Economie

Înţelegerea funcţionării burselor de mărfuri în România prin prisma legislaţiei adoptate recent şi a reglementărilor de organizare şi funcţionare elaborate (dar în lipsa unei pieţe propriu – zis funcţionale), presupune în primul rând prezentarea operatorilor autorizaţi la bursă şi a modului lor de interacţiune cu instituţia bursei şi cu casa de compensaţie a acesteia, ca demers preliminar prezentării mecanismului tranzacţional (în capitolul următor).

         Legislaţia românească dă posibilitatea burselor de mărfuri să dezvolte două tipuri de pieţe: pieţe la disponibil şi/sau pieţe ale instrumentelor financiare derivate. Conţinutul şi tipurile de contracte specifice acestor pieţe vor fi analizate în capitolul următor. Aceste două pieţe generează însă, tipuri distincte de interacţiune ale operatorilor de bursă cu bursa şi de aceea ele trebuie diferenţiate corespunzător. Operaţiunile de bursă pot fi efectuate numai de către membrii burselor de mărfuri autorizaţi/avizaţi şi de către traderii autorizaţi de CNVM.

         Membrii bursei pot presta pe cont propriu, respectiv pe contul clienţilor, următoarele activităţi (art.22 din Legea 512/2002):

 

1. negocierea cererilor şi ofertelor şi încheierea tranzacţiilor pe pieţele dezvoltate de bursa de mărfuri;
2. negocierea si încheierea operaţiunilor privind navlosiri şi asigurări maritime şi fluviale, de nave şi încărcătură;
3. gestiunea sumelor, valorilor şi bunurilor depuse pentru garantarea tranzacţiilor încheiate şi plata obligaţiilor asumate;
4. servicii conexe prevăzute de reglementările CNVM. Din Regulamentul 4/3.12.2002 al C.N.V.M. acestea sunt:

 

• asistenţa şi evaluarea condiţiilor de piaţă în vederea stabilirii politicii de preţ şi de investiţii;
• servicii de consultanţă de investiţii care include fără a se limita la acestea: tehnica negocierii la bursă, analiza instrumentelor financiare derivate, a pieţelor la disponibil şi a pieţelor instrumentelor financiare derivate, analiza eficienţei investiţiilor, servicii de selectare şi administrare a portofoliului, servicii de evaluare şi gestionare a riscului, precum şi activităţi de publicare, furnizare de opinii şi recomandări de investiţii în active.

Negocierea şi tranzacţionarea trebuie să se realizeze folosind exclusiv sistemele de tranzacţionare ale bursei.

Membrii bursei pot avea fie statut de membrii plini, acţionari ai societăţii de bursă, fie statut de membrii afiliaţi, respectiv cei care au dobândit dreptul de tranzacţionare de la cei dintâi.

         Membrii bursei, persoane juridice, se pot angaja în negocierea cererilor şi ofertelor şi încheierea tranzacţiilor pe pieţele bursiere organizate, prin intermediul brokerilor. Brokerul este o persoană fizică autorizată de CNVM pentru astfel de operaţiuni şi aflată în raporturi de muncă exclusiv cu un membru al unei burse de mărfuri. Brokerul este în prealabil atestat profesional de către consiliul bursei de mărfuri, atestarea făcându-se separat pentru pieţele la disponibil, pieţele derivatelor sau pieţele navlosirilor şi asigurărilor maritime şi fluviale.

          Brokerului îi este interzis prin lege (art.32):                                               

 

1. să fie acţionar cu poziţie de control, administrator, auditor sau cenzor, după caz, la o societate de bursă, sau casă de compensaţie, la un membru al bursei de mărfuri sau consultant de investiţii;
2. să negocieze cereri şi oferte şi să încheie tranzacţii fără a folosi sistemele de tranzacţionare puse la dispoziţie de bursa de mărfuri;
3. să deţină cont la un membru al bursei de mărfuri şi să încheie tranzacţii în contul său, direct sau prin persoane interpuse;
4. să divulge sub orice formă vreo informaţie cuprinsă într – un ordin de bursă primit sau la care are acces

 

1. În cazul pieţelor la disponibil dezvoltate de bursele de mărfuri nu este necesară constituirea unui departament sau a unei case de compensaţie. Natura contractelor utilizate aici, simplifică lucrurile, tranzacţiile având caracter comercial.

