Metode de organizare a productiei de baza

Detalii
Categorie: Economie
Accesări: 8119
Pin It

O organizare riguroasa a procesului tehnologic de baza trebuie sa tina seama de:

  • gruparea intreprinderilor dupa gradul de transformare al produsului finit (intreprinderi extractive, producatoare de materii prime de baza);
  • tipul concret de industrie specific ramurii industriale;
  • gradul de arborescenta a operatiilor procesului tehnologic;
  • tipul de productie caracteristic intreprinderii (de masa, series au individual).

Deoarece orice intreprindere industriala poate fi incadrata intr-un anumit tip de productie, metodele de organizare a procesului tehnologic de baza si a desfasurarii lui se grupeaza, de regula, in functie de cele trei tipuri, in doua mari categorii:

  1. metode de organizare a productiei in flux pentru intreprinderile cu productie in masa;
  2. metode de organizare a productiei pe grupe omogene de masini si utilaje pentru intreprinderile cu productie in serie si pentru intreprinderile cu productie individuala.

In mod practic, intre cele doua grupari exista si posibilitati de circulatie. Datorita acestui fapt, o intreprindere cu productie de serie mare poate folosi metode de organizare a productiei in flux. De asemenea, in vederea cresterii eficientei productiei, exista tendinta de elaborare a anumitor metode si tehnici care sa permita organizarea productiei in flux si la intreprinderile care fabrica un larg sortiment, in serii mici sau chiar unicat.

Principiile organizarii procesului de productie

Organizarea productiei intreprinderilor are la baza respectarea unor principii:

  1. continuitatea desfasurarii intregului proces de productie;
  2. defalcarea procesului de productie in partile sale componente: stadii, faze, operatii;
  3. simultaneitatea lucrului in toate stadiile de productie.

Organizarea procesului de productie in intreprinderile industriale, indiferent de tipul de productie existent, trebuie sa asigure respectarea unor principii de organizare de baza:

  1. principiul proportionalitatii;
  2. principiul ritmicitatii;
  3. principiul paralelismului;
  4. principiul liniei drepte;
  5. principiul continuitatii.

Principiul proportionalitatii subliniaza necesitatea, ca in vederea asigurarii continuitatii in organizarea procesului de productie, sa existe anumite raporturi sau proportii in functie de productivitatea muncitorilor sau randamentului utilajului. De exemplu, ca urmare a aplicarii acestui principiu, numarul de muncitori necesar pentru executarea unei operatii sau faze de productie trebuie sa fie proportional cu volumul de munca necesar prelucrarii.

In conditiile unei cooperari largi intre diferitele locuri de munca, sectoare, ateliere, sectii de productie, incalcarea principiului proportionalitatii si nerespectarea proportiei numerice necesare in diferite grupe de muncitori sau sisteme de masini, duce la aparitia locurilor inguste sau la aparitia excedentelor la diferite verigi de productie.

 In raport cu noile tehnologii, cu modificarile care apar in organizarea productiei ce duc la schimbari in productivitatea grupelor de muncitori sau in randamentul grupelor de utilaje, se impune adoptarea operativa a unor masuri, care sa refaca proportionalitatea necesara dintre acestea.

Principiul paralelismului consta in executarea simultana a diferitelor parti ale unui produs sau a produselor, precum si a diferitelor parti ale procesului de productie: faze, operatii, stadii.

In conditiile unei organizari superioare a productiei, desfasurarea in paralel a diferitelor faze sau operatii impune, ca o conditie necesara, existenta unei anumite sincronizari in executarea acestora, in vederea obtinerii la termenele fixate a productiei finite.

Principiul liniei drepte necesita, ca in proiectarea desfasurarii tehnologice, sa se asigure cel mai scurt drum in trecerea diferitelor materii prime sau auxiliare, de la un loc de munca la altul, de la un atelier sau o sectie la alta.

Acesta presupune ca fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurt posibil, evitandu-se intoarcerile, directiile contrare sau intersectarile.

Principiul continuitatii consta in asigurarea desfasurarii procesului de productie fara intreruperi sau cu intreruperi cat mai mici, pe toate fazele sau stadiile procesului de productie, astfel incat intreruperile intre operatii sau intre schimburi sa fie cat mai reduse, ajungandu-se la o lichidare a lor in conditiile automatizarii complexe de ansamblu a procesului de productie.

Organizarea productiei in flux – trasaturi caracteristice de baza ale productiei in flux

Organizarea productiei in flux reprezinta o forma superioara de organizare a procesului de productie, fiind folosita in mod eficient in toate cazurile in care se poate permanentiza executarea unei operatii sau a unui grup de produse pe anumite locuri de munca, asigurandu-se ca o conditie necesara, o incarcare completa a acestora.

Conditia se poate exprima prin:

Q * nt ≥ Ft, unde Q= volumul de productie ce trebuie executat din produsul considerat

                           nt= norma de timp pe produs pentru operatia data

                           Ft= fondul de timp disponibil al masinii pe care se executa operatia

Existenta acestei conditii creeaza posibilitatea fixarii si a executarii in mod permanent a operatiilor necesitate de fabricarea unui produs sau piese, pe anumite locuri de munca, amplasarea acestor locuri de munca in ordinea de executare a operatiilor si asigurarea deplasarii diferitelor materiale, produse sau piese, de la un loc de munca la altul, cu ajutorul unor mijloace de transport adecvate. Pe baza acestor cerinte, se poate trece la sincronizarea executarii in timp a operatiilor si la executarea pe aceeasi baza a unei unitati de produs, la intervale de timp regulate, legale si la folosirea unor mijloace de transport pentru deplasarea produselor, mecanizate sau automatizate, cu o viteza de deplasare reglementata in mod strict.

