Pentru atingerea unor obiective dificil de realizat de catre întreprinderi izolate, acestea colaboreaza, se asociaza în diferite formule, renuntând partial sau integral la independenta lor economica si /sau juridica.
|
Cooperarea este o formula contractuala, de întelegere si colaborare între întreprinderi care îsi pastreaza independenta juridica dar renunta partial la independenta economica (decizionala). Cartelul este forma tipica de cooperare. |
Concentrarea este o solutie de colaborare strânsa între întreprinderi care renunta în mare masura la independenta economica si juridica fiind adoptata o solutie de conducere unica. Concernul este forma tipica de concentrare. Formula extrema a concentrarii se realizeaza prin fuziune sau absorbtie. |
În planul economiilor nationale si al celei mondiale concentrarea este un proces cu implicatii largi, pozitive si negative.
|
Printre efectele pozitive cele mai frecvent evidentiate se citeaza: |
Dintre efectele negative: |
Prin renuntarea deliberata la o parte din independenta ei (în formula cooperarii sau concentrarii) o întreprindere urmareste:
|
· obiectivul general de maximizare a profitului pe termen lung. · aplicarea mecanismului economiei de scara în unitati economice de mari dimensiuni, în cazul productiei de serie mare · consolidarea pozitiei pe piata în raport cu concurentii, furnizorii, clientii si finantatorii, · diminuarea riscului la care se expune (prin divizarea acestuia asupra mai multor parteneri), · reducerea amenintarilor concurentei si · cresterea capacitatii de influenta asupra autoritatii publice si de reglementare. |
Avantajele considerabile ale cooperarii si concentrarii fac aceste procese sa domine în economiile contemporane, reduc aria de manifestare a liberei concurente si provoaca, tot mai mult, interventia autoritatii publice în economie.
Formele de cooperare si concentrare urmaresc obiective în toate domeniile importante ale activitatii întreprinderilor:
|
a) În domeniul aprovizionarii se urmareste: |
w obtinerea unei pozitii mai solide în raporturile cu marii furnizori; |
|
b) În domeniul productiei se urmareste: |
w realizarea unor capacitati optimizate de productie; |
|
c) În domeniul finantarii: |
w generarea unor resurse proprii de finantare pentru investitii importante; |
|
) În domeniul desfacerii: |
w crearea unor structuri proprii de distributie; |
|
e) În domeniul impozitarii: |
w valorificarea facilitatilor fiscale pe care le au anumite întreprinderi prin politici stimulatorii ale statelor (întreprinderea care nu are facilitati se “asociaza” cu una care beneficiaza de facilitati fiscale realizând, prin aceasta din urma importuri, exporturi, desfacerea etc.); |
|
f) În domeniul finantarii: |
w exploatarea comuna a unor spatii sau echipamente; |
Dupa criteriul cine sunt întreprinderile care coopereaza, exista:
|
· cooperarea verticala, între întreprinderi aflate în pozitii succesive ale fluxului bunurilor (natura-productie -distributie- servicii-consum) sau în relatie de furnizor-client. Se poate imagina, de exemplu, cooperarea de tipul: o ferma de crestere a animalelor – un abator - o tabacarie - o fabrica de pantofi din piele- mai multe magazine specializate în vânzarea încaltamintei; |
· cooperarea orizontala, între întreprinderi de acelasi fel, cu acelasi obiect de activitate sau din aceeasi ramura (un producator de lactate coopereaza cu alt producator de lactate prin exploatarea aceleiasi solutii de ambalare, de exemplu); |
|
· cooperarea anorganica între întreprinderi mult diferite ca obiect de activitate cu scopul de a mari gradul de acoperire a pietelor, de a reduce cota de risc. Marile corporatii transnationale sunt active în multe domenii importante de la extractia materiilor prime la prelucrare, distributie, asigurari si banci pâna la protectia mediului si formarea profesionala; |
Dupa criteriul: cum se realizeaza cooperarea, se diferentiaza:
|
· întelegerile verbale sau scrise între doi sau mai multi parteneri (asocieri, carteluri, sindicate); · legarea întreprinderilor prin capitaluri si/sau proprietari (concerne); · uniunea de întreprinderi prin fuziune sau absorbtie cu renuntarea la personalitatea juridica de catre unele. |
|
Centrale de aprovizionare ale angrosistilor sau detailistilor. Pentru a obtine preturi avantajoase la cumparare (la cantitati mari cumparate pretul se reduce semnificativ) întreprinderile de comert se asociaza, însarcineaza una dintre ele sau constituie o structura de tip asociativ care actioneaza în nume propriu, realizând centralizarea comenzilor lor, cumpararea unor loturi foarte mari si repartizarea acestora catre asociati. |
Cooperative de aprovizionare si/sau desfacere. Asocierea în cooperative de persoane juridice (firme) se poate realiza fara pierderea independentei membrilor, pentru obiective comune. Se obtin conditii bune la cumparare si/sau vânzare, se acorda finantari, suport promotional, în formarea personalului etc. Deciziile se adopta dupa regula un membru – un vot. Întreprinderile pot constitui si cooperative pentru import sau export sau de concentrare a unor componente ale productiei.