Ca membrii afiliaţi pot funcţiona pe această piaţă societăţile de brokeraj şi societăţile comerciale.

Societăţile de brokeraj se pot constitui sub formă juridică de societăţi pe acţiuni sau de societăţi cu răspundere limitată. Ea trebuie să deţină dreptul de tranzacţionare la bursă, fiind abilitată legal să desfăşoare operaţiuni atât în cont propriu, cât şi în contul clienţilor. Capitalul social minim este condiţionat de tipul operaţiunilor prestate.

Societăţile comerciale, spre deosebire de cele de brokeraj, pot desfăşura pe piaţa la disponibil exclusiv operaţiuni în nume şi pe cont propriu. Ele nu îşi pot asuma calitatea de intermediar în folosul altor clienţi. Aceste societăţi trebuie să obţină în prealabil avizul CNVM, să aibă cel puţin două persoane angajate cu atestat de broker precum şi sisteme de operare şi softweare de tranzacţionare specializat al bursei de mărfuri în cadrul căreia tranzacţionează.

Pieţele instrumentelor financiare derivate dezvoltate de bursele de mărfuri prezintă un mecanism funcţional mai complex datorită procesului de compensare specific contractelor derivate tranzacţionate aici şi a diversităţii participanţilor la piaţă.

Membrii bursei de mărfuri pot participa la sistemul de compensare – decontare în două moduri:

 

• direct, ca membri compensatori generali sau membri compensatori individuali
• indirect, ca membri compensatori

 

Cele trei calităţi sunt definite în Regulamentul 4/2002 astfel:

 

1. a) Membrul compensator general este membrul care devine contrapartea casei de compensaţie în procesul de compensare – decontare pentru tranzacţiile încheiate pe cont propriu, pe contul clienţilor săi, pe contul membrilor compensatori şi al clienţilor acestora, precum şi pe contul traderilor;

 

1. b) Membrul compensator individual este membrul care devine contrapartea casei de compensaţie în procesul de compensare – decontare pentru tranzacţiile încheiate pe cont propriu şi pe contul clienţilor săi;

 

1. c) Nemembrul compensator este membrul bursei admis indirect la sistemul de compensare – decontare, care a încheiat un contract de compensare – decontare cu un membru compensator general prin care acesta din urmă înregistrează la casa de compensaţie instrumentele financiare derivate tranzacţionate pe contul propriu şi pe cele ale clienţilor nemembrului compensator.

Pe piaţa derivatelor de la bursele de mărfuri româneşti pot dobândi dreptul de tranzacţionare (devenind membri afiliaţi) următoarele entităţi:

 

1. a) Societăţile de brokeraj care pot tranzacţiona şi aici, ca şi pe piaţa la disponibil, atât pe cont propriu, cât şi pe contul clienţilor. Ele sunt însă obligate să facă dovada că au calitatea de membru compensator sau că au încheiat un contract de compensare – decontare cu un membru compensator general.

 

1. b) Societăţi de servicii de investiţii financiare şi societăţi bancare. Acestea trebuie să prevadă în statut extensia activităţilor specifice spre tranzacţiile cu derivate, să obţină dreptul de tranzacţionare la bursa de mărfuri respectivă, să asigure condiţiile tehnice şi legale, inclusiv perfectarea unui contract de compensare – decontare cu casa de compensaţie autorizată sau cu un membru compensator general al acelei burse.

