Construcţiile - procesul de creare şi reînnoire al fondurilor fixe prin intermediul construcţiilor noi, lărgirea, reconstrucţia şi renovarea tehnică a întreprinderilor în funcţiune şi a obiectelor. Ritmurile, nivelul lor tehnic şi organizatoric determină dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale, accelerarea progresului tehnico-ştiinţific, perfecţionarea structurii organizatorice şi teritoriale a producţiei, realizarea problemelor de ordin social, în primul rînd construcţia locuinţilor, a obiectelor de menire social-culturală.
În ramurile de construcţie ca şi în ramurile industriei se produc bunuri materiale. Deosebirea între aceste ramuri constă în faptul că industria produce bunuri mobile, iar construcţile - bunuri imobile. Totodată trebuie subliniat faptul că montarea, imobilizarea bunurilor industriale mobile pe locul unde ele vor funcţiona, constituie activitatea de construcţii.
În prezent prefabricatele iau o amploare tot mai mare pe baza metodelor industriale. De aceea o parte a lucrărilor, altădată specifice construcţiilor, de zidărie, instalare, turnare a betonului sunt înlocuite treptat cu elementele sau chiar cu ansambluri întregi prefabricate. Deşi montarea acestor elemente se efectuează numai de către întreprinderile de construcţii, totuşi, sfera factorilor ce condiţionează deosebirea dintre industrie şi construcţii se îngustează din ce în ce mai mult (vezi 4, p.17).
Realizarea obiectelor de construcţii presupune executarea unei game largi de lucrări şi activităţi de montaj, unele cu un grad ridicat de complexitate, lucrări şi activităţi ce pot fi grupate după specificul lor în următoarele categorii: lucrări de construcţii şi instalare; lucrări de montare a echipamentelor tehnologice; lucrări de reparaţie capitală a obiectelor de construcţii; lucrări de întreţinere, reparaţii şi prestări de servicii în construcţii. Totalitatea lucrărilor efectuate de agenţii economici pentru realizarea obiectelor de construcţii reprezintă producţia de construcţii. Agenţii economici din construcţii se specializează în realizarea unor anumite obiecte de construcţii, dispunînd în acest scop de echipamente şi forţă de muncă specifice. Totodată agenţii economici, care realizează obiecte de construcţii ce au aceeaşi destinaţie funcţională şi sunt asemănătoare din punct de vedere al construcţiei şi tehnologiei de lucru şi care angajează salariaţi de o anumită structură profesională, formează un subsistem al construcţiilor, ca spre exemplu: construcţii industriale; construcţii agricole; construcţii zootehnice; construcţii de drumuri, poduri viaducte; construcţii de căi ferate etc. (vezi 4, p.93-108).
Construcţiile capitale în ramurile de producţie ale economiei naţionale se desfăşoară în următoarele direcţii: reutilarea tehnică, reconstrucţia, lărgirea întreprinderilor în funcţiune şi construirea întreprinderilor noi.
Reconstrucţia este ansamblul de lucrări ce se execută la construcţiile care au avut de suferit de pe urma unor calamităţi sau cu un grad anumit de uzură (fizică sau morală), cu modificări esenţiale faţă de starea iniţială sau cu transformări radicale (reprofilare) ale(a) procesului tehnologic.
Renovarea - repararea unei construcţii fără a se aduce modificări structurii sau arhitecturii iniţiale a acesteia. Cu ocazia lucrărilor de renovare se pot aduce modificări de detaliu sau îmbunătăţiri caselor de locuit sau de exploatare ca introducerea luminii electrice, a apei, a instalaţiilor de încălzire, canalizare etc.
Reutilarea tehnică a întreprinderilor în funcţiune este un proces neîntrerupt, proces de perfecţionare permanentă a producţiei pe baza introducerii tehnicii şi tehnologiilor noi, a mecanizării şi automatizării complexe, de modernizare şi schimbare a utilajului învechit, de perfecţionare a structurii producţiei etc.
La lucrările de lărgire a întreprinderilor în funcţiune se raportează crearea capacităţilor suplimentare de producţie (de asemenea şi noi) la întreprinderile în funcţiune în scopul de a crea noi capacităţi de produccţie.
Construcţii noi se consideră obiectele de bază şi auxiliare ale întreprinderilor ce se construiesc după un anumit proiect pe teren nou. Construcţiile noi pot fi date în exploatare integral sau pe tranşe. Construcţiile noi stau la baza creării şi dezvoltării ramurilor noi, însuşirii noilor complexe teritoriale de producţie.
