Economie

Consolidarea bazei tehnico-materiale a agriculturii şi diverselor ramuri ale C.A.I. este una din principalele condiţii pentru dezvoltarea cu succes a sectorului agroindustrial, spre care trebuie să fie orientată, în cazul dat, politica investiţională.

Prin investiţii de capital se subînţeleg  bunurile ce se folosesc pentru crearea altor bunuri. În acest sens mijloacele utilizate la achiziţionarea de utilaje, maşini, sectoarte de teren şi alte mijloace fixe, formează noţiunea investiţii de capital agricol.

Pentru a efectua investiţii, antreprenorii trebuie să dispună de capital. Din punct de vedere juridic capitalul nu reprezintă numai bunuri, ci şi o anumită valoare. Astfel, capitalul reprezintă toate titlurile negociabile ce se află într-un anumit patrimoniu.

Baza materială a agriculturii o constituie clădirile de producţie şi construcţiile, maşinile agricole şi utilajul, mijloacele de transport, vităritul, plantaţiile perene (livezile, viile), cerealele (grăunţoasele), nutreţul, produsele petroliere, îngrăşămintele, chimicalele şi alte mijloace de producţie. Dar principalul resurs material în agricultură îl constituie pămîntul.

Pămîntul, deşi nu este un bun produs de om, ci un mijloc natural de producţie, este considerat şi cel mai important capital pentru agricultură. Acest mijloc de producţie prezintă unele însuşiri care îl deosebesc de celelalte mijloace de producţie. Însuşirile pămîntului sînt următoarele (2,p.51-52):

1. a) Pămîntul este limitat ca suprafaţă, avînd ca barieră limitatrea naturală a propriilor dimensiuni. limitatrea naturală a pămîntului are un caracter relativ, în sensul că omul este departe de a folosi imensele suprafeţe care, fie din insuficienţa precipitaţiilor, a temperaturilor mai ridicate sau mai scăzute, fie din alte considerente, nu sînt cultivate.
2. b) Pămîntul este de neînlocuit ca mijloc de muncă în agricultură, şi nici nu poate fi înlocuit ca celelalte mijloace de prolucţie agricole.
3. c) O altă trăsătură a pămîntului este imobilitatea sa. Caracterul imobil al suprafeţelor de teren, constituie o caracteristică obiectivă faţă de restul mijloacelor de producţie. Dacă cea mai însemnată parte a mijloacelor de producţie se deplasează pe un anumit spaţiu, pămîntul imprimă un caracter de mişcare celorlalte mijloace de producţie şi forţei de muncă.
4. d) Toate celelalte mijloace de producţie se uzează prin folosirea lor în procesul de producţie. Pămîntul nu se uzează şi nici nu se amortizează. Prin folosire raţională pămîntul îşi măreşte fertilitatea.
5. e) Pămîntul în sine nu poate acţiona ca mijloc de producţie în agricultură, ci numai împreună cu alte mijloace de producţie. De aceea, odată cu sporirea şi perfecţionarea celorlalte mijloace de producţie, se poate pune în valoare potenţialul productiv al solului.
6. f) Puterea productivă a pămîntului, depinzînd de dezvoltarea celorlalte mijloace de muncă şi de nivelul de pregătire al oamenilor, rezultă că este nelimitată. Forţa productivă a solului creşte odată cu efectuarea investiţiilor succesive.

Ca atare toată activitatea omului în agricultură este orientată spre întreţinerea în bună stare a solului şi menţinerea fertilităţii lui, menţinerea recoltelor înalte la culturile agricole, sporirea productivităţii vităritului în scopul asigurării mai depline a cerinţelor crescînde ale populaţiei la produsele alimentare..

Un loc de mare importanţă în agricultură îl deţin maşinile. Învestiţiile în maşinile agricole au o pondere mare în toate ţările europene, SUA şi Canada. Acest lucru se datorează faptului că în epoca noastră maşinile sînt folosite în toate sectoarele de activitate.

Moldova se situează printre ţările europene cu un număr mare de maşini fofosite în agricultură. Conform datelor statistice în republică la sfîrşitul anului 1993 parcul de tractoare a constituit 53,3 mii unităţi şi 10,7 mii unităţi combine cu autopropulsare pentru recoltat cerealele păioase, porumb şi furaje faţă de 1,3 mii şi 441 unităţi corespunzător în anul 1960. Unităţile agricole din republică la sfîrşitul anului 1993 dispuneau în total de fonduri fixe de producţie în sumă de circa 556 milioane lei.

Însă din lipsă de mijloace financiare în gospodăriile agrare o mare parte din fondurile fixe, precum şi un mare număr de tractoare, combine nu se repară şi nu se utilizează activ în muncă. Din partea Parlamentului, Guvernului, a organelor ramurale de conducere se iau anumite măsuri, însă deocamdată nu s-a ajuns la o careva îmbunătăţire în acest domeniu.

Aşadar, investiţiile capitale în complexul agroindustrial trebuie să fie alocate în primul rînd nu pentru crearea noilor capacităţi de producţie, ci pentru folosirea mai efectivă a potenţialului de producţie în funcţiune. În acest scop trebuie concentrată cea mai mare parte a investiţiilor din republică, atrăgînd mai activ în acest scop şi posibilităţile investitorilor străini.