|
Structura de guvernanta corporativa (trebuie precizat ca termenul în limba engleza «corporate governance» s-a impus deja în majoritatea tarilor) adoptata si efectiv aplicata de societatile comerciale constituie un instrument prin care actionarii urmaresc si controleaza îndeplinirea obiectivului de a proteja si a spori în timp valoarea investitiei facute. |
Guvernanta corporativa cuprinde:
Un set de reguli formale sau informale ce stabilesc relatiile dintre conducerea executiva a unei societati, consiliul de administratie si actionarii acestei societati, precum si cu alte persoane sau grupuri de interes ce au legatura cu societatea.
Mecanismele prin care sunt fixate obiectivele societatii si sunt stabilite mijloacele de atingere a acestor obiective si de monitorizare a performantei.
Sistemul de stimulente pus în aplicare pentru a face ca administratorii si managerii unei societati sa urmareasca acele obiective ce sunt în interesul actionarilor si pentru a facilita monitorizarea acestora, încurajând astfel firmele sa utilizeze mai eficient resursele.
Guvernanta corporativa este deplin relevanta pentru societatile comerciale mari, în care apare o separatie între proprietate si administrarea efectiva a afacerii. Discutiile referitoare la sistemele de guvernanta corporativa se poarta adesea în contextul dezbaterilor legate de bursele de valori si a cotarii unei societati la bursa
Exista doua mari grupe de motive care impun aplicarea unor mecanisme adecvate de guvernanta corporativa la nivelul marilor societati comerciale:
- Stabilirea obiectivelor activitatii întreprinderii. Orice societate comerciala este o organizatie în cadrul careia se intersecteaza interesele multor grupuri – investitori/actionari, salariati, conducerea executiva a societatii, autoritati publice etc. Fiecare din aceste grupuri are interese diferite ca nivel de prioritate, orizont de timp sau chiar continut. Fara un mecanism adecvat prin care aceste interese diferite se acomodeaza reciproc si se exprima în obiective comune ale întreprinderii, aceasta nu poate functiona.
|
2. Necesitatea alinierii intereselor investitorilor/actionarilor cu interesele celor ce conduc nemijlocit societatea (problema agentului). În cazul societatilor mari, investitorii nu pot în mod evident sa participe la administrarea curenta a întreprinderii, care este încredintata unor administratori; acestia la rândul lor pot utiliza specialisti pentru conducerea de zi cu zi a societatii. |
|
|
Ori, s-a observat ca de cele mai multe ori, în cazul în care nu exista mecanisme de supraveghere si control adecvate pentru manageri, acestia au tendinta sa acorde prioritate intereselor personale în detrimentul intereselor actionarilor. |
Astfel, de exemplu, directorii vor încerca sa-si atribuie salarii cât mai mari, precum si beneficii sub diferite forme (case de vacanta , automobile de lux, deplasari nejustificate pe banii firmei etc.). Guvernanta corporativa încearca sa asigure pe de o parte un control si o informare cât mai buna a actionarilor cu privire la actiunile conducerii executive si a performantei societatii, cît si sisteme de stimulente care sa alinieze interesele conducerii executive cu cele ale actionarilor. |
|
Mecanisme adecvate de guvernanta corporativa ofera siguranta si protectie investitorilor. Încrederea acestora se traduce în ultima instanta prin reducerea costului de acces la capital al întreprinderilor, prin sporirea lichiditatii actiunilor acestora si în consecinta prin expansiunea pietelor de capital. Crizele declansate de slabiciuni ale guvernantei corporative pot avea la rândul lor efecte devastatoare asupra companiilor si pietelor de capital. |
Guvernanta corporativa este astfel strâns legata de dinamica pietelor de capital si de dinamica economiei în general. Vezi cazul PARMALAT
În conditiile globalizarii pietelor de capital, concurenta pentru atragerea de fonduri impune în tot mai mare masura adoptarea de standarde si proceduri de guvernanta corporativa recunoscute la nivel international – acest aspect fiind deosebit de important pentru economiile în formare si cele în tranzitie, care au de obicei de recuperat un handicap de credibilitate în ochii investitorilor.
