Aceste cheltuieli cuprind:
- cheltuieli privind dezvoltarea cercetării fundamentale, adică dezvoltarea cunoaşterii într-un anumit domeniu al ştiinţei;
- cheltuieli privind finanţarea cercetărilor practice aplicative, ce au ca scop crearea tehnologiilor şi produselor noi;
- cheltuielile privind dezvoltarea ce ţin de verificarea posibilităţilor de obţinere a noi produse, tehnologii pe scara internaţională.
Aceste cheltuieli sunt finanţate parţial din bugetul statului, din fondurile întreprinderilor private sau instituţiilor de învăţământ superior. În ţările dezvoltate aceste cheltuieli se acoperă la 30-60% din bugetul de stat, în ţările în curs de dezvoltare 50-90%.
În domeniul economic se distinge o grupă specială de cheltuieli: de cercetare – dezvoltare. Această grupă include:
- Cheltuieli privind finanţarea cercetării fundamentale, care au drept obiectiv dezvoltarea cunoaşterii într-un anumit domeniu al ştiinţei.
- Cheltuieli privind fundamentarea cercetării aplicative, prin care se urmăreşte crearea de produse şi tehnologii noi.
- Cheltuieli privind dezvoltarea, prin care se realizează verificarea posibilităţilor de obţinere a noi produse şi tehnologii pe scară internaţională.
Resursele financiare de finanţare a cheltuielilor cu cercetarea ştiinţifică provin din bugetul statului, din fondurile întreprinderilor private, din fondurile proprii ale instituţiilor de cercetare.
Finanţarea cheltuielilor privind cercetarea – dezvoltarea prezintă particularităţi de la o ţară la alta. În unele ţări statul finanţează din fondurile sale o parte considerabilă a acestor cheltuieli, în altele – într- o măsură mai mică. Acele state ce-şi asumă finanţarea cheltuielilor pentru cercetările ştiinţifice îşi asumă supremaţia în domeniul economic. Finanţarea diferitor cercetări ştiinţifice duce la apariţia decalajelor dintre ţări. Decalajele ştiinţifice şi tehnologice existente între ţările industriale şi cele în curs de dezvoltare adâncesc şi mai mult inegalitatea dintre acestea.