 

1. c) Traderi, care sunt persoane fizice autorizate de CNVM pentru a tranzacţiona exclusiv în nume şi pe cont propriu şi numai pe pieţele instrumentelor financiare derivate. Este obligatoriu şi pentru trader să obţină acceptul unui membru general de a-i compensa, deconta şi garanta tranzacţiile la casa de compensaţie a bursei

 

Contractele de compensare – decontare perfectate între membrii compensatori şi aceste categorii de membrii afiliaţi reprezintă totodată angajamente de garantare a tranzacţiilor celor din urmă de către membrii compensatori. De aceea casa de compensaţie nu numai că reglementează şi supervizează relaţia contractuală a acestora, dar solicită şi garanţii corespunzătoare în titluri şi numerar.

Putem prezenta schematic accesul la tranzacţionare al clienţilor, al membrilor plini ai bursei (stânga) şi al membrilor afiliaţi (dreapta), astfel:

Pe piaţa instrumentelor financiare derivate casa de compensaţie joacă un rol central.

Prin Regulamentul nr. 4/2002 privind pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, se precizează că o casă de compensaţie are ca obiect exclusiv de activitate:

 

• asigurarea evidenţei instrumentelor financiare derivate tranzacţionate la bursele de mărfuri, compensarea şi garantarea tranzacţiilor, reevaluarea poziţiilor deschise şi reţinerea sumelor aferente acestora în contul în marjă, precum şi decontarea plăţilor;

 

• activităţi conexe, cum sunt realizarea, administrarea şi comercializarea sistemelor informatice specifice operaţiunilor de compensare.

 

Casa de compensaţie se poate organiza ca:

 

- Societate pe acţiuni, având ca acţionari şi membri ai bursei de mărfuri;

- Departament în cadrul unei societăţi de bursă

 

Capitalul social minim al unei case de compensaţie societate pe acţiuni este de 4 miliarde lei, fiind obligatorie subscrierea lui integrală şi vărsarea în numerar la data cererii de autorizare. Ea trebuie să facă dovada contractului de clearing cu o societate de bursă şi să deţină autorizaţie din partea BNR privind schemele de efectuare a compensărilor şi decontărilor reciproce.

Se prevede totodată înlăturarea posibilităţii ca un acţionar să deţină, direct sau prin persoane implicate sau afiliate mai mult de 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor.

Când casele de compensaţie se organizează ca departament al unei societăţi de bursă, cerinţa minimă de capital pentru societate se majorează de la 4 miliarde lei (pentru toate operaţiunile autorizate) la 8 miliarde lei.

Casa de compensaţie se constituie ca o contraparte a fiecărei tranzacţii, prin novaţie (vinde celor ce cumpără şi cumpără de la cei ce vând) garantând executarea tranzacţiei la preţul şi la cantitatea specificată de părţi.

Membrii compensatori îşi asumă întreaga responsabilitate pentru garantarea şi acoperirea financiară a tuturor tranzacţiilor executate prin intermediul lor.

Casa de compensaţie stabileşte regulile financiare, urmăreşte respectarea acestora de către membrii compensatori şi stabileşte intervalele minime obligatorii de calcul al riscului şi garanţiile suplimentare pentru toate produsele ce se tranzacţionează. Ea întreţine relaţii exclusiv cu membrii compensatori şi ţine evidenţa acestora pentru tranzacţiile executate prin intermediul lor, indiferent dacă acestea aparţin membrilor bursei sau clienţilor acestora şi urmăreşte membrul compensator pentru a asigura plăţile şi obligaţiile de depunere şi menţinere a marjelor la nivelurile stabilite. Dacă un membru al bursei acţionează ca agent pentru un membru compensator, membrul compensator este evidenţiat ca parte a tranzacţiei executate.

Managementul riscului şi supravegherea financiară sunt funcţiile principale ale casei de compensaţie. Sistemul de lucru este astfel creat pentru a furniza cel mai înalt nivel de siguranţă şi a detecta practicile financiare ce contravin regulilor. Scopul său este protejarea membrilor compensatori şi al clienţilor lor împotriva consecinţelor incapacităţii de plată a unui participant la structura de clearing. Sistemul este modificat continuu pentru a îngloba cele mai avansate tehnici de managementul riscului şi supraveghere financiară.

