Teritoriul vamal este acel teritoriu în interiorul căruia se aplică un anumit regim vamal, o anumită legislaţie vamală. De regulă, teritoriul vamal al unui stat coincide cu teritoriul său naţional.
În unele cazuri, avem de-a face fie cu extinderea teritoriului vamal, fie cu restrângerea acestuia.
Dacă două sau mai multe state convin să formeze împreună o uniune vamală, atunci teritoriul vamal însumează teritoriul statelor participante la această uniune. În acest caz are loc extinderea teritoriului vamal.
Ţările care participă la formarea uniunii vamale desfiinţează, dintr-o dată sau treptat, barierele tarifare şi netarifare în relaţiile comerciale reciproce (pentru toate bunurile sau numai pentru o parte dintre acestea), iar în relaţiile cu terţii aplică o politică comercială comună şi un tarif vamal comun.
Uniunile vamale reprezintă principala formă de extindere a teritoriului vamal şi sunt de două feluri:
- perfecte ( complete), când sunt vizate toate produsele care se schimbă reciproc şi cu terţii;
- imperfecte (incomplete), când sunt vizate numai o parte din produsele care se schimbă reciproc şi cu terţii.
Zonele de liber schimb sunt o formă secundară de extindere a teritoriului vamal. În cazul acestora, ţările participante la zonă elimină, dintr-o dată sau treptat, barierele tarifare şi netarifare în relaţiile comerciale reciproce pentru toate produsele sau numai pentru o parte dintre acestea, iar în relaţiile cu terţii nu instituie o politică comercială comună, fiecare ţară membră păstrându-şi independenţa în materie de politică comercială.
Zonele de liber schimb sunt de două feluri:
- perfecte (complete);
- imperfecte (incomplete).
Primele vizează toate produsele care se schimbă reciproc, iar celelalte vizează numai o parte din produsele care se schimbă reciproc.
Restrângerea teritoriului vamal reprezintă exceptarea de la regimul vamal în vigoare a unei porţiuni dintr-un stat naţional (un port, o parte dintr-un port sau altă zonă comercială sau industrială). În aceste zone nu se percep taxe vamale de import.
Aceste zone exceptate de la regimul vamal în vigoare al unui stat poartă denumirea de zone libere. Pe plan internaţional ele au diferite denumiri, ca de exemplu: zone portuare scutite de impozite, zone libere comerciale, zone economice speciale (în China), porturi libere etc. Tot aici intră şi antrepozitele vamale.
Zonele economice speciale, care au început să fie create în China în ultimii 20 ani, păstrează caracteristica zonelor libere (scutite de taxe vamale de import), dar prezintă şi unele particularităţi:
a). dimensiunea acestora este mare şi foarte mare (mii de hectare) în raport cu zonele libere obişnuite care au o dimensiune mai redusă;
b). obiectivul urmărit prin constituirea acestor zone este atragerea capitalului străin căruia i se acordă facilităţi însemnate pentru a pune în valoare resursele naturale însemnate şi forţa de muncă imensă de care dispun zonele respective.
Antrepozitele vamale sunt depozite în care pot fi depuse şi păstrate mărfuri importate sau mărfuri străine aflate în tranzit pe o perioadă determinată de timp, fără a se plăti taxele vamale de import, dar cu plata legală a taxelor de antrepozitare.
Acestea pot fi plasate în centrele comerciale şi industriale mai importante sau în zone care facilitează tranzitul mărfurilor.
Prin crearea de zone libere, inclusiv antrepozite vamale, statele urmăresc o serie de obiective: - promovarea şi dezvoltarea regiunilor respective;
- punerea în valoare a resurselor naturale interne şi a forţei de muncă disponibile;
- încurajarea tranzitului pe teritoriul ţării respective;
- sporirea încasărilor la bugetul statului etc.