Pin It

Banca are organizată ca activitate distinctă analiza şi evaluarea riscului de creditare, apelând în acest sens la diferite metode de analiză, cu scopul de a diminua acest risc.

Analiza riscului de credit conţine în principal două etape:

- evaluarea riscului;

- gestionarea riscului.

Analiza şi evaluarea riscului de credit se efectuează avându-se în vedere următoarele categorii de riscuri:

  1. Riscul financiar
  2. Riscul comercial
  3. Riscul de garanţie
  4. Riscul managerial
  5. Riscul de senzitivitate.
  6. Analiza şi evaluarea riscului de credit la persoanele juridice

1.1. Riscul financiar (RF) reflectă dificultăţile ce pot apare în activitatea financiară a firmei legate în special de posibilităţile de rambursare la termen a obligaţiilor către bancă. Ca documente sunt necesare situaţiile financiare ale firmei, date statistice oficiale, evidenţele băncii.

Analiza riscului financiar se efectuează cu ajutorul metodei punctajelor (Z) bazată pe modelul J.Conan şi M.Holder, care permite evaluarea riscului de faliment după următoarea formulă de calcul:

 

Z = 0,24 X1 + 0,22 X2 + 0,16X3 – 0,87X4 – 0,10 X5                                (9.2.1)

în care variabilele X1, … ,X5 sunt indicatori economicofinanciari, iar constantele sunt indicatori de natură statistică, exprimând ponderea variabilelor în evaluarea riscului de faliment.

              Excedent brut de exploatare

X1 = -------------------------------------------                                                    (9.2.2)

                         Datorii totale

Excedentul brut de exploatare = venituri din exploatare – cheltuieli din exploatare

 

                Capital permanent

X2 = -----------------------------------                                                               (9.2.3)

                        Activ total

Capitalul permanent = capital propriu + datorii pe termen lung

             Active circulante (fără stocuri)

X3 = -----------------------------------------------                                              (9.2.4)

                            Activ total                                           

 

                  Cheltuieli financiare

X4 = -----------------------------------------                                                       (9.2.5)

                     Cifra de afaceri

 

               Cheltuieli de personal

X5 = -------------------------------------                                                             (9.2.6)

                Valoarea adăugată

Interpretarea riscului de faliment:

  1. Z > 0,16 situaţia financiară a firmei este foarte bună riscul de faliment este mai mic de 10%.
  2. 0,10 < Z < 0,16 situaţia financiară a firmei este bună, riscul de faliment este cuprins între 10% şi 30%.
  3. 0,04 < Z < 0,10 situaţia financiară a firmei este în atenţie, riscul de faliment fiind cuprins între 30% şi 65%.
  4. Z < 0,04 riscul de faliment este mai mare de 65%.

1.2. Riscul comercial (RC) reprezintă incertitudinea la încasarea creanţelor sau la plata furnizorilor şi se va evalua prin indicatorii:

  1. Perioada medie de încasare a creanţelor (PmIC), reprezentând numărul mediu de zile în care se încasează creanţele faţă de cifra de afaceri din perioada respectivă:

                       Creanţe

PmIC = ------------------------ x număr de zile                                                (9.2.7)

                 Cifra de afaceri

 

  1. Perioada medie de plată a furnizorilor (PmPF), reprezentând numărul de zile în care sunt plătiţi furnizorii faţă de cifra de afaceri din perioada respectivă:

 

                   Furnizori neplătiţi

PmPF = ------------------------------ x număr de zile                                     (9.2.8)

                     Cifra de afaceri

 

Evaluarea riscului comercial se face astfel:

Dacă PmIC > PmPF => risc mare;

Dacă PmIC = PmPF => risc mediu;

Dacă PmIC < PmPF => risc redus.

1.3. Riscul de garanţie (RG) constă în posibilitatea apariţiei unor dificultăţi legate de valorificarea bunurilor aduse în garanţie în situaţia în care împrumutatul nu rambursează creditul şi nu plăteşte dobânzile aferente conform contractului de credite.