Complexul de construcţii al Republicii Moldova este reprezentat de 1300 organizaţii de construcţii, inclusiv mai mult de 200 organizaţii de stat, 100 organizaţii de arendă, circa 1000 cooperative şi întreprinderi mici, unde muncesc mai mult de 100 mii de lucrători. În republică a fost creată o bază destul de puternică pentru fabricarea materialelor de construcţii: capacităţi pentru fabricarea cimentului în volum de 2400 mii tone, linoleum - 4000 mii metri pătraţi, construcţiilor din beton armat - 2200 mii metri cubi, ţevi din azbest- 3 mii km, ţevi convenţionale, ghips- 110 mii tone, vată minerală şi obiecte din ea - 634 mii metri cubi, blocuri din sticlă - 4 milioane bucăţi, cărămidă de construcţie - 254 milioane bucăţi, blocuri pentru pereţi de piatră - 460 milioane bucăţi şi multe alte materiale de construcţii.
Însă, deşi republica dispune de capacităţile necesare de producere a materialelor de construcţii şi de efectuare a lucrărilor de construcţii, de cadre pregătite, din cauza lipsei resurselor financiare, creşterii bruşte a preţurilor la materialele de construcţii şi îndeosebi la sursele energetice situaţia s-a complicat foarte mult în ultimii ani.
Se ştie că în anul 1990 sau înainte de tranziţia la economia de piaţă, anual se alocau sume colosale pentru construcţii (în ansamblu pe U.R.S.S. această sumă în cincinalul XII a constituit circa 840 miliarde ruble, iar în Moldova - mai mult de 11 miliarde ruble).
În ultimii ani s-a redus esenţial volumul investiţiilor capitale atît în sfera de producţie, cît mai cu seamă în ramurile sferei sociale. Astfel investiţiile capitale realizate de către beneficiarii de toate formele de proprietate din republică în anul 1994 au constituit (în preţuri curente) 712,4 milioane lei sau 49% faţă de anul 1993 şi 17% în comparaţie cu anul 1989 - an considerat cu investiţii capitale maxime (3, p.18). De asemenea în ritm scăzut se desfăşoară construcţia obiectelor cu participarea capitalului străin, ponderea căruia în volumul total al investiţiilor însuşite nu depăşeşte 1%. Situaţia nu s-a schimbat spre bine nici în anul de faţă. În 11 luni ale anului 1995 organizaţiile de construcţie ale republicii au executat lucrări de construcţii-montaj în valoare de 283,9 milioane lei în preţuri curente sau 63% faţă de perioada respectivă a anului trecut.
În scopul atragerii investiţiilor străine în republică Parlamentul, Guvernul Moldovei au întreprins unii paşi concreţi, scopul final al cărora este crearea unei baze legislative stabile, care să prevadă anumite înlesniri şi garanţii pentru investitorii străini. Este vorba în primul rând de Legea "Cu privire la investiţiile străine", adoptată de Parlament în aprilie 1992 şi completată (ţinîndu-se cont de recomandările Băncii Mondiale) în vara anului 1994.
Investiţiile străine în republică pot fi utilizate în următoarele domenii:
- utilarea întreprinderilor, asociaţiilor şi filialelor lor, persoane juridice şi fizice ale Republicii Moldova, precum şi a celor constituite integral cu capital străin;
- procurarea de către întreprinderea în funcţiune a unei anumite cote din capitalul ei statutar, a obiectelor nefinalizate, hîrtiilor de valoare;
- procurarea depozitelor bancare într-un anumit scop;
- procurarea bunurilor imobile şi a altor bunuri;
- procurarea dreptului la proprietate şi a dreptului de proprietate personală, inclusiv dreptul la arendă, concesiune, proprietate intelectuală etc.
Investiţiile străine nu pot fi repatriate, naţionalizate sau supuse unor asemenea măsuri, decît numai conform legii, în interesul naţiunii, cu compensarea pierderilor.
Un moment de importanţă majoră pentru investitorii străini îl constituie aderarea Republicii Moldova la Agenţia Multilaterală de Garanţii Investiţionale (AMGI). Deoarece se ştie că apartenenţa la această organizaţie le oferă investitorilor străini posibilitatea de a-şi restitui investiţiile în caz de pierdere din cauza războiului sau a schimbărilor politice în ţara dată, a activităţii Guvernului care a dus la exproprierea patrimoniului investitorului străin sau introducerea unor restricţii ce ţin de repatrierea profitului.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, investitorilor străini li se acordă unele înlesniri la impozite şi taxe vamale. După crearea capitalului statutar şi declararea primului beneficiu, întreprinderea cu capital străin dispune de dreptul de reducere a impozitului pe venit cu 50% timp de 5 ani.
În afară de aceasta, reieşind din interesele republicii, în scopul atragerii investiţiilor străine, pentru realizarea proiectelor efective Parlamentul poate adopta facilităţi suplimentare.
Legislaţia le garantează investitorilor străini dreptul de repatriere a beneficiului obţinut ca rezultat al investirii în perioada de activitate a întreprinderii (după achitarea tuturor obligaţiunilor şi datoriilor), precum şi în caz de lichidare a întreprinderii cu capital străin.