Pin It

Gestiunea financiară poate fi definită ca un ansamblu de decizii, operaţiuni şi modalităţi de organizare a activităţii financiare în vederea procurării si utilizării capitalurilor în scopul obţinerii, repartizării si utilizării cât mai eficiente a profiturilor întreprinderii. Gestiunea financiară presupune aplicarea în activitatea întreprinderii a 2 principii de bază:

-autonomia funcţională a întreprinderii, respectiv libertatea în modul de procurare şi gestiune a capitalului;

-eficienţa, respectiv obţinerea maximului de rezultate în urma gospodăririi şi utilizării capitalului.

Rolul fundamental al managementului financiar în cadrul întreprinderii se concretizează în:

  1. Maximizarea valorii întreprinderii

Valoarea unei întreprinderi nu este dată numai de valoarea prezentă a patrimoniului său ci trebuie luate în consideraţie şi următoarele aspecte:

-valoarea întreprinderii este o valoare actuală, adică echivalentul prezent al rezultatelor sale viitoare;

-valoarea este o mărime dinamică şi nu statică ce este percepută în interdependenţă cu procesul de valorificare a patrimoniului;

-evaluarea întreprinderii reflectă în acelaşi timp şi efectele riscurilor interne şi externe ce pot afecta nivelul şi stabilitatea viitoare a rezultatelor aşteptate.

În concluzie, se poate spune ca maximizarea valorii întreprinderii depinde de nivelul performanţelor asigurate de activitatea întreprinderii şi de stăpânirea riscurilor financiare în general.

  1. Menţinerea nivelului performanţelor financiare

Gestiunea financiară trebuie să asigure menţinerea performanţelor întreprinderii la un nivel care să asigure obţinerea unor venituri suficiente pentru a asigura plata furnizorilor de resurse şi dacă este necesar, să permită restituirea acestor resurse. Obţinerea de către întreprindere a unor rezultate defavorabile sau insuficiente reflectă o risipire a resurselor, dăunătoare atât pentru întreprindere cât şi pentru furnizorii săi de fonduri şi pentru economia naţională.

De asemenea, gestiunea financiară a întreprinderii nu urmăreşte obţinerea cu orice preţ a profitului maxim pe termen scurt ci acorda o mai mare importanţă stabilităţii performanţelor pe termen lung, încercând sa găsească un compromis satisfăcător între stabilitate şi rentabilitate.

  1. Stapânirea riscurilor financiare