Evaluarea riscului de garanţie se face în funcţie de nivelul valoric al garanţiei şi al rapidităţii de valorificare:

  1. siguranţă maximă: garanţii necondiţionate şi irevocabile emise de Ministerul Finanţelor, scrisori de garanţie emise de bănci, bilete la ordin avansate de bănci, gaj cu deposedare, depozite bancare în valută sau în lei.
  2. siguranţă medie: ipoteci asupra clădirilor având ca destinaţie spaţii industriale şi comerciale, şi asupra terenurilor din oraşe mari şi localităţi turistice; bunuri mobile procurate din credite, cesiuni asupra creanţelor din exporturi.
  3. garanţii nesigure: clădiri cu destinaţia de locuinţă, stocuri de produse agroalimentare, industriale, semifabricate, materii prime, ipoteci asupra clădirilor din zonele rurale şi terenurilor din extravilan.

1.4. Riscul managerial (RM) este determinat de calitatea echipei de conducere a firmei şi va fi analizat pe baza cunoaşterii directe a acesteia de către economistul băncii.

Evaluarea riscului managerial se va face în funcţie de caracteristicile echipei de conducere:

  1. gradul de calificare şi de experienţă în domeniul de activitate a firmei;
  2. capacitatea de conducere a afacerii prin evoluţia indicatorilor economico-financiari;
  3. calitatea relaţiilor cu proprietarii (asociaţii) şi cu salariaţii;
  4. calitatea relaţiilor cu banca: a efectuat sau nu operaţiuni prin conturi; a deschis sau nu conturi la alte bănci; a rambursat sau nu la termen împrumuturile, dobânzile aferente; a avut sau nu litigii cu partenerii de afaceri, evaziuni fiscale.

1.5. Riscul de senzitivitate (RS)

Pentru investiţiile pe termen mediu şi lung, la evaluarea riscului de credit se face şi o analiză de senzitivitate.

Analiza de senzitivitate este o tehnică de analiză a riscului individual al unui proiect de investiţii care indică cât de mult se va modifica VNA–ul (valoarea netă de actualizare) sau RIR-ul (rata internă de rentabilitate), ca reacţie la modificarea unei variabile de intrare, celelalte elemente rămânând constante.

Orice decizie a agenţilor economici privind dezvoltarea şi restructurarea producţiei, retehnologizarea sau modernizarea fondurilor fixe cu ajutorul creditelor pe termen mediu şi lung, antrenează un risc datorită influenţei schimbărilor ce se manifestă neîncetat în mediul tehnic, financiar, economic, social, intern şi extern.

În analiza senzitivităţii se lucrează cu doi indicatori:

RIR(B) = rata de rentabilitate financiară calculată pe baza fluxului de numerar pentru varianta de bază;

RIR(F) = rata de rentabilitate financiară calculată pe baza aceluiaşi flux de numerar, la care se aplică o creştere de 1% a costurilor de producţie faţă de venituri, ca urmare a acţiunii cumulate a unor factori.

Coeficientul de risc faţă de varianta de bază (r), are formula:

        RIR(B) – RIR(F)

r = ------------------------ x 100%                                                                              (9.2.9)

                RIR(B)

Se cer îndeplinite două condiţii:

  • • RIR(F) să fie mai mare decât rata dobânzii aferentă creditului propus spre aprobare;
  • • r < 75%.

RIR (rata internă de rentabilitate) oferă imaginea globală a eficienţei în orice moment a proiectului de investiţii şi este rata de actualizare pentru care VNA este zero, adică fluxul de venituri actualizat egalează fluxul de cheltuieli actualizat.

Riscul total (RT) de credit se va determina pe baza punctajelor acordate pe clase de risc.

