Economie

Amortizarea poate fi privită sub următoarele aspecte:

1) ca proces – care înseamnă o detaşare şi transmitere de valoare din activele fixe asupra producţiei;

2) ca cheltuială – care urmează a se include în costuri;

3) ca fond sau resurse financiare – care trebuie să asigure recuperarea valorii activelor fixe şi finanţarea înlocuirii acestora.

În baza acestor aspecte amortizarea se poate defini ca expresie bănească a uzurii. Amortizarea ca fond poate fi definită ca o sumă de bani ce se detaşează din activele fixe şi permite întreprinderii:

1. a) menţinerea constantă a a.f., atunci cînd a utilizat resurse financiare proprii pentru obţinerea a.f.;
2. b) rambursarea la timp a creditelor, atunci cînd a utilizat resurse financiare împrumutate pentru procurarea a.f.

Prin procesul de amortizare se recuperează valoarea a.f. constituindu-se fondul de amortizare. El este destinat reparaţiei şi înlocuirii a.f. Pentru ca fondul de amortizare să-şi poată îndeplini funcţia pentru care se constituie este necesar să se evalueze corect a.f., iar normele de amortizare să reflecte atât uzura fizică cât şi cea morală, iar volumul său să asigure reparaţia şi înlocuirea a.f.

Regimul de amortizare trebuie de constituit astfel încît să facă din amortizare o adevărată pîrghie financiară care să răspundă mai multor cerinţe şi anume:

• stabilirea exactă a cheltuielilor cu amortizarea în costurile de producţie;
• recuperarea valorii a.f. într-o perioadă de timp corespunzătoare, ţinînd cont de uzura fizică şi morală;
• impulsionarea întreprinderilor în folosirea completă şi eficientă a a.f.;
• stimularea întreprinderilor în întreţinerea şi repararea instrumentelor de muncă;
• respectarea principiilor de fiscalitate.

Amortizarea ca proces mai are rolul de a elibera resursele de finanţare pentru reînnoirea a.f., fapt ce se realizează prin prelevarea din rezultatele globale a unei părţi corespunzătoare. Pentru stabilirea fondului de amortizare este necesar să se cunoască normele de uzură care sunt exprimate în %, au un caracter mediu şi pot fi stabilite pe fiecare fel de grupe omogene, pe categorii mari şi pe total a.f.

Stabilirea normelor de amortizare trebuie să ţină seama de crearea bazei financiare, pentru înlocuirea a.f. într-un număr corespunzător de ani ce se realizează prin luarea în considerare a uzurii fizice şi morale.

Prin norma de amortizare se înţelege mărimea procentuală care exprimă intensitatea cu care se amortizează un mijloc fix în decurs de 1 an.

În RM normele de amortizare sunt clasificate după categorii de a.f. Normele de amortizare pentru categoriile:

I  – 5%           III – 10%        V – 30%

II – 8%          IV – 20% 

 După modul în care acţionează asupra nivelului fondului de amortizare în practica financiară mondială se folosesc următoarele categorii de norme:

I     Norme proporţionale – au mai multe variante şi anume:

1) în timp – cu caracter uniform, constant şi egal dînd naştere unui fond de amortizare egal în fiece an la aceleaşi a.f., astfel încît şi costurile şi rezultatele financiare vor fi afectate egal în fiece an. Folosirea acestor norme nu ţin cont de variabilitatea în timp a uzurii, iar aplicarea acestor norme este cunoscută ca metoda liniară de amortizare.

N_a = V_i / D_n / V_i * 100%  sau 100/D_n, unde:

N_a – norma de amortizare

V_i – valoarea de inventar a a.f.

 D_n – durata normată de serviciu

2) pe unitate de produs – se aplică la întreprinderi cu un sortiment limitat de produse şi numai la unele a.f. ca de ex: la clădiri, construcţii speciale, cum ar fi minele de cărbuni ale căror durată de folosire este limitată, iar norma de amortizare se calculează:

N_a = V_i sau V_r / R_e , unde:

V_r – valoarea rămasă

R_e – rezerva exploatabilă (t sau m³)

3) pe km sau 1000 km – se utilizează pentru mijloacele de transport auto. Ele asigură amortizarea integrală a a.f. odată cu realizarea parcursului stabilit şi se calculează:

N_a = V_i/N_p / V_i * 100  sau 100/N_p, unde:

N_p – norma de parcurs a autovehiculului pînă la casare

II Norme regresive sau accelerate – se caracterizează prin descreşterea nivelului de amortizare de la un an la altul, aplicarea lor dînd naştere la fonduri de amortizare mai mari în primii ani de funcţionare şi mai mici la sfîrşitul duratei de funcţionare a a.f. Normele regresive sau accelerate cunosc 2 variante principale:

1) constante:

Na = (1 – Vr/Vi)*100, unde:

n – durata de serviciu

V_r – valoarea reziduală la sfîrşitul duratei de serviciu

V_i – valoarea de inventar a a.f.

