Istoria şi evoluţia modernă a Canadei începe din sec. XVI, după descoperirea Americii de europeni, şi rămâne de-a lungul secolelor influenţată de cultura europeană şi americană (primii colonişti europeni s-au contopit cu populaţia indigenă, populaţie ce este atestată istoric arheologic cu 15 secole înainte. Pe fondul disputei cunoscute între UK şi Franţa pentru controlul noilor teritorii în 1867 s-a constituit Canada ca federaţie formată din Noua Scotie, New Brunswick, Quebec şi Ontario; cele patru regiuni îşi vor extinde treptat controlul (în final devenind ţara cu o suprafaţă de circa 10 mil. km2, locul doi în lume, după Rusia); populaţia 28 mil. locuitori.
Canada a fost şi va rămâne o naţiune multiculturală, derivând din diversitatea etnică: influenţă americană, engleză, franceză; comunităţi largi de canadieni de origine chineză, japoneză, italiană, greacă etc.; engleza şi franceza ca limbi oficiale; în regiunea Nunavut 90% sunt eschimoşi; etc. În prezent, se menţin diferenţe de dezvoltare pe regiuni ale Canadei, dar nivelul general de trai rămâne ridicat (Naţiunile Unite: 7 ani a clasat Canada pe locul 1 după nivel GDP / loc., mediu, servicii sociale, etc.):[1]
- Regiuni / state precum Ontario, Alberta şi Columbia Britanică au un nivel ridicat de dezvoltare economică , la polul opus fiind Newfoundland, Maritime etc.; regiunea Quebec, se află la nivelul mediu; Vancouver, Toronto, Calgary, Edmontou, Montreal – nivel foarte ridicat de trai.
- Economia canadiană rămâne strâns legată de economia SUA (85% din export import, mari companii americane operează în Canada, efecte benefice ale NAFTA), fapt resimţit şi în ceea ce priveşte managementul aplicat de companii.
- Conform unui istoric canadian, în această ţară se manifestă o identitate limitată a persoanei faţă de valori naţionale, cetăţeanul fiind mai ataşat de regiune, clasa socială, grup etnic, limbă etc.
- Diferenţele economice între cele 10 regiuni/state, respectiv caracterul regional /federal al ţării influenţează şi cultura afacerilor; un număr redus de persoane controlează afaceri regionale importante (ex. Familia Irwing în New Brunswick – petrol, industria lemnului, transport, distribuţie etc.):
- Quebec: după 1970 are o tendinţă de separare, regiunea este dezvoltată, susţinută de statul federal, totuşi şomajul este ridicat; influenţă franceză accentuată.
- Ontario: în ultimele decenii a fost „motorul” economiei canadiene, Toronto şi Ottawa fiind centre internaţionale financiare, de comerţ şi investiţii.
- Provincii precum Manitoba, Saskatchewan sunt mai sărace, orientate preponderent agricol, cu probleme de integrare a aborigenilor etc.
- Provincia Alberta este considerată ca cea mai bogată din ţară iar Columbia Britanică are un asemenea potenţial pentru sec. XXI (petrol, industrie, IT, comerţ, finanţe etc.; în Columbia Britanică turismul va juca un rol esenţial, oraşul Vancouver, este un mare centru internaţional de atracţie, la nord se localizează cele mai bune zone de schi din lume, etc.)
- Zona de Nord: este zona cea mai rece, mai puţin locuită, comunităţi locale mici ce se bazează pe sprijinul statului etc.
[1] Ken Coates – Success secrets to maximize Business in Canada, Time Media Ltd, 2001, Singapore