În 1999, OCDE a adoptat si a pus în circulatie un set de “principii privind guvernanta corporativa” menite sa ajute guvernele tarilor membre si ne-membre OCDE în evaluarea si ameliorarea cadrului de reglementare pentru conducerea si controlul societatilor mari în interesul actionarilor:
|
I Drepturile actionarilor |
Cadrul de guvernanta corporativa adoptat si efectiv aplicat trebuie sa protejeze drepturile actionarilor. |
1) dreptul de a beneficia de metode sigure de înregistrare si evidenta a proprietatii asupra actiunilor; |
|
2) dreptul de a-si transmite sau transfera actiunile; |
||
|
3) dreptul de a obtine la timp si în mod regulat informatii relevante asupra societatii; |
||
|
4) dreptul de a participa la si de a vota în adunarile generale ale actionarilor; |
||
|
5) dreptul de a alege membrii consiliului de administratie; |
||
|
6) dreptul de a participa la distribuirea profiturilor societatii. |
||
|
II Tratamentul echitabil al actionarilor |
Cadrul de guvernanta corporativa adoptat si efectiv aplicat trebuie sa asigure tratamentul echitabil al tuturor actionarilor, inclusiv al celor minoritari si straini. Toti actionarii trebuie sa aiba posibilitatea de a obtine reparatii corespunzatoare în cazul încalcarii drepturilor lor. |
Cadrul de guvenanta corporativa trebuie de asemenea sa previna tranzactii abuzive, bazate pe informatii confidentiale sau privilegiate, tranzactii ce ar putea fi facute de catre administratori sau directori în beneficiul personal si în detrimentul societatii si al actionarilor. În acest sens, administratorii si directorii executivi ai societatii sunt obligati sa faca cunoscute situatiile de conflict de interese. |
|
III Rolul tertilor cu interese în societate |
Cadrul de guvernanta corporativa adoptat si efectiv aplicat trebuie sa recunoasca drepturile tuturor celor ce au interese legitime în societate si sa încurajeze cooperarea activa dintre companie si aceste persoane si grupuri în crearea de valoare, locuri de munca si întreprinderi viabile si competitive. |
Guvernanta corporativa încurajeaza un „comportament social responsabil” al companiilor, care merge chiar dincolo de obligatia respectarii drepturilor legale ale salariatilor, creditorilor sau altor terti cu interese în societate. |
|
IV Informare si transparenta |
Cadrul de guvernanta corporativa adoptat si efectiv aplicat trebuie sa garanteze ca toate informatiile relevante referitoare la societate sunt facute publice la timp si cu acuratete, inclusiv datele privind situatia financiara, performanta , structura proprietatii si conducerea societatii. |
În acest sens reglementarile prevad obligatia firmelor de a folosi auditori externi independenti pentru certificarea rapoartelor. |
|
V Responsabilitatile consiliului de administratie |
Cadrul de guvernanta corporativa trebuie sa asigure orientarea strategica a societatii, monitorizarea efectiva a managementului de catre consiliul de administratie si raspunderea consiliului fata de societate si actionari. Membrii consiliului de administratie au obligatia de a actiona cu buna credinta, cu diligenta si atentie, în interesul companiei si al actionarilor acesteia. Ei trebuie sa fie corespunzator informati. Membrii consiliului de administratie trebuie sa trateze toti actionarii în mod echitabil. |
Este recomandat ca din structura consiliului de administratie sa faca parte un numar de membri independenti, care pot sa formuleze o judecata obiectiva asupra conducerii executive si a performantelor societatii |
În România, reconstructia sistemului de guvernanta corporativa a fost o componenta majora a reformei, desi constientizarea importantei sale s-a facut treptat si relativ târziu, impulsionata pe de o parte de acumularea dovezilor de ineficienta a sistemului de guvernanta corporativa din întreprinderile de stat si pe de alta parte de activismul crescut al actionarilor.
Cadrul legal este fixat de doua acte normative complementare:
|
Legea societatilor comerciale (nr. 31/1990, republicata) stabileste regulile de organizare si functionare pentru cinci tipuri de societati comerciale, precum si modul de organizare si functionare al diferitelor organe de conducere ale acestora – adunarea generala a actionarilor, consiliul de administratie, comitetul de directie. Se stabilesc de asemenea obligatii minime privind publicarea informatiilor si transparenta în activitatile firmelor, precum si procedurile de înregistrare si evidenta în registrul actionarilor care asigura protectia dreptului de proprietate asupra actiunilor. Ordonanta de urgenta nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate (care înlocuieste Legea privind valorile mobiliare si bursele de valori nr. 52/1994). Aceasta reglementare stabileste cerinte specifice de functionare si standarde superioare de transparenta pentru societatile comerciale „publice”, care au un numar mare de actionari si ale caror actiuni se tranzactioneaza pe o piata organizata. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si Bursa de Valori au atributii de monitorizare si control al modului în care societatile comerciale respecta prevederile legale cu impact asupra guvernantei corporative. |
O buna parte din deficientele care se observa în practica guvernantei corporative din România sunt un rezultat al circumstantelor speciale în care s-a facut reforma economica în România:
|
w privatizarea lenta, care a mentinut multa vreme o buna parte a societatilor comerciale într-o situatie „exceptionala” din punctul de vedere al actionariatului si implicit al functionarii mecanismelor de conducere; |
w slabiciunea institutiilor pietei de capital, care nu au reusit sa previna câteva cazuri de fraude de proportii ce au subminat încrederea investitorilor pe pietele de capital;
w slaba capacitate a sistemului de justitie din România de a trata cazurile legate de abuzuri si încalcari ale drepturilor actionarilor.
Pe fondul continuarii reformei si al procesului de integrare în Uniunea Europeana, autoritatile române au început sa acorde o atentie sporita îmbunatatirii practicilor de guvernanta corporativa ca o componenta majora a mediului de afaceri.