 

RT = RF + RC + RG + RM + RS – numai pentru creditele de investiţii            (9.2.10)

Clasele de risc se prezintă astfel:

- clasa I 100 – 80 puncte;

- clasa II 79 – 65 puncte;

- clasa III < 65 puncte.

Semnificaţia claselor de risc:

Clasa de risc I – Societăţile comerciale din această clasă au obţinut performanţe financiare foarte bune, fapt care permite achitarea la scadenţă a obligaţiilor faţă de bancă. Se prefigurează menţinerea şi în perspectivă a performanţelor financiare, iar garanţiile oferite de aceşti clienţi asigură siguranţă maximă. Riscul de creditare este minim.

Clasa de risc II – Performanţele financiare ale firmelor analizate sunt bune, dar nivelul prezent nu poate fi menţinut în perspectivă.

Garanţiile oferite de client conferă o siguranţă medie. Riscul de credit este mediu, avizul favorabil fiind dat numai de îndeplinirea unor condiţii suplimentare privind indicatorii financiari, garanţiile.

Clasa de risc III – Performanţele financiare sunt scăzute sau indică pierdere, nu pot fi plătite datoriile către bancă, iar garanţiile prezentate nu asigură posibilităţi de transformare rapidă în lichidităţi.

  1. Analiza şi evaluarea riscului de credit la persoanele fizice

2.1. Analiza riscului de credit se efectuează în mod asemănător cu cea pentru agenţii economici, cu următoarele precizări:

2.1.1. Riscul financiar – este legat de posibilitatea apariţiei unor dificultăţi ale solicitantului privind realizarea veniturilor pentru acoperirea consumului propriu, plata impozitelor şi a taxelor şi a excedentului necesar rambursării creditului şi plăţii dobânzilor bancare.

Evaluarea riscului financiar se face în funcţie de volumul veniturilor şi cheltuielilor şi a diferenţei dintre acestea (V-C), riscul fiind apreciat prin compararea acestei diferenţe cu creditul solicitat.

  1. V – C > suma solicitată => risc redus;
  2. V – C = suma solicitată => risc mediu;
  3. V – C < suma solicitată => risc mare.

2.1.2. Riscul managerial – este dat de calităţile profesionale şi morale ale persoanei fizice şi de relaţiile acesteia cu banca, cu organelle locale şi cu ceilalţi cetăţeni.

2.1.3. Riscul de garanţie – conferit de apariţia unor incertitudini la valorificarea bunurilor aduse în garanţie dacă împrumutatul nu achită la termen obligaţiile asumate prin contractul de credite.

Riscul total de credit se va determina pe baza punctajelor acordate claselor de risc.

RT = RF + RM + RG                                                                                  (9.2.11)

 

Clasele de risc au intervale de punctaj comparabile cu ale celor de la persoanele juridice.

Clasa I 100 – 88 puncte;

Clasa II 87 – 75 puncte;

Clasa III < 75 puncte.

Concluzionând, asumarea riscului este reprezentată de decizia privind avizarea favorabilă sau nefavorabilă a creditelor, aceasta fiind etapa finală a analizei şi evaluării riscului de credit.

Pentru categoriile de împrumutaţi care solicită credite în valută, în vederea cuantificării posibilităţilor de rambursare, analiza documentaţiei se face la cursul de schimb de la data analizei, la care se aplică o marjă de siguranţă.

Încadrarea în clasele de risc se va efectua ţinând cont de punctajele analizei realizate, după care se poate acorda avizul favorabil sau nefavorabil.

Avizul favorabil poate fi propus numai pentru solicitanţii de credite sau de scrisori de garanţie care se încadrează în clasa I de risc, iar pentru solicitanţii încadraţi în clasa a II-a de risc, acesta poate fi propus numai dacă se prezintă suplimentar nivelul unor indicatori financiari sau altor garanţii cu posibilitate de valorificare rapidă.

Pentru solicitanţii încadraţi în clasa a III-a de risc se va propune Comitetului de risc avizul nefavorabil cu justificarea acestuia.