Cooperarea în cadrul centrelor comerciale (Shopping Center). Comerciantii independenti exploateaza în comun mari suprafete de comert si servicii realizând avantajul reducerii unor costuri si al unei imense forte de atractie asupra consumatorilor.
Shop în Shop. Este o formula bazata pe închirierea unor raioane specializate în cadrul magazinelor universale. Se creeaza avantajul sortimentelor largi si complementare, reducerii costurilor de exploatare alaturi de mentinerea independentei.
Concesionarea utilizarii unor spatii de pastrare si vânzare în mari centre sau depozite en gros se realizeaza în centre de comert cu ridicata de tip Cash-and-Carry. Concesionarul conduce activitatea în zona alocata în regie proprie, cu personalul sau si pe riscul sau.
|
Lanturile voluntare reprezinta cooperari între un mare angrosist si mai multi detailisti, selectati de acesta dintre clientii traditionali cei mai seriosi care nu intra între ei în competitie. Se realizeaza o coordonare a aprovizionarii si desfacerii. Micii comercianti reduc, în acest fel, costurile de aprovizionare si riscul rupturilor de stoc iar “capul de lant” are o piata sigura bine dimensionata. |
Rack Jobbing. Întreprinderile de comert cu autoservire pun la dispozitia unor furnizori spatii de expunere (linear) în sala de vânzare. Furnizorul îsi asuma sarcina aprovizionarii, alcatuirii sortimentului, etalarii si reluarii produselor nevândute într-o perioada de timp.
Concesionarea distributiei si service-ului se realizeaza, de obicei, la produse de marca unor firme specializate, cu sau fara clauza de exclusivitate. Se creeaza aparenta unei sucursale a producatorului fiind respectate o serie de conditii convenite cu acesta.
|
Franciza. Constituie o forma de cooperare verticala, contractuala, între francizor si beneficiar prin care primul, contra unei plati, acorda celui de–al doilea dreptul de a comercializa anumite produse si de a presta servicii folosind emblema, marcile, tehnologiile, sistemul de organizare si distributie ca si un know-how dezvoltate de francizor si proprietatea acestuia. Formula este de mare utilitate pentru întreprinderi mici care vor sa patrunda pe piete în care este foarte greu sa vinzi iar succesul se obtine numai prin experienta îndelungata si aplicarea demersului stiintific. Printre cele mai cunoscute sisteme de franciza se numara: Coca-Cola, Mc Donald’s, Shell. |
Subcontractarea: în multe situatii întreprinderile mari comanda realizarea unor repere, subansamble, servicii unor firme mai mici. Acestea din urma devin dependente de primele. Ramuri întregi ale industriilor moderne functioneaza în acest fel. Se considera ca întreprinderile mici si mijlocii nici nu pot exista în afara unei retele în care nodurile se constituie de catre firmele mari (vezi industria automobilelor, industria tehnicii de calcul si comunicatii).