Organizarea productiei in flux se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi de baza:

  1. divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple, sub raportul volumului de munca necesar executarii lor. Acest lucru se realizeaza pe de-o parte, prin descompunerea procesului tehnologic in operatii simple, iar pe de alta parte, prin agregarea lor pentru a asigura conditiile egalitatii sau a multiplicitatii duratei lor.
  2. repartizarea executarii unei operatii sau unui grup de operatii, obtinute prin agregarea pe un anumit loc de munca. In cadrul operatiei repartizarii, trebuie avut in vedere inzestrarea masinilor, unde acestea se vor executa cu mai multe organe de lucru.
  3. amplasarea locurilor de munca, unde se vor executa diferite operatii, in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor, procesului tehnologic dat, de regula sub forma liniei de productie in flux. Prin aceasta amplasare se asigura trecerea pe traseul cel mai scurt a obiectului muncii, ce trebuie prelucrat de la un loc de munca la altul.
  4. trecerea obiectelor muncii de la un loc de munca la altul, in mod continuu sau dicontinuu, cu ritm reglementat sau liber, in raport de gradul de sincronizare a executarii operatiilor in timp. In cadrul nesincronizarii in timp a operatiilor, executarea acestora se face in mod discontinuu, desfasurarea productiei efectuandu-se pe baza unui ritm liber, acestea find elemente caracteristice ale unor forme mai putin avansate de organizare a productiei in flux.
  5. executarea, in mod concomitant, a operatiilor pe toate locurile de munca din cadrul liniilor de productie in flux.

La formele superioare de organizare a productiei in flux, lansarea produsului in fabricatie, trecerea lor de la un loc de munca la altul si livrarea sub forma finita se poate face la intervale de timp egale, cu marirea tactului de functionare. Desfasurarea procesului de productie pe baza unui tact de functionare este posibila ca urmare a respectarii conditiei ca duratele operatiilor sa fie egale sau intr-un raport multiplu cu marimea tactului. Mentinerea tactului de functionare necesita prevederea unei masini sau mai multora pentru executarea unor operatii, dupa cum durata operatiei este egala cu tactul sau se afla intr-un raport multiplu.

  1. deplasarea obiectelor muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul se face prin folosirea unor mijloace de transport adecvate. La formele superioare de organizare a productiei in flux, pentru deplasarea obiectelor mici si a produselor se folosesc mijloace automatizate sau mecanizate de transport, numite benzi transportoare sau conveioare, a caror viteza de deplasare este corelata in mod strict cu tactul de functionare a formei de organizare a productiei in flux.
  2. executarea in cadrul formei de organizare a productiei in flux (pe linie tehnologica, automata, banda rulanta, etc.) a unui fel de produs sau piesa, sau a mai multor feluri de produse sau piese, apropiate intre ele, sub raport constructiv, sub raportul procesului tehnologic si sub raportul gabaritelor.

Pentru toate acestea trebuie sa existe o anumita omogenitate a calitatii si dimensiunii materialelor sau semifabricatelor folosite, potrivit prevederilor standard sau normelor interne.

Prin organizarea productiei in flux se intelege acea forma de organizare a productiei caracterizate prin specializarea locurilor de munca in executarea anumitor operatii, necesitate de fabricarea unui produs sau piese sau a unui grup de produse sau piese, prin amplasarea locurilor de munca in ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea obiectului muncii sau a produselor de la un loc de munca la altul, cu mijloace adecvate de transport, de regula mecanizate sau automatizate, iar in stadiile superioare de organizare, intregul proces de productie desfasurandu-se in mod sincronizat pe baza unui tact de functionare, dinainte stabilit.

Clasificarea variantelor de organizare a productiei in flux

Formele de productie in flux se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

  1. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor;
  2. dupa gradul de continuitate;
  3. dupa nomenclatura productiei fabricate;
  4. dupa gradul de ritmicitate;
  5. dupa pozitia obiectului de prelucrat;
  6. dupa modul de trecere al produsului de la un loc de munca la altul;
  7. dupa configuratia liniei;
  8. dupa gradul de cuprindere a productiei intreprinderii;
  9. dupa modul de deplasare a produsului de la o operatie la alta.
  10. dupa gradul de mecanizare si automatizare a executarii operatiilor:
  11. forme de organizare a productiei in flux unde predomina munca manuala;
  12. forme de organizare a productiei in flux unde predomina productia semi-mecanizata;
  13. forme de organizare a productiei in flux cu productia mecanizata sau automatizata.
    1. dupa gradul de continuitate:
  14. forme de organizare a productiei in flux continuu;
  15. forme de organizare a productiei in flux discontinuu sau intermitent.

In cadrul liniilor de productie in flux continuu, trecerea obiectului muncii sau a produsului de la o operatie la alta se face in mod continuu, potrivit tactului de functionare stabilit, ca urmare a faptului ca pe fiecare loc de munca, durata operatiilor de executat este egala cu tactul sau multiplu al tactului.

Asigurarea continuitatii lucrului se realizeaza ca urmare a sincronizarii executarii in timp a operatiilor de productie. Potrivit acestei sincronizari, produsele trec spre prelucrare la diferite operatii pe locuri de munca, la intervale de timp precise, fara a astepta nici un moment lansarea in fabricatie a produsului pe linie.

