Economie

Contractul de asigurare este distinct de contractul de intermediere încheiat între asigurător şi agentul de asigurare. De regulă, valabilitatea contractului de asigurare nu este condiţionată de valabilitatea contractului de intermediere al agentului de asigurare, încetarea, rezilierea, nulitatea contractului de intermediere nu atrage aceleaşi consecinţe asupra contractului de asigurare.

Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit, despăgubirea ori suma asigurata, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare, în limitele şi la termenele convenite.

Încheierea contractului de asigurare

Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi nu poate fi probat cu martori (chiar dacă există un început de dovada scrisă), în cazurile de forţă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenţa acestora.

Încheierea contractului de asigurare se probează cu poliţa de asigurare cu certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori cu nota de ^acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Acestea pot fi semnate şi Ipgtificate prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. ,455/2001 privind semnătura electronică.

Elementele contractului de asigurare

Părţile contractului de asigurare sunt asigurătorul, asiguratul (persoana asigurată), contractantul şi beneficiarul:

• Asigurătorul este societatea comercială obligată a plăti anumite sume de bani (indemnizaţia de asigurare) la producerea evenimentului prevăzut în contractul de asigurare;
• Asiguratul este persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu sigurătorul prin încheierea contractului de asigurare, fiind persoana asupra căreia poartă asigurarea (riscurile vizând patrimoniul său sau persoana sa); de regulă el este şi contractantul (cel care plăteşte primele), precum şi beneficiarul (titularul indemnizaţiei de asigurare);
• Contractantul este persoana care semnează contractul şi se obligă să plătească primele de asigurare;
• Beneficiarul asigurării este terţa persoană căreia asigurătorul urmează
  să îi plătească indemnizaţia de asigurare la realizarea evenimentului prevăzut în contract.

Riscul asigurat este reprezentat de un eveniment viitor, posibil dar jncert la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viaţa ori sănătatea unei persoane (ex. incendiu, inundaţie, moartea, despăgubirile datorate terţilor).

Cazul (evenimentul) asigurat este evenimentul pentru înlăturarea fipnsecinţelor căruia s-a făcut asigurarea şi care într-adevăr s-a produs (ex. în cazul asigurării contra incendiului, incediul survenit).

Obiectul asigurării îl constituie ceea ce s-a asigurat: anumite bunuri, despăgubirile datorate de asigurat ca urmare a răspunderii sale civile faţă de o terţă persoană sau un atribut al persoanei (viaţa, capacitatea de muncă etc.), adică valorile patrimoniale sau  nepatrimoniale expuse pericolului.

Interesul asigurării

• în cazul asigurării de bunuri: dauna efectivă, evaluabilă în bani, pe care asiguratul o poate suferi în caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat;
• în cazul asigurării de persoane: conform condiţiilor contractuale (spre exemplu, pot exista restricţii contractuale, mai ales dacă asiguratul este diferit de contractant, pe considerentul că asigurarea pentru cazul morţii altuia ar putea trezi dorinţa decesului).

Suma asigurată este suma maximă în limita căreia asigurătorul este obligat   să   plătească    indemnizaţia   de    asigurare    la   ivirea   cazului „(evenimentului) asigurat.

Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care o plăteşte asiguratul (contractantul) asigurătorului pentru asumarea riscului (preţul asigurării).

Indemnizaţia de asigurare este suma de bani pe care o achită asigurătorul asiguratului (beneficiarului) la survenirea evenimentului asigurat.

Dauna (paguba) de asigurare constituie prejudiciul suferit de asigurat în urma realizării cazului asigurat.

Menţiuni obligatorii ale contractului de asigurare

Menţiuni obligatorii conform Legii nr. 136/1995 (art. 10):

• detaliile de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract;
• numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;
• obiectul asigurării: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare, alte asigurări;
• riscurile ce se asigură;

momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului;

• primele de asigurare;
• sumele asigurate.

Menţiuni obligatorii conform Ordinului CSA nr. 23/2009 (art. 10):

• modalitatea şi termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurare, a sumelor de răscumpărare şi a sumelor asigurate;
• excluderile din asigurare;
• informaţii privind orice drepturi pe care le pot avea părţile de a rezilia contractul înainte de termen sau unilateral, inclusiv orice penalităţi impuse de contract în astfel de cazuri;
• informaţii despre situaţiile în care valoarea de răscumpărare a poliţei este 0.

Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante

Natura contractului de asigurare presupune o interpretare strictă a clauzelor. Acestea trebuie să fie clare pentru a evita confuziile şi neînţelegerile, în cazul prevederilor neclare sau ambigue, legea civilă română consideră că interpretarea contractului se va face în favoarea asiguratului.

Drepturile şi obligaţiile părţilor pot fi împărţite în două perioade:

• până la producerea evenimentului asigurat;
• după producerea evenimentului asigurat.

