Pentru ca o marfă să poată fi introdusă la tranzacţionare prin bursă, ea trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiţii:
- a) să facă parte din categoria bunurilor fungibile, cu parametri calitativi ce rămân neschimbaţi ani de zile (cereale, metale, ţiţei, etc.). Această calitate generică face posibile două aspecte esenţiale pentru funcţionarea bursei: standardizarea contractelor cu efecte directe asupra lichidităţii tranzacţiilor şi posibilitatea perfecţionării de operaţiuni viitoare, la termene îndepărtate, pentru mărfuri ce nu sunt încă produse sau disponibile.
- b) mărfurile de bursă trebuie să beneficieze de o producţie la scară mare, iar cererea să fie substanţială. Fără o cerere şi ofertă considerabilă piaţa nu are lichiditate, preţurile pot fi influenţate de un număr restrâns de jucători şi funcţiile bursei sunt denaturate
- c) mărfurile trebuie să fie conservabile şi stocabile pe perioade mai lungi de timp. Această cerinţă se leagă de menţinerea nealterată a calităţii de-a lungul perioadelor mai lungi de livrare aferente tranzacţiilor la termen.
- d) este obligatoriu ca mărfurile tranzacţionate bursier să facă obiectul unei concurenţe libere atât în sfera producţiei, cât şi în cea a comercializării şi consumului. Condiţia devine esenţială pentru formarea liberă a preţurilor, dincolo de orice influenţe monopoliste sau de grup. Pentru a preveni posibilitatea manipulării preţurilor, bursele au introdus de-a lungul timpului şi alte supape de siguranţă pe care le vom discuta ulterior.
- e) o condiţie la fel de importantă este ca preţul mărfurilor cotate la bursă să înregistreze o volatilitate apreciabilă deoarece numai în această ipoteză apare intresul pentru tanzacţiile viitoare de gestionare a riscurilor de preţ. Dacă preţul unui produs se menţine relativ constant pe perioade lungi de timp înseamnă că cererea şi oferta sunt în echilibru, nu există factori perturbatori şi ca urmare dispare necesitatea antamării de contracte cu livrare viitoare.