Forma de organizare a productiei in flux discontinuu sau intermitent se caracterizeaza prin lipsa de sincronizare a executarii in timp a operatiilor, functionarea acestora neavand la baza un tact bine stabilit. Datorita faptului ca durata diferitelor operatii nu este egala sau intr-un raport multiplu, incarcarea utilajelor si a muncitorilor nu se poate face in mod uniform, procesul de productie intrerupandu-se, aparand locuri inguste si stocuri mari de productie neterminate. Sunt necesare masuri organizatorice pentru evitarea acestor fenomene negative, de exemplu la locuri de munca insuficient incarcate, putandu-se repartiza lucrari de la alte sectoare, productia desfasurandu-se pe loturi, sau daca acest lucru nu este posibil, se poate trece la lucrul la mai multe masini deservite de un singur muncitor, pentru folosirea completa a fondului de timp disponibil.

  1. in raport cu nomenclatura productiei fabricate, formele de organizare a productiei in flux se clasifica in trei categorii:
    1. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta;
    2. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila;
    3. forme de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup.

Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura constanta se caracterizeaza prin aceea ca, in cadrul lor, se fabrica in mod constant un singur fel de produs, in cantitati mari; aceasta categorie se fabrica la productia de masa, putandu-se specializa mai multe locuri de munca din firma respectiva.

Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura variabila se caracterizeaza prin aceea ca se fabrica mai multe feluri de produse de acelasi tip, care au un proces tehnologic asemanator. Aceste forme de productie sunt astfel concepute incat sa poata fi restructurate usor atunci cand se trece de la fabricarea unei categorii de produse la alta. Folosirea lor se face, de regula, la productia de serie, unde se executa o nomenclatura relativ larga de produse, in cantitati relativ mici.

Formele de organizare a productiei in flux cu nomenclatura in grup se foloseste la acele intreprinderi ce executa o nomenclatura larga de produse care sunt asemanatoare sub raportul procesului tehnologic si al configuratiei constructive. La aceasta forma, locurile de munca sunt dotate cu astfel de masini si utilaje si cu un astfel de echipament tehnologic incat sa fie posibila prelucrarea diferitelor grupe de produse sau piese asemanatoare, sub raport constructiv sau tehnologic, cu reglari minime.

Pentru prelucrare se constituie grupuri de produse sau piese asemanatoare, care cuprind anumite feluri de produse, ce se executa in cantitatile solicitate. Formele de organizare a productiei in flux, unde se executa mai multe feluri de produse, se denumesc si linii polivalente.

  1. in raport cu ritmul de functionare, formele de organizare a productiei in flux se impart in:
  2. linii de productie in flux cu ritm reglementat;
  3. linii de productie in flux cu ritm liber.

In cadrul organizarii productiei in flux prin ritm se intelege cantitatea de produse executata de catre o linie, pe o unitate de timp.

Liniile de productie in flux cu ritm reglementat se caracterizeaza prin aceea ca trebuie sa livreze pe unitate de timp o anumita cantitate de productie, egala cu marimea stabilita a ritmului. La aceasta forma trebuie sa existe o sincronizare a executarii in timp a operatiilor de productie, mijloacele de transport folosite pentru deplasarea obiectului muncii sau a produsului avand o viteza de miscare corelata in mod strict cu ritmul de functionare adoptat.

Formele de organizare a productiei in flux cu ritm liber nu necesita sincronizarea executarii operatiilor, iar livrarea produselor se face la intervale de timp neregulate. In cazul in care exista diferente de productivitate la diferite locuri de munca, pentru a se putea asigura continuitatea lucrului se creeaza stocuri tampon intermediare de produse sau piese, ce pot fi folosite de muncitori dupa necesitati.

La formele de organizare a productiei in flux cu ritm liber, mijloacele de transport au rolul de asigura doar deplasarea produselor de la un loc de munca la altul, fara ca viteza lor sa fie corelata in mod strict cu durata operatiilor.

De regula, la formele de organizare a productiei in flux cu ritm reglementat produsele se afla permanent pe mijloace de transport care pot fi: conveior sau banda, durata de executie a operatiilor fiind corelata in mod direct cu viteza de deplasare. Acest tip de organizare se intalneste la productia de series au de masa.

  1. in raport cu pozitia obiectului de prelucrat, se deosebesc:
  2. linii de productie in flux cu obiect mobil;
  3. linii de productie in flux cu obiect fix.

Liniile de productie in flux cu obiect mobil reprezinta cea mai raspandita categorie in industrie. In acest caz, produsul sau piesa se deplaseaza cu mijloace de transport de la un loc de munca la altul, dupa executarea operatiei sau grupului de operatii.

Liniile de productie in flux cu obiect stationar se folosesc, de regula, in industria de masini grele, la fabricarea diferitelor masini, utilaje sau agregate de dimensiuni mari si cu greutate ridicata, cum sunt vasele maritime si fluviale, turbine, cazane. La aceasta forma de organizare, obiectul este stationar iar muncitorii se deplaseaza intr-o anumita ordine, la anumite intervale de timp, de la un produs la altul, pentru executarea diferitelor operatii.

  1. in raport cu modul de trecere a produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul, se deosebesc:
  2. forme de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se face bucata cu bucata;
  3. forme de organizare a productiei in flux la care trecerea produselor sau pieselor se face in loturi.

In primul caz, aceasta organizare se foloseste cand avem productie in flux continuu cu tact de functionare pentru produsele care necesita prelucrare, montaj sau finisare si, care, prin greutatea si volumul lor, impun o deplasare individuala. Cea de-a doua forma se foloseste la productia in flux discontinuu sau intermitent, de regula pentru produsele de dimensiune si greutate mica si la care, datorita lipsei tactului de functionare, se poate face prelucrarea la un loc de munca a mai multor produse sau piese sub forma de loturi.