1. Drepturi şi obligaţii până la producerea evenimentului asigurat

Principalele drepturi ale asiguratului intervin în momentul producerii evenimentului asigurat şi pe parcursul executării contractului:

• dreptul de a modifica contractul (de exemplu, posibilitatea de a schimba numele beneficiarului sau modul de plată al primelor);
• dreptul de a încheia asigurări suplimentare;
• dreptul de răscumpărare (în cazul asigurărilor cu rezerve de primă, asiguratul are dreptul să ceară încetarea contractului prin plata sumei de răscumpărare, ceea ce reprezintă, de obicei, 95% din rezerva de prime).

În această perioadă, asiguratul are trei obligaţii principale:

• plata primei de asigurare;
• obligaţia de   a   informa   pe   asigurător   în   privinţa   modificării circumstanţelor care agravează riscul şi obligaţia de întreţinere a bunului asigurat în bune condiţii, conform legislaţiei în vigoare, în caz de   neîndeplinire   a   acestor   obligaţii,   asigurătorul   poate   denunţa asigurarea, sau are dreptul de a refuza plata despăgubirii dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii şi întinderea pagubei;
• obligaţia de a notifica asigurătorul asupra tuturor împrejurărilor care agravează riscul.

Dacă în decursul executării contractului se ivesc împrejurări care difică riscul iniţial, asiguratul trebuie să comunice asigurătorului acest lucru.

Agravarea   riscului   determină   modificări   corespunzătoare   asupra cuantumului primei sau, în caz extrem, imposibilitatea de a mai putea continua contractul. Agravarea riscului poate avea loc:

• din cauza  asiguratului,  prin  acte pozitive,  de  exemplu,  mutarea bunurilor asigurate contra furtului din locurile specificate în contract în altele cu risc mai mic; sau prin acte negative, neglijenţa în prevenirea producerii evenimentului asigurat;
• din cauza activităţii unui terţ;
• din cauza unor evenimente independente de voinţa unei persoane, cum are fi războiul, greva etc.

Înainte de apariţia riscului, asigurătorul are, în special, drepturi. Fiecare obligaţie a asiguratului corespunde unui drept al asigurătorului:

• dreptul de a verifica existenţa bunului asigurat şi a modului de întreţinere a acestuia;
• dreptul de a aplica sancţiuni legale când asiguratul a încălcat obligaţia privind întreţinerea, folosirea şi paza bunurilor asigurate.

Pe lângă aceste drepturi, asigurătorul are şi câteva obligaţii:

• obligaţia de a elibera, la cerere, duplicatul documentului de asigurare dacă asiguratul 1-a pierdut pe cel original;
• obligaţia de a elibera, la cererea asiguratului, certificate de conformitate a asigurării, în cazul asigurării de răspundere a cărăuşului faţă de pasageri pentru bagajele şi mărfurile transportate.

1. Drepturi şi obligaţii după producerea evenimentului asigurat

Principalul drept al asiguratului este de a primi indemnizaţia de asigurare.

Obligaţiile asiguratului sunt, printre altele:

• combaterea efectivă a calamităţilor pentru limitarea pagubei şi salvarea bunurilor asigurate;
• avizarea asigurătorului,  în  termenele  prevăzute  de   contractul   de asigurare, cu privire la producerea riscului asigurat;
• participarea la constatarea cazului asigurat şi a pagubei rezultate;
• furnizarea de acte şi date referitoare la evenimentul asigurat etc.

Principala obligaţie a asigurătorului, după apariţia  evenimentului asigurat (şi, în acelaşi timp, un drept al asiguratului) este plata indemnizaţiei acordată asiguratului. Asigurătorul trebuie să stabilească situaţia de fapt din care să rezulte dreptul asiguratului la beneficiul indemnizaţiei şi obligaţia corelativă a asigurătorului de a plăti. Pe de o parte, asigurătorul va proceda la constatarea producerii evenimentului asigurat şi la evaluarea pagubelor, iar pe de altă parte, la stabilirea şi plata indemnizaţiei. Pentru aceasta, asigurătorul trebuie să verifice dacă următoarele condiţii sunt îndeplinite: asigurarea era în vigoare la data producerii evenimentului; primele de asigurare au fost plătite; bunurile afectate sunt cuprinse în asigurare; evenimentul producător de daune este datorat unui risc împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.

Evaluarea pierderilor se face în funcţie de preţurile de pe piaţă ale unor bunuri similare, ţinându-se cont de uzura bunului respectiv. Despăgubirea este limitată de suma asigurată şi de mărimea pagubei, în funcţie de sistemul de acoperire: sistemul acoperirii primului risc, sistemul acoperirii proporţionale sau sistemul acoperirii limitate.