Mijlocele de asigurare a securităţii băncii interacţionează în mod complex unele cu altele, cu subiectele pericolului şi obiectele de apărare. Eficienţa utilizării lor depinde de manifestarea factorilor locali, de condiţiile obiective şi subiective.
Tipurile mijloacelor de apărare sunt diverse şi diferite după principiile construirii, posibilităţile funcţionale şi cost. Aceste şi altele particularităţi determină două concluzii importante:
- Protecţia trebuie proiectată ca un sistem. Pentru aceasta se aplică metodele sistemo-tehnice de proiectare.
- Sistemul de apărare trebuie să fie construit cu luarea în consideraţie a anumitor principii, care asigură eficienţa exploatării lui.
Construirea sistemului de apărare a obiectivului trebuie să se bazeze pe următoarele principii de bază: complexitate, eşalonare, distribuirea uniformă a rezistenţei hotarelor, suficienţei raţionale şi continuităţii.
Principiul complexităţii înseamnă, că în cadrul constituirii sistemului de protecţie trebuie să fie în consideraţie toate pericolelecapabile să dăuneze obiectului bancar, iar sistemele, mijloacele şi metodele de protecţie selectate trebuie să funcţioneze în mod coordonat ca un mecanism unic de apărare, completându-se reciproc din punctul de vedere funcţional şi acel tehnic. O atenţiei deosebită trebuie de acordat „punctelor de legătură” mijloacele de apărare.
Principiul eşalonării constă în aceea, că în cadrul băncii trebuie de format zone de apărare, astfel încât zona cea mai principală să se plaseze în interiorul celorlalte zone, de exemplu:
Zona № 1 Perimetrul teritoriului băncii;
Zona № 2 Perimetrul clădirii băncii;
Zona № 3 Recepţia vizitatorilor;
Zona № 4 Oficii (birouri) de serviciu;
Zona № 5 Conducerea, tezaurul băncii, depozitul.
Când probabilitatea realizării pericolului Q în zona 5 (sectorul cel mai important al băncii) va depinde de trecerea hotarelor zonelor Rl, R2, R3, R4, R5, atunci aceata va fi egală cu:
Q5 = P(Pl)*P(P2)*P(P3)*Р(Р4)*Р(Р5 ) (4.2.1)
Dat fiind faptul că Р( Ri)<1, atunci probabilitatea Q se reduce odată cu creşterea numărului de hotare, adică odată cu mărirea gradului de eşalonare a zonelor.
Principiul distribuirii uniforme a rezistenţei hotarelor cere ca toate sectoarele, care protejează zona de securitate, să aibă aceeaşi rezistenţă din punctul de vedere al probabilităţii realizări pericolului. Dacă la hotare există locuri slabe, prost apărate, atunci chiar şi protecţia eficientă a celorlalte sectoare nu vor apăra zona de securitate.
Principiul suficienţei raţionale constă în stabilirea unui nivel acceptabil al securităţii, fără a încerca de a crea o „protecţie absolută”. Trebuie de ţinut cont, că în cazul existenţei unei rezerve mari de timp, se poate trece orice barieră. Sistemul de protecţie cu o eficienţă înaltă costă scump, de aceea trebuie de selectat acel nivel, pentru care riscul şi mărimea pagubei să se găsească într-o limită rezonabilă.
Principiul continuităţii cere ca în procesul funcţionării sistemului de protecţie să nu apară pauze în funcţionarea lui din diferite cauze: reparaţie, schimbarea parolelor etc., de care se poate folosi subiectul pericolului.
Odată cu divizarea băncii în zone, poate fi instituit controlul accesului la ele, ceea ce presupune implementarea şi exploatarea unui sistem automatizat de gestionare şi asigurare a accesului sancţionat în sediul băncii.
Intrarea şi ieşirea din zonele restricţionate ale băncii, ori de câte ori este necesar, poate fi organizat strict în baza cartelelor de acces sau permiselor de o formă stabilită.
Ridicarea valorilor din sediul băncii poate fi organizat numai în baza permiselor de o formă stabilită, eliberate de Serviciul securitate şi alte servicii împuternicite ale băncii Naţionale.
În scopul asigurării regimului de permise, pot fi utilizate următoarele tipuri de documente:
Permisul (Permis permanent, permis provizoriu, permis de o singură dată, permis de ridicare a valorilor) de o formă stabilită reprezintă un document unificat, în baza căruia deţinătorul are dreptul de acces în sediul şi pe teritoriul Băncii Naţionale a Moldovei.
Cartela de acces – reprezintă o cartelă specializată din plastic cu cod de identificare utilizat în cadrul sistemului automatizat de control al accesului şi cu date de identificare vizuală a purtătorului ( foto, numele, prenumele, etc.).
Cartela de acces este destinată cu funcţii de:
- Permis – cu dreptul de acces autorizat în bancă;
- Cartelă de acces în sediul băncii – presupune utilizarea unui sistem automatizat de control al accesului autorizat în sediul băncii;
- Ecuson – presupune identificarea purtătorului în incinta băncii.
Legitimaţia – de o formă stabilită, reprezintă un document unificat destinat identificării deţinătorului la executarea obligaţiunilor funcţionale în afara sediului băncii.