  1. dupa configuratia modului de amplasare a locului de munca pe suprafata de productie, organizarea productiei in flux se poate prezenta sub diferite variante:
    1. forme de organizare a productiei in flux in linie dreapta;
    2. forme de organizare a productiei in flux in careu;
    3. forme de organizare a productiei in flux in zig-zag;
    4. forme de organizare a productiei in flux in linie curba;
    5. forme de organizare a productiei in flux in cerc, etc.

Adoptarea uneia sau alteia dintre variante se face in functie de numarul operatiilor ce trebuie executate la masinile sau utilajele necesare, in functie de suprafata de productie disponibila, de gradul de automatizare a transportului, etc.

Forma cea mai des intalnita de amplasare a locurilor de munca, in cadrul productiei in flux este cea in linie, potrivit careia, locurile de munca se pot aseza de-a lungul benzii transportoare pe un rand sau pe doua, cu diferite scheme de deplasare a obiectului sau a produsului, de la un loc de munca la altul.

  1. dupa gradul de cuprindere a productiei intreprinderii in cadrul organizarii productiei in flux se deosebesc:
  1. forme de organizare a productiei in flux pe sectoare;
  2. forme de organizare a productiei in flux pe sectii;
  3. forme de organizare a productiei in flux pe intreaga activitate.

 Formele de organizare pe sectoare se organizeaza pentru fabricatia diferitelor piese sau semifabricate din cadrul sectorului de productie.

Organizarea pe sectii se intalneste atunci cand intregul proces de productie al sectiilor se desfasoara in flux, cum este cazul organizarii liniilor tehnologice pentru fabricarea diferitelor piese in sectiile de prelucrare mecanice sau in sectiile de montaj.

Organizarea productiei in flux pe intreaga intreprindere se intalneste in cazul in care toate operatiile de productie si transport, din momentul lansarii in fabricatie a materiilor prime si pana in momentul iesrii din fabricatie sub forma de produs finit, se desfasoara in mod continuu sincronizat, potrivit tactului de functionare stabilit.

  1. in raport cu modul de deplasare a produselor intre operatii:
  1. forme de organizare a productiei in flux neinzestrate cu mijloace de transport speciale;
  2. forme de organizare a productiei in flux inzestrate cu mijloace de transport neactionate mecanic;
  3. forme de organizare a productiei in flux inzestrate cu transportoare mecanice.

Proiectarea liniilor de productie in flux este legata direct de proiectarea produselor, de particularitatile de ordin constructiv si tehnologic ale produselor ca si de marimea seriilor de fabricat ale acestora.

Proiectarea liniilor de productie in flux se realizeaza pentru intreprinderile sau unitatile de productie odata cu proiectarea intreprinderii iar, pentru intreprinderile deja existente, cu ocazia efectuarii studiului de modernizare sau dezvoltare a diferitelor unitati de productie.

 Proiectarea optima a liniilor de productie in flux necesita crearea unor conditii materiale, prin proiectarea constructiva si tehnologica a produselor. Astfel, la proiectarea constructiva a diferitelor produse sau piese, trebuie sa se tina seama de posibilitatile fabricarii lor in conditiile productiei in flux, asigurand stabilitatea lor constructiva, folosirea constructiilor tip pentru diferite piese sau semifabricate, unificarea si tipizarea pieselor, posibilitatea prelucrarii acestora in conditii superioare. Pe baza acestor conditii se trece la proiectarea tehnologica de fabricatie, prevazandu-se prin aceasta, formele concrete de desfasurare a procesului tehnologic, in conditiile organizarii productiei in flux.

 In cadrul proiectarii tehnologice se va stabili nomenclatura produselor sau pieselor ce se vor executa, se va elabora tehnologia de fabricatie prin precizarea operatiilor de executat, a succesiunii lor, a utilajelor ce vor fi folosite, a echipamentului tehnologic, precum si a normativelor de baza referitoare la normele de munca ale muncitorilor, la normele de folosire a utilajului, a masinilor si instalatiilor, la regimul de lucru, etc.

Pe baza acestor date cu caracter tehnologic se va adopta tipul de linie de productie in flux continuu sau discontinuu, configuratia liniei, modul de deplasare a produselor, bucata cu bucata sau in loturi, felul mijloacelor de transport care vor fi folosite pentru deplasarea obiectului muncii sau produsului de la un loc de munca la altul, gradul de sincronizare a executarii in timp a operatiilor si elementele de calcul legate de functionarea liniei.

Rezolvarea acestor probleme se face in mod diferentiat, prin luarea in consideratie a particularitatilor produsului de fabricat, a procesului tehnologic, pe baza de analiza economica, urmarindu-se adoptarea unei variante optime.

Proiectarea liniei de productie in flux la intreprinderile deja existente necesita rezolvarea acelorasi probleme ca la intreprinderile noi, daca este vorba de introducerea in fabricatie a unor noi produse, caz in care trebuie acordata o atentie deosebita reorganizarii productiei pentru trecerea la organizarea productiei in flux, astfel incat sa se faca cu perturbari minime in activitatea de productie curenta.

Introducerea productiei in flux la intreprinderile deja existente necesita o revizuire a constructiei produselor si a procesului de fabricare a acestora, urmarindu-se prin aceasta simplificarea si tipizarea constructiilor si a procesului tehnologic, folosirea unor piese sau subansamble normalizate, adoptarea unor tehnologii tip, folosirea unor mijloace specializate si de mare randament.

Organizarea spatiala a liniilor de productie in flux

Proiectarea liniilor de productie in flux necesita, ca o conditie esentiala, amplasarea diferitelor masini, utilaje si agregate, potrivit mersului procesului tehnologic si adoptarea unei organizari spatiale a desfasurarii fluxului de fabricatie.

Pentru organizarea spatiala pot fi adoptate diferite configuratii de amplasare a utilajelor care sa respecte succesiunea prelucrarii conform mersului procesului tehnologic.