Consortiul are ca scop punerea temporara în comun a resurselor pentru realizarea unor proiecte de anvergura dar limitate în timp;
Cartelul este o forma de cooperare orizontala realizata prin întelegere verbala sau contractuala-scrisa în care participantii îsi pastreaza independenta juridica renuntând partial la independenta economica. Membrii unui cartel se obliga la respectarea conditiilor convenite si la plata unor daune în cazul încalcarii acestora. Întelegerile pot fi realizate în limitele permise de lege; sunt, însa, frecvente situatiile în care aceste limite se încalca. Uzuale sunt:
w Carteluri de pret, în care se stabilesc preturi comune de vânzare si conditii de plata sau livrare;
w Întelegeri privind numai conditiile de livrare si plata;
w Întelegeri asupra reducerilor de pret acordate clientilor;
w Întelegeri asupra calculatiei costurilor;
w Întelegeri asupra standardelor si tipurilor de produse;
w Conventii de specializare în productie si distributie;
w Sindicate de întreprinderi (clientii lanseaza comenzile catre sindicat acesta urmând a repartiza sarcinile de productie si livrare, dupa reguli comune, membrilor);
w Întelegeri asupra cotelor de productie realizate de participanti (contingentare); pe piete limitate se încearca utilizarea proportionala a capacitatilor tuturor participantilor;
w Acorduri de exclusivitate în distributie cu împartirea zonelor geografice;
w Carteluri de import sau de export cu întelegeri pentru promovarea si protectia participantilor la asemenea operatiuni;
w Carteluri de criza care au obiectivul de a suspenda competitia între firme în conditii nefavorabile ale pietei, de durata sau temporare. La scaderea de durata si considerabila a cererii se raspunde cu acorduri ample privind utilizarea capacitatilor, strategiile de distributie si pret.
Întreprinderile legate constituie forme de concentrare realizate prin împletirea capitalurilor si prin proprietari comuni. Se realizeaza între firme relativ egale sau între firme inegale, în care unele sunt dominante, au controlul asupra celorlalte prin numarul de actiuni sau voturi în adunarea actionarilor. Împletirea capitalurilor este frecventa în cazul societatilor pe actiuni, întrucât actiunile sunt liber cesibile. În felul acesta se nasc entitati care au un comportament distinct pe piata, în folosul ansamblului structurii. Situatiile tipice sunt:
|
Întreprinderi legate prin participare reciproca la capital (întreprinderi surori, fara a exista, formal, o conducere unitara). Fiecare firma detine peste 25% din capitalul social al celorlalte având un rol important în conducerea lor. Ele ramân independente juridic însa cedeaza o parte din independenta economica întrucât au interese comune; fiecare întreprindere prospera numai daca întreaga structura are succes. De exemplu, în cazul a trei întreprinderi, A, B, C, participarea reciproca la capital se poate realiza astfel: capitalul firmei A este în proprietatea firmei B 60%, firmei C 30%, diferenta de 10% apartine unui numar de trei persoane fizice; capitalul firmei B este în proprietatea firmei A 26%, firmei C 27%, diferenta de 47% apartine altor firme din afara; iar capitalul firmei C este în proprietatea firmei A 29% si firmei B 51%. |
Concernul este o concentrare de tip orizontal, vertical sau anorganic realizata de catre întreprinderi care se mentin ca persoane juridice dar renunta complet la independenta economica în favoarea unei conduceri unitare. Formula este uzuala în cazul unor întreprinderi subordonate întreprinderii care detine pachetul majoritar. Aceasta decide mentinerea personalitatii juridice, a numelui, a marcilor, licentelor dar controleaza integral strategia si politica economica a firmelor subordonate. De multe ori societatea “mama” este una de finantare si administrare care coordoneaza gruparea, fara a derula în nume propriu activitati de productie sau servicii destinate pietei (Holding). Uneori poate fi o “umbrela” cu sediul într-un “paradis fiscal”.
Fuziunea întreprinderilor cu pierderea personalitatii juridice. Se constituie un trust care are personalitatea juridica (si numele) uneia din vechile întreprinderi sau apare ca persoana juridica noua. Exista doua modalitati de constituire:
|
w Absorbtia. O întreprindere puternica preia (cumpara) alta întreprindere aflata în dificultate sau care opteaza pentru aceasta solutie. Aceasta din urma dispare ca persoana juridica, activul si pasivul ei sunt preluate de cumparator. Procesul se poate realiza cu sau fara acordul proprietarilor întreprinderii preluate prin achizitia actiunilor direct de la detinatorii acestora sau de pe pietele organizate. |
În multe tari exista o legislatie pentru protectia concurentei care interzice anumite forme de cooperare sau le supune controlului autoritatilor (vezi Legea concurentei).
http://www.oficiulconcurentei.ro/