Pin It

Crearea de noi întreprinderi este un fenomen “natural” al oricarei economii sanatoase în care exista libertatea initiativei economice private

 

(persoanele fizice si juridice sunt libere sa înceapa oricând si orice afacere sau sa o desfiinteze; daca aceasta libertate este îngradita economia în cauza are serioase probleme).

  O întreprindere poate fi înfiintata de catre:

w o persoana fizica sau mai multe persoane fizice
w una sau mai multe persoane juridice (de obicei alte întreprinderi)
w persoane fizice si juridice în asociere.

În anumite conditii întreprinderile pot fi înfiintate de catre stat prin institutiile acestuia.

Cele mai multe întreprinderi apar ca urmare a initiativei unei persoane fizice. Rezulta, în general, întreprinderi mici care satisfac anumite nevoi si aspiratii ale întemeietorului.

Comportamentul de a înfiinta o întreprindere se dovedeste a fi un raspuns conditionat la stimulii mediului  social si economic general. O economie bazata pe proprietatea privata, libertatea economica si concurenta dezvolta programe speciale pentru formarea spiritului întreprinzator în rândul populatiei si recompenseaza comportamentul de implicare în afaceri printr-un statut superior în ierarhia valorilor si prin probabilitatea mare de câstig banesc.

 Principalele motive ale creatorilor de întreprinderi:

·         Nevoia de succes si recunoastere;
·         Aspiratia spre o pozitie sociala de forta;
·         Afirmarea creativitatii si spiritului inovator;
·         Aspiratia spre independenta economica;
·         Dobândirea libertatii de decizie si actiune;
·         Dorinta de a obtine venituri mai mari;
·         Nevoia de a valorifica resursele personale de munca;
·         Nevoia de asumare a raspunderii si riscului;
·         Aspiratia de a construi  ceva  durabil si util;
·         Dorinta de schimbare;
·         Singura alternativa de supravietuire;
·         Refuzul de a lucra într-o structura publica sau privata cu o birocratie accentuata;
·         Nemultumirea la actualul loc de munca.

Intreprinderile care infiinteaza alte intreprinderi urmaresc obiective precum:

·         expansiunea teritoriala;

·         dezvoltarea afacerii;

·         diversificarea productiei si serviciilor;

·         adaptarea la schimbarile pietei;

·         reorganizarea, schimbari în management;

·         dispersarea riscului;

·         valorificarea resurselor locale si a oportunitatilor;

·         valorificarea cadrului juridic favorabil;

·         concentrarea resurselor pentru obiective importante.

Existenta cererii. Întreprinderea exista numai daca vinde pe piata bunuri si servicii. Volumul vânzarilor depinde de numarul cumparatorilor, cantitatea cumparata, frecventa cumpararilor si pretul unitar al produselor.

 

Calitatea deciziilor si optiunilor strategice din etapa de  înfiintare determina sansele întreprinderii pe piata.

Perspective de câstig. În mod normal, fiecare unitate de produs vândut trebuie sa asigure un minim câstig, adica sa se vânda la un pret care depaseste suma cheltuielilor ocazionate de obtinerea lui.

 

Asigurarea resurselor de pornire. Volumul si structura acestora trebuie sa fie potrivite cu obiectul de activitate, cu natura si marimea obiectivelor propuse si suficiente pentru o perioada cât mai lunga de timp.

Abilitatea, nivelul de pregatire, spiritul de întreprinzator, gradul de implicare si puterea de munca ale persoanelor care încep o afacere constituie o conditie importanta.

 
   
  1. Stabilirea numelui întreprinderii.Numele trebuie sa respecte anumite restrictii legale si pe cât posibil sa fie unic, sa sugereze obiectul de activitate, sa fie usor de retinut, sugestiv, placut. De multe ori numele întreprinderii este cel al întemeietorului.
  2. Definirea obiectului de activitate ca ramura, domeniu în care va activa întreprinderea si ca produse si servicii ce vor constitui oferta sa.
  3. Alegerea amplasamentului si delimitarea ariei de activitate.
  4. Alegerea partenerilor, coproprietarilor managerilor întreprinderii.
  5. Alegerea formei juridice potrivite pentru scopurile întreprinderii si ale proprietarilor.

Procedura de înfiintare a unei societati comerciale cu raspundere limitata, de exemplu, presupune, conform reglementarilor românesti, câteva demersuri. Si anume:

w verificarea la Registrul Comertului a acceptabilitatii numelui ales
w întocmirea actului constitutiv al societatii
w deschiderea unui cont si depunerea capitalului social subscris la o banca
w evaluarea bunurilor si a altor contributii nemateriale la capitalul firmei
w autorizarea constituirii societatii de catre judecatorul delegat pe lânga Oficiul Registrului Comertului si înscrierea acesteia în registru
w publicitatea privind înfiintarea
w eliberarea certificatului de înmatriculare
w înscrierea la organele administratiei financiare
w atribuirea codului unic de inregistrare
w obtinerea unor licente si autorizatii pentru desfasurarea activitatii.