Adoptarea configuratiei de amplasare se face prin luarea in considerare a unor factori:

  1. numarul si durata operatiilor care trebuie executate pe o linie;
  2. numarul de masini sau locurile de munca necesitate de efectuarea operatiilor;
  3. lungimea liniei;
  4. forma si marimea spatiului disponibil al unitatii de productie pe care urmeaza sa se amplaseze linia;
  5. marimea, greutatea pieselor sau produselor ce urmeaza a se executa.

Configuratia unei linii de productie in flux nu trebuie sa fie neaparat in linie dreapta ci poate fi si sub forma unor litere: S, U, L, M, N, O, Y, C.

O configuratie optima trebuie sa asigure alimentarea in mod automat a unei masini cu produsul sau piesa de prelucrat de la masina anterioara. Masinile sau locurile de munca trebuie astfel amplasate, incat fiecare muncitor sa poata lua produsul sau piesa cat mai usor de la locul unde a fost depus de muncitorul care a efectuat operatia anterioara, sau de pe mijlocul de transport, sau sa poata efectua operatia in conditii optime fara a deplasa obiectul muncii de pe mijlocul de transport.

Organizarea spatiala a utilajelor necesita ca o conditie esentiala, stabilirea mijloacelor de transport ce vor fi folosite pentru deplasarea obiectului muncii. Pot fi folosite mijloace de deplasare cum sunt: benzi rulante, transportoare pe role, conveioare, carucioare, etc.

Mijloacele de transport folosite pot fi de lucru atunci cand ele asigura atat transportul cat si locul de munca pe care se executa operatia la produsul respectiv, sau pot fi distribuite atunci cand acesta asigura numai transportul produselor de la un loc de munca la altul.

Alegerea tipului de mijloc de transport se face in functie de conditiile de fabricare.

In cazul liniilor la care piesele se deplaseaza intr-o singura directie se recomanda folosirea transportoarelor pe role, in timp ce la deplasarea alternativa a pieselor se recomanda folosirea carucioarelor manuale. Pentru operatiile de manipulare legate de functionarea liniilor se folosesc macarale manuale electrice iar in cazul unor piese mici, sub 15 kg, incarcarea liniei se face manual. In cadrul unitatilor de productie cu spatii inguste se folosesc pentru transport, monoraiurile, iar in cazul liniilor care necesita efectuarea transportului cu o anumita viteza pentru piese de greutate mica se recomanda folosirea benzilor transportoare de cauciuc, textile, plastice.

Forme de organizare a productiei in flux in diferite ramuri industriale

Organizarea productiei in flux se prezinta sub forme concrete, specifice, in diferite ramuri industriale determinate de particularitatile procesului tehnologic, felul si cantitatea produselor fabricate, felul materialelor folosite, numarul si caracteristicile utilajelor necesare, etc.

In industria constructoare de masini, electrotehnica, electronica, organizarea productiei in flux se prezinta sub forma liniilor tehnologice de prelucrare, a liniilor automate de productie. In cadrul unitatilor industriale din aceste ramuri care au productia in masa, liniile de productie in flux sunt cu caracter continuu, organizandu-se pe sectii de productie, de regula avand caracter sincronizat. La unitatile industriale de productie in serie se folosesc linii de turnare iar in sectiile de tratament, liniile automate de tratare. In sectiile de prelucrare, forma principala de organizare o constituie linia tehnologica de prelucrare, iar in sectiile de montaj, liniile de montaj. Acestea pot fi cu un tact bine stabilit, linii in flux continuu pentru seriile mari sai in flux liber.

In aceste ramuri, forma superioara de organizare o constituie liniile automate in flux, la care utilajele tehnologice de baza si auxiliare si instalatiile de transport formeaza un complex unic, prelucrarea si deplasarea obiectului muncii efectuandu-se automatizat pe baza de comanda centralizata, in conditiile sincronizarii operatiilor si a desfasurarii lor pe baza unui tact unic.

Aceste linii automate pot fi de doua feluri:

  1. linii automate cu functionare discontinua;
  2. linii automate cu rotor.

Liniile automate discontinue pot fi de tip sectionat sau complet. Liniile automate de tip sectionat se caracterizeaza prin faptul ca procesul tehnologic, fiind impartit pe sectiuni, si liniile sunt organizate pe sectiuni. Liniile automate complete se caracterizeaza prin aceea ca liniile cuprind intregul proces tehnologic de fabricare. Liniile sectionate prezinta avantajul ca in cazul aparitiei unei defectiuni pe un punct al liniei, nu se opreste intreaga linie ci numai sectiunea unde a aparut defectiunea, celelalte sectiuni functionand pe baza unor stocuri tampon care se creeaza din timp. Caracterul discontinuu al acestor linii este determinat de faptul ca procesul de prelucrare in cazul transportului pieselor de la o masina la alta inceteaza.

Liniile automate rotor se caracterizeaza prin faptul ca procesul de prelucrare se efectueaza in mod continuu, in timpul deplasarii piesei dispunand de rotoare de lucru si rotoare de alimentare, piesele si sculele fixandu-se pe rotoarele de lucru.    

  In ramurile industriale cu procese continue: industria chimica, petrochimica, alimentara, a cimentului, se creeaza linii tehnologice automatizate pentru intregul proces de fabricatie al unui produs, proces condus de la o camera de comanda.

In industria metalurgica, organizarea productiei in flux se realizeaza prin asigurarea unei prelucrari succesive continue a materiilor prime, in sectii de furnale, otelarie si laminoare.

