderii, periodice, sezoniere sau accidentale, ori ocazionale.
Gestionarea flexibilă a forţei de muncă afectează mai ales mâna de lucru angajată parţial, lucrătorii cu program redus, specialiştii care lucrează pe bază de contracte şi mai apoi şi celelalte categorii de angajaţi după constrângerile manifestate pe piaţa muncii.