2) descrescătoare

N_a = D_r / ∑N_u * 100,       unde:

D_r – durata rămasă de serviciu

N_u – suma numărătorilor utilizaţi în calcul.

Aceste norme de amortizare se micşorează de la un an la altul dînd naştere la fonduri de amortizare din ce în ce mai mici.

III  Norme progresive – se caracterizează prin creşterea în fiece an ducînd la obţinerea de fonduri de amortizare din ce în ce mai mari şi se calculează:

N_a = D_c / ∑N_u * 100, unde:

D_c – durata consumată a a.f.

Metode de calcul a uzurii

În vederea conducerii în condiţii optime a activităţii financiare este necesar să se cunoască fondul de amortizare care se va include în costuri şi va fi folosit pentru înlocuirea a.f. De stabilirea corectă a fondului de amortizare depinde caracterul realist al programului costurilor de producţie şi a bugetului de venituri şi cheltuieli precum şi a celui de investiţii.

În conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” se recomandă următoarele metode de calculare a uzurii:

1. liniară
2. în raport cu volumul produselor fabricate
3. degresivă cu rată descrescătoare
4. soldului degresiv

Ultimele două metode reprezintă metode accelerate.

1. Metoda liniară presupune repartizarea uniformă a valorii uzurabile pe parcursul duratei de funcţionare utilă (adică în fiecare perioadă uzura este aceeaşi - constantă). Pentru a calcula uzura după această metodă se determină norma uzurii (N_u), care ne arată cu cît se uzează mijlocul fix în fiecare an.

, unde:

VU – valoare uzurabilă;

DFU – durata de funcţionare utilă.

Exemplu: Unitatea economică a pus în funcţiune un mijloc fix cu următoarele caracteristici:

Valoarea iniţială (VI)= 60 000 lei, DFU=5 ani, valoarea rămasă (VR)=3000 lei.

Calculaţi uzura anuală şi cea acumulată după metoda liniară.

Uzura anuală = VU: DFU, VU= VI – VR

VU= 60 000 – 3000 = 57 000

Uzura anuală= 57 000 lei : 5 ani = 11 400lei/anual

Calculul uzurii prin metoda liniară                                               Tabelul 4.1.

Sursa: Elaborat de autor

2. Metoda în raport cu volumul produselor fabricate ia în consideraţie numărul de produse fabricate în fiecare an, respectiv suma uzurii anuale depinde de volumul producţiei marfă fabricat în anul respectiv. Pentru a calcula uzura anuală se ia numărul de piese fabricat în acest an şi se înmulţeşte la uzura mijlocului fix pentru o piesă. Uzura pentru o piesă se determină după următoarea formulă:

U_anuală = Nr. de unităţi anuale * Uzura pentru o unitate

Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei

VPM (volumul producţiei marfă) pentru 5 ani = 500 000 unităţi, respectiv:

I an – 80 000 unităţi

II an – 90 000 unităţi

III an – 110 000 unităţi

IV an – 120 000 unităţi

V an – 100 000 unităţi

Uzura pentru o piesă = VU : VPM = (60 000 - 3000) : 500 000 = 0,114 lei

Calculul uzurii rin metoda în raport cu volumul produselor fabricate                  Tabelul 4.2.

Sursa: Elaborat de autor

3. Metoda degresivă cu rată descrescătoare ca şi metoda soldului degresiv sunt metode accelerate de calcul a uzurii şi sunt folosite în cazul întreprinderilor care utilizează mai intensiv mijloacele fixe. La aceste metode uzura anuală în primii ani este mai mare ca în următorii ani şi se determină după următoarea formulă:

U_anuală = VU * coeficient

Acest coeficient se determină ca raport între nr. anilor în ordine descrescătoare la suma anilor.

Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei

VU - ? , U_anuală - ?

1) Determinăm suma anilor: 1+2+3+4+5=15

VU = VI – VR = 60 000 – 3000 = 57 000

U _anuală =  *VU

Calculul uzurii prin metoda degresivă cu rata descrescatoare             Tabelul 4.3.

Sursa: Elaborat de autor

4. Metoda soldului degresiv

U _anuală = Valoarea de bilanţ (pentru anul respectiv)* % N_u (mărit nu mai mult de 2 ori)

N_u =

Nu = 100% : 5 ani * 2 = 40%

Calculul uzurii prin metoda soldului degresiv                           Tabelul 4.4.

Sursa: Elaborat de autor

În Î.I. „Barbaroş Ala” calculul uzurii mijloacelor fixe se efectuează prin metoda liniară, (anexa 10, 11 ).