O conditie de baza o constituie asigurarea proportionalitatii necesare intre capacitatile de productie a diferitelor stadii de productie. De exemplu, functionarea continua presupune ca pentru un agregat de mare capacitate intr-un stadiu, sa se prevada mai multe agregate de capacitate mai mica pentru stadiul urmator. Intre acestea va exista un raport cantitativ binedeterminat, impus de cerinta fluxului continuu.

In industria metalurgica organizarea productiei in flux se poate face in flux simplu sau in flux combinat. La organizarea productiei in flux simplu se organizeaza o sincronizare intre functionarea agregatului principal si a utilajelor cu caracter auxiliar care impreuna formeaza o unitate.

Organizarea fluxului combinat consta in corelarea si functionarea fluxurilor simple, asigurand o folosire completa a capacitatii de productie a agregatelor ce realizeaza productia de baza a utilajelor si instalatiilor cu caracter auxiliar, precum si a suprafetei de depozitare. In conditiile sincronizarii fluxului tehnologic, tactul de functionare este determinat de agregatul conducator.

In industria textila organizarea productiei in flux se bazeaza pe crearea sistemului de aparate; acesta se constituie pentru obtinerea unei anumite productii, prin gruparea diferitelor masini si utilaje necesitate de efectuarea operatiilor de baza si conexe, intr-o anumita proportionalitate inclusa de cerinta asigurarii continuitatii. In industria textila se foloseste, de regula, organizarea productiei in flux discontinuu.

In industria de confectii se folosesc mai multe forme ale organizarii productiei in flux:

  • banda rulanta;
  • sistemul prod-sincron;
  • sistemul agregat cu transport orizontal mecanizat.

Banda rulanta cu functionare continua si ritm reglementat se foloseste pentru fabricarea unui singur produs sau a unui numar redus de produse in serii mari de fabricatie. In cazul in care trebuie sa se treaca la intervale relativ scurte de timp de la fabricarea unui fel de produs la fabricarea altuia, datorita seriilor mici de fabricatie, banda rulanta trebuie restructurata, ceea ce necesita cheltuieli suplimentare de munca si materiale si intreruperi in functionare.

Sistemul prod-sincron prezinta avantajul posibilitatii executarii simultane a mai multor feluri de produse cu procese tehnologice asemanatoare. La aceasta forma de organizare nu mai exista o sincronizare a executarii in timp a operatiilor, ceea ce face ca fiecare muncitor sa lucreze cu o productivitate la nivelul posibilitatilor lui, fara a mai depinde direct de productivitatea celorlalti muncitori.

La sistemul prod-sincron operatiile se executa pe locuri de munca grupate dupa specificul operatiilor pe zone si grupe de faze intre diferite grupe de locuri de munca, creand magazii intermediare pentru aprovizionare cu semifabricate a locurilor de munca.

Lansarea in fabricatie se face pe loturi, trecerea unui lot de la un loc de munca la altul facandu-se dupa executarea operatiei la toate produsele care formeaza loturi. Dupa terminarea executarii operatiei la un lot, muncitorii il predau la magazia intermediara si preiau un nou lot pentru prelucrare de la magazia intremediara.

 La acest sistem, locurile de munca nu se mai amplaseaza in jurul benzii transportoare ci in diferite forme, in functie de spatiul disponibil.

Dezavantaje:

  • cresterea productiei neterminate, ca urmare a lipsei sincronizarii si a benzii transportoare;
  • necesitatea folosirii unor muncitori auxiliari pentru deplasarea produselor la diferite grupe de operatii;
  • necesitatea restructurarii modului de organizare si de amplasare a masinilor in cazul trecerii la fabricarea unor produse cu procese tehnologice diferite fata de cele executate anterior.

  

                                               

                                                                                                       

Sistemul de organizare a productiei prod-sincron

1 → 5= magazii intermediare

I1 → I9= locuri de munca pe care se executa diferite operatii

       = muncitor             

Eficienta economica a organizarii productiei in flux

Eficienta economica a organizarii productiei in flux se concretizeaza in primul rand in faptul ca duce la o puternica crestere a productivitatii muncii.

Aceasta crestere se realizeaza ca urmare a faptului ca locurile de munca fiind specializate, pentru executarea unei operatii sau a unui numar redus de operatii se pot folosi masini si utilaje de mare randament si un echipament tehnologic perfectionat pentru executarea produselor. Muncitorul, executand in mod repetat anumite operatii, poate sa adopte metodele de lucru cele mai rationale, sa aleaga reguli de lucru optime, sa asigure o rationalizare a executarii operatiei, in conditiile unei organizari superioare a locurilor de munca, ceea ce permite, in final, o reducere sistematica a cheltuielilor de timp, munca.

Organizarea productiei in flux duce in mod direct la o crestere a volumului productiei fabricate, ca urmare a cresterii puternice a productivitatii muncii si a faptului ca se asigura o folosire completa a capacitatii de productie pe baza unei mai bune folosiri a timpului de lucru a utilajului. Toate acestea sunt ca urmare a fluxului continuu si a intreruperilor necesitate de aprovizionarea cu materiale.

Organizarea productiei in flux asigura o imbunatatire a calitatii produselor si reducerea efectiva a rebuturilor, datorita faptului ca are la baza un proces tehnologic elaborate in detaliu, creand totodata cadrul organizatoric necesar respectarii intocmai de catre muncitori a documentatiei referitoare la modul de executare a operatiei.

Calitatea superioara a produselor se realizeaza si pe baza specializarii locurilor de munca in executarea operatiilor, fapt care asigura o mare decizie de executat. Eficienta economica se concretizeaza si prin faptul ca asigura o reducere a duratei ciclului de productie, micsorarea stocului de productie neterminata si accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante. Aceste avantaje au loc ca urmare a faptului ca se reduce timpul necesar efectuarii transportului si a duratei operatiilor, a intreruperilor dintre operatii, accelerandu-se totodata viteza de rotatie a mijloacelor circulante.