Tehnicile de supraveghere financiară şi a riscului, asigurate de casa de compensaţie sunt special destinate pentru:

 

• Asigurarea că există suficiente resurse pentru a acoperi obligaţiile rezultate din tranzacţii;
• Prevenirea acumulării de pierderi;
• Detectarea rapidă a slăbiciunilor financiare;
• Asigurarea unui cadru de acţiune promptă şi eficientă pentru rezolvarea oricărei probleme financiare sau operaţionale, pentru protejarea sistemului de compensare.

În mod concret casa de compensaţie trebuie să se organizeze astfel încât să asigure realizarea următoarelor operaţiuni:

 

• să înregistreze în conturile în marja, în numele membrilor compensatori, instrumentele financiare tranzacţionate la bursa de mărfuri;

 

• să ţină evidenţa instrumentelor financiare derivate înregistrate, a poziţiilor deschise pe active suport şi scadente , respectiv serii de opţiuni ; evidenţa este ţinută pentru fiecare membru compensator şi pe total;

 

• să execute zilnic transferul primelor pentru contractele cu opţiuni înregistrate;

 

• să ţină evidenţa fondurilor individuale de garantare şi să constituie un fond comun de garantare;

 

• să calculeze în timpul şi/sau după fiecare şedinţă de tranzacţionare, pentru fiecare instrument financiar derivat,preţul de cotare;

 

• să calculeze diferenţele favorabile sau nefavorabile rezultate în urma marcării la piaţă, precum şi sumele necesare pentru fiecare membru compensator care are poziţii descoperite şi să –i someze la actualizarea acestor sume;

 

• să ajusteze zilnic conturile în marjă prin înregistrarea diferenţelor favorabile sau nefavorabile rezultate din marcarea la piaţă;

 

• să urmărească asigurarea disponibilitatilor pentru poziţiile deschise;

 

• să întocmească şi să transmită zilnic după executarea marcării la piaţă, la sfârşitul şedinţei de tranzacţionare, fiecărui membru compensator la bursa de mărfuri un raport privind instrumentele financiare derivate înregistrate, poziţiile deschise existente în numele sau, suma în cont în marjă, disponibilul, profitul sau pierderea înregistrată, primele plătite sau încasate, precum şi comisioanele debitate în contul în marjă pentru operaţiunile efectuate;

 

• să transmită după fiecare şedinţă de tranzacţionare cu instrumente financiare derivate, dacă este cazul, apelul în marjă membrilor compensatori şi să urmărească actualizarea contului în marjă;

 

• să urmărească şi să asigure la scadenţă exercitarea opţiunilor şi închiderea poziţiilor conform specificaţiilor instrumentelor financiare derivate;

 

• orice alte operaţiuni specifice.

 

În scopul realizării activităţii de garantare, compensare şi decontare, un membru compensator asigură permanent sumele cerute de casa de compensaţie pentru existenţa:

 

1. Contului de marjă;
2. Fondului individual de garantare, constituit în scopul acoperirii debitelor proprii şi/sau ale clienţilor săi;
3. Fondului comun de garantare al membrilor compensatori, constituit în scopul acoperirii debitelor înregistrate de unul dintre membrii compensatori şi care nu pot fi acoperite din celelalte fonduri

 

         În baza acestui sistem complex de garanţii, instituţia bursei, prin casa ei de compensaţie, este capabilă să se angajeze drept contraparte în fiecare tranzacţie cu contracte derivate perfectată aici. Cu alte cuvinte, chiar din momentul înregistrării acestor contracte, prin mecanismul novaţiei cu schimbare de subiect, casa de compensaţie, în ce priveşte vânzătorul, exercită drepturile şi execută obligaţiile cumpărătorului, iar în ce priveşte cumpărătorul, exercită drepturile şi execută obligaţiile vânzătorului.

Acesta este principiul pe care se sprijină caracteristica de depersonalizare a tranzacţiilor bursiere pe care am comentat – o în primul capitol al cărţii şi care devine funcţională prin garantarea financiară a