Pin It

Unitatea (obiectul)  activelor materiale se constată ca activ  în cazul în care:a) există o certitudine  întemeiată  că în urma utilizării  acestuia întreprinderea va obţine un avantaj (profit) economic;b) valoarea activului  poate  fi  determinată cu un  grad  înalt  de certitudine.Dacă aceste două   condiţii  nu  pot  fi  satisfăcute,  activul   se consideră drept cheltuială a perioadei de gestiune.Activele materiale pe termen lung reprezintă o parte considerabilă  din  toate activele întreprinderii. De aceea este  foarte important,  cum aceste active vor fi prezentate în situaţia financiară a întreprinderii.  Întreprinderea trebuie să determine, dacă  investiţiile capitale  efectuate  pentru  achiziţionarea sau  crearea  unui  oarecare obiect  reprezintă un activ sau cheltuială. Aceasta poate să influenţeze substanţial mărimea rezultatelor activităţii întreprinderii.  Dacă întreprinderea  stabileşte  că obiectul activelor  materiale răspunde  cerinţelor  primului  criteriu de  constatare, este necesară fundamentarea gradului de certitudine privind obţinerea  avantajului  economic  viitor (profitului)  în  baza  datelor existente  la  momentul constatării iniţiale. În cazul  existenţei  unor argumente   suficiente   privind  obţinerea  avantajului  economic   din utilizarea  activului,  întreprinderea  garantează că  va  obţine  acest avantaj  şi poate să-l achiziţioneze. Dacă întreprinderea nu este sigură că  va  obţine un avantaj economic ca urmare a efectuării  operaţiei  de achiziţionare  a  activului,  o  atare operaţie poate  fi  anulată  fără pierderi  considerabile.  În  acest  caz  nu există  nici  un  temei  de constatare a activului.     Condiţiile celui de-al doilea criteriu de constatare sînt satisfăcute, de obicei, uşor în operaţia de  schimb (cumpărare)  a  activului,  în care se determină valoarea de  intrare  a acestuia.  Dacă activul este creat de întreprindere fără atragerea  unor terţi,  valoarea  de  intrare poate fi măsurată exact  prin  totalitatea cheltuielilor  privind  achiziţionarea materialelor, forţei de muncă,  a altor resurse utilizate în construirea, montarea, instalarea lui.     La determinarea  unei  unităţi  (obiect) a  activelor  materiale  pe termen   lung  este  necesar  a  lua  în  considerare  particularităţile caracteristice  unor  tipuri  de active şi  întreprinderi.  De  exemplu, piesele  de schimb intrate împreuna cu activul achiziţionat se includ în valoarea de intrare a acestuia. Din momentul punerii în funcţiune a unui asemenea  activ uzura se calculează, pornind de la valoarea uzurabilă  a activului,  inclusiv  valoarea  acestor piese de  schimb.  La  reparaţia acestui  activ valoarea pieselor de schimb cheltuite, care figurează  în garnitură,   nu   se   include  în  consumuri   sau   cheltuieli.   Dacă întreprinderea  prevede să utilizeze utilajul de rezervă mai mult de  un an,  acesta se trece la mijloacele fixe. În acest caz pentru utilajul de rezervă se calculează uzura în cursul perioadei care nu depăşeşte durata de funcţionare utilă a activului aferent.  Activul achiziţionat  de întreprindere poate să cuprindă  cîteva elemente  componente  cu diverse durate de funcţionare utilă.  În  acest caz, fiecare element component se contabilizează separat, iar uzura este necesar  să  fie calculată de asemenea separat. De exemplu,  avionul  şi motoarele  acestuia  au diferite durate de funcţionare utilă,  de  aceea acestea trebuie să fie contabilizate ca active amortizabile distincte.     Întreprinderea poate să achiziţioneze activul pentru securitatea şi  protecţia  mediului înconjurător din utilizarea căruia nu va  obţine nemijlocit un avantaj economic. Însă o atare achiziţionare este necesară pentru obţinerea unui avantaj din activele aferente, de aceea aceasta se constată  drept activ. Un atare activ se constată numai în acel grad  în care  valoarea  de  bilanţ  a acestuia şi a activelor legate  de  el  nu depăşeşte  valoarea  lor  totală  de recuperare luate  în  ansamblu.  De exemplu,   întreprinderea   din  industria  chimică  este   nevoită   să perfecţioneze  noile  metode  (forme)  de  transportare  şi  păstrare  a produselor  chimice  în conformitate cu cerinţele  contemporane  privind protecţia  mediului  înconjurător,  fabricarea şi  păstrarea  produselor chimice  toxice.  Aceste perfecţionări noi se constată drept  active  cu condiţia că ele se recuperează, deoarece fără ele întreprinderea nu este în stare să producă şi să vîndă produsele sale chimice.