Alte avantaje ale organizarii productiei in flux:

  • amplasarea rationala a masinilor si utilajelor pe suprafetele de productie existente prin reducerea suprafetelor ocupate de magaziile intermediare de pastrare a materialelor si semifabricatelor;
  • intarirea disciplinei muncii si a imbunatatirii conditiilor de munca, prezenta tuturor muncitorilor la locurile de munca intr-un program strict fiind obligatorie, datorita necesitatii asigurarii tactului de functionare a liniei.

La organizarea productiei in flux se recomanda pregatirea muncitorilor la un nivel superior, astfel incat sa poata asigura conditiile si functionarea optima a masinilor, reglarea si intretinerea lor, cunoasterea in ansamblu a procesului care se desfasoara in cadrul liniei si nu numai a operatiilor pe care o executa, asigurand totodata conditiile superioare de ordin ergonomic si de respectare a normelor de tehnica securitatii muncii.

Folosirea metodei tehnologiei de grup pentru marirea loturilor de productie si organizarea pe aceasta baza a productiei in flux

O cerinta de baza o constituie trecerea de la fabricarea unor loturi mici de produse sau piese la loturi mari si folosirea unor metode superioare de organizare a productiei.

Fabricarea produselor in serii mici necesita utilaje si echipament universal, amplasarea utilajelor pe grupe omogene determinand o folosire incompleta a utilajelor datorita reglarilor frecvente si a stocurilor mari de productie neterminata, toate acestea nepermitand intreprinderii sa desfasoare activitati in conditii de eficienta economica maxima.

Pentru trecerea de la fabricarea unor loturi mici la loturi mari se poate folosi metoda tehnologiei de grup, potrivit careia diferite produse sau piese care trebuie executate in serii mici pot fi incadrate in anumite grupe de fabricatie, dupa asemanari constructive si tehnologice, dupa utilajul tehnologic si echipamentul necesar. Din randul fiecarei astfel de grupe, se alege o piesa sau produs, avand elemente constructive si tehnologii caracteristice tuturor pieselor sau produselor din grupa; in functie de aceasta se elaboreaza procesul tehnologic pentru intreaga grupa, se alege utilajul necesar si se proiecteaza echipamentul tehnologic.

In cazul in care nu exista un produs sau piesa cu caracter reprezentativ, aceasta se proiecteaza avand toate caracteristicile constructive sau tehnologice ale celorlalte piese sau produse, in functie de care se elaboreaza tehnologia.

Prin folosirea acestei metode, in loc sa se elaboreze procesul tehnologic pentru fiecare fel de produs sau piesa in parte, in loc sa se proiecteze echipamentul tehnologic si sa se foloseasca utilaje universale, se elaboreaza o tehnologie de grup unica, care va asigura succesiunea operatiilor, echipamentul tehnologic si utilajele specializate folosite la fabricarea fiecarui fel de produs sau piesa, care face parte din grupa respectiva.

Datorita faptului ca folosirea tehnologiei de grup asigura marirea lotului de productie si repetabilitatea acestora, va permite folosirea unor masini si utilaje de mare randament si trecerea fabricarii produselor sau pieselor din cadrul grupei de baza intr-o metoda superioara de organizare cu toate avantajele ce decurg din aceasta.

Aplicarea acestei metode permite proiectarea si folosirea unor dispozitive universale de montaj si dispozitive universale de grup pentru fabricarea produselor sau pieselor din grupa data, in locul unor dispozitive proiectate si utilizate pe produs, reducandu-se in acest mod atat volumul de munca necesar proiectarii cat si costul acestora.

Folosirea metodei tehnologiei de grup influenteaza in mod pozitiv cresterea nivelului de organizare si productie a muncii, a nivelului de conducere si organizare, permitand simplificarea activitatii de elaborare a tehnologiei si a normativelor de baza, marirea loturilor, reducerea ciclului de productie, imbunatatirea folosirii capacitatii de productie, fabricarea produselor pe baza unor planuri standard si, in final, reducerea costurilor productiei.

Folosirea tehnologiei de grup presupune ca o cerinta de baza, tipizarea, normalizarea si modularizarea pieselor, subansamblelor sau semifabricatelor.

Organizarea fabricarii produselor dupa metoda productiei individuale (pe unicate) si de serii mici. Caracteristici principale ale organizarii fabricarii produselor dupa metoda productiei individuale si de serii mici.

O caracteristica principala a productiei individuale o constituie faptul ca ea necesita organizarea unitatilor de productie dupa principiul tehnologic. Potrivit acestei metode de organizare, unitatile de productie se constituie pentru efectuarea anumitor faze sau stadii ale procesului tehnologic, amplasarea utilajelor in cadrul unitatilor de productie facandu-se pe grupe omogene de masini, utilaje sau instalatii.

In cadrul fabricarii unor produse de mare complexitate, organizarea unitatilor de productie se face dupa principiul denumit “al pozitiei fixe”, produsele avand o pozitie fixa in cadrul unitatii de productie, operatiile executand-se prin deplasarea muncitorilor de la un produs la altul, in ordinea executarii operatiilor la anumite intervale de timp binedeterminate.

In cazul organizarii dupa principiul tehnologic, dotarea locurilor de munca se face cu masini si utilaje universale si cu echipament universal, care sa permita executarea unui anumit gen de lucrari la o mare varietate de produse sau piese.

O alta caracteristica a organizarii productiei pe unicate o constituie faptul ca produsele trec spre prelucrare de la o operatie la alta, bucata cu bucata, in loturi mici, existand mari intreruperi in procesul de fabricare, ceea ce determina un ciclu de productie mare si stocuri de productie neterminata in cantitati ridicate.

