Valutele sunt monede naţionale care au circulaţie, putere de plată şi pot fi constituite rezervă şi în alte ţări decât în cea emitentă.
Valutele au calitatea de a realiza lichidarea imediată a obligaţiilor de plată în relaţiile economice internaţionale.
Valutele se pot clasifica după mai multe criterii.
Valuta în numerar (valută efectivă) se prezintă sub formă de bancnote sau monezi, iar valuta în cont se află sub formă de disponibil într-un cont la bancă.
Valuta în cont poate fi utilizată, la dispoziţia titularului de cont, ea transformându-se la cererea acestuia în valută în numerar. Valuta în cont poate fi, după modul de depunere, la vedere şi la termen.
După modul de preschimbare a valutelor, acestea pot fi: convertibile, neconvertibile, transferabile şi liber-utilizabile.
Valutele convertibile sunt, în mod practic, monedele care se schimbă liber, contra altor monede naţionale sau internaţionale (emise de o instituţie financiar-bancară internaţională).
Valutele neconvertibile participă la un număr restrâns de operaţiuni valutare, schimbându-se într-un singur sens: cumpărarea de valută convertibilă intrată în ţară, ca monedă neconvertibilă.
Valutele transferabile au un anumit grad de convertibilitate stabilit în cadrul unei înţelegeri pe plan regional, contribuind la transferarea de fonduri pentru un număr restrâns de operaţiuni.
Valutele liber-utilizabile sunt valute cu convertibilitate totală recunoscute de FMI şi alte organizaţii financiare internaţionale ca utilizabile pe plan larg în cadrul tranzacţiilor internaţionale şi ca valute negociabile, în volum mare, pe toate pieţele financiare. În această categorie intră următoarele patru valute: dolarul SUA, euro, lira sterlină şi yenul japonez.
Valutele puternice, emise de ţările cu economie dezvoltată, mult apreciate şi căutate pe piaţa financiară, pot juca rolul de valută de rezervă. Aceste monede îşi menţin identitatea naţională, însă sunt utilizate ca instrumente de plată cu putere liberatorie nelimitată şi ca mijloc de rezervă pe plan internaţional. Pentru ca o monedă să servească drept valută de rezervă trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:
- să joace un rol important în operaţiunile financiar-valutare internaţionale;
- să fie liber convertibilă;
- să se bucure de o stabilitate pe termen lung.
În urma renunţării pe plan internaţional la definirea monedei naţionale prin conţinutul de aur sau de devize corespunzător valorii sale, s-a trecut la definirea puterii ei de cumpărare, criteriu mai aproape de realitate pentru compararea a două monede naţionale.