Gestiunea financiară poate fi definită ca un ansamblu de decizii, operaţiuni şi modalităţi de organizare a activităţii financiare în vederea procurării si utilizării capitalurilor în scopul obţinerii, repartizării si utilizării cât mai eficiente a profiturilor întreprinderii. Gestiunea financiară presupune aplicarea în activitatea întreprinderii a 2 principii de bază:
-autonomia funcţională a întreprinderii, respectiv libertatea în modul de procurare şi gestiune a capitalului;
-eficienţa, respectiv obţinerea maximului de rezultate în urma gospodăririi şi utilizării capitalului.
Rolul fundamental al managementului financiar în cadrul întreprinderii se concretizează în:
- Maximizarea valorii întreprinderii
Valoarea unei întreprinderi nu este dată numai de valoarea prezentă a patrimoniului său ci trebuie luate în consideraţie şi următoarele aspecte:
-valoarea întreprinderii este o valoare actuală, adică echivalentul prezent al rezultatelor sale viitoare;
-valoarea este o mărime dinamică şi nu statică ce este percepută în interdependenţă cu procesul de valorificare a patrimoniului;
-evaluarea întreprinderii reflectă în acelaşi timp şi efectele riscurilor interne şi externe ce pot afecta nivelul şi stabilitatea viitoare a rezultatelor aşteptate.
În concluzie, se poate spune ca maximizarea valorii întreprinderii depinde de nivelul performanţelor asigurate de activitatea întreprinderii şi de stăpânirea riscurilor financiare în general.
- Menţinerea nivelului performanţelor financiare
Gestiunea financiară trebuie să asigure menţinerea performanţelor întreprinderii la un nivel care să asigure obţinerea unor venituri suficiente pentru a asigura plata furnizorilor de resurse şi dacă este necesar, să permită restituirea acestor resurse. Obţinerea de către întreprindere a unor rezultate defavorabile sau insuficiente reflectă o risipire a resurselor, dăunătoare atât pentru întreprindere cât şi pentru furnizorii săi de fonduri şi pentru economia naţională.
De asemenea, gestiunea financiară a întreprinderii nu urmăreşte obţinerea cu orice preţ a profitului maxim pe termen scurt ci acorda o mai mare importanţă stabilităţii performanţelor pe termen lung, încercând sa găsească un compromis satisfăcător între stabilitate şi rentabilitate.
- Stapânirea riscurilor financiare