Faptul ca produsele se fabrica in serii mici determina caracteristici si asupra modului de pregatire a executarii productiei. Pentru fabricarea acestor produse se elaboreaza o serie de caracteristici, o tehnologie sumara, precizand fazele de executie, felul si succesiunea operatiilor de executat, grupele de utilaje pe care se vor executa aceste operatii, felul sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor universale ce urmeaza a fi folosite. Aceasta tehnologie va fi definitivata de catre tehnologi pe fiecare loc de munca.

Printre caracteristicile principale ale organizarii productiei pe unicate sunt si cele care se refera la faptul ca, in cadrul proiectarii tehnologiei de fabricatie se folosesc normative grupate, evitandu-se elaborarea unei tehnologii detaliate care ar cere mult timp si care ar necesita costuri ridicate; in acest caz, executarea operatiilor se fectueaza pe baza unor norme de timp grupate, cu o mare pondere a timpului de pregatire, incheiere, existenta unor muncitori cu calificare superioara.

Organizarea spatiala a unitatilor de productie in conditiile productiei individuale

 Aplicarea pe unicate sau loturi mici a produselor impune adoptarea unui astfel de sistem de organizare spatiala a productiei, care sa permita fabricarea unei largi nomenclaturi de produse in conditii de eficienta economica maxima. Potrivit principiului tehnologic de organizare spatiala a productiei, diferite unitati de productie se constituie in vederea executarii unui stadiu sau a unei faze a procesului tehnologic prin gruparea diferitelor masini si utilaje asemanatoare, sau a executarii anumitor operatii de acelasi fel, in cadrul anumitor unitati de productie.

Organizarea spatiala dupa principiul tehnologic prezinta o serie de avantaje si dezavantaje.

Avantaje:

  • asigurarea unei mari flexibilitati in folosirea mijloacelor de munca, acestea putand fi folosite la fabricarea unei mari varietati de feluri de produse, la gruparea diverselor produse sau piese, la crearea conditiilor pentru o indeplinire ritmica a programului de productie, eventualele defectiuni ale unor utilaje neproducand perturbari in continuitatea procesului de productie;
  • asigurarea unei conduceri eficiente a unitatilor de productie, acest lucru fiind permis de gruparea pe utilaje omogene.

Dezavantaje:

  • necesita un volum de transporturi si manipulare ridicat;
  • necesita muncitori cu grad superior de calificare;
  • presupune un ciclu de productie ridicat;
  • necesita un control complex pentru asigurarea unei calitati superioare a productiei.

O problema de baza a organizarii unitatilor de productie dupa principiul tehnologic este aceea de a stabili ordinea de amplasare a subunitatilor de productie si a diferitelor masini si utilaje in cadrul subunitatilor de productie. Aceasta se face prin folosirea unui ansamblu de tehnici si metode: metoda verigilor, metoda gamelor fictive, metoda Cameron, metoda diagramei bloc, metoda machetelor bi sau tridimensionale si metoda repartizarii pe suprafetele de productie a subunitatilor cu ajutorul calculelor electronice.

Organizarea celulara de fabricare

Acest mod de organizare este folosit in tarile cu o industrie dezvoltata, la intreprinderile care fabrica o nomenclatura larga de produse, in serii mici sau unicate: producatoare de masini, unelte, masini textile, etc.

Potrivit acestui sistem, in cadrul unitatilor de productie se creeaza celule de fabricatie unde se grupeaza mai multe feluri de masini si utilaje, pe baza cerintelor asigurarii prelucrarii conform unor tehnologii de grup impuse de fabricarea pieselor.

Celulele de fabricatie se constituie pentru fabricarea sau prelucrarea diferitelor piese componente ale subansamblelor sau produselor. Aceste piese sau subansamble se grupeaza dupa asemanarea secventei de operatii de prelucrare, in familii sau grupe. Pentru executarea secventelor de operatii pentru fiecare familie sau grupa de piese se constituie celule de fabricatie dotate cu utilaje necesare executarii acestora, in cadrul carora lucreaza echipe sau formatii de muncitori, specializate in executarea operatiilor din familia sau grupa respectiva.

In conditiile acestei organizari, in cadrul unei celule se face prelucrarea completa a grupei de piese sau a grupelor de piese repartizate spre prelucrare, spre deosebire de organizarea specifica tehnologiei de grup, care asigura numai prelucrarea specifica acesteia.

Avantaje:

  • reducerea ciclului de prelucrare a pieselor;
  • scurtarea circuitului de transport a pieselor si reducerea timpului de intreruperi inter-operationale;
  • cresterea calitatii pieselor executate, ca urmare a responsabilitatii unei singure celule de fabricare in executarea lor;
  • asigurarea unei folosiri mai bune a timpului disponibil al masinilor si a timpului de lucru al muncitorilor in cadrul celulei de fabricare;
  • asigurarea posibilitatii trecerii la policalificare, lucrul la mai multe masini, cu toate avantajele care decurg din aceasta;
  • cresterea productivitatii muncii, ca urmare a folosirii unui personal specializat, a unor utilaje si sdv-uri specializate in executarea operatiilor specifice celulei de fabricare;
  • reducerea stocurilor de productie si accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante.

Acest sistem de organizare, folosit indeosebi in intreprinderile din Anglia si Japonia, a determinat reducerea ciclului de fabricatie pe loturi de piese cu circa 50%. Tot in acest sistem de organizare, stocurile de productie neterminata s-au redus cu 30%, iar productivitatea muncii a crescut, avand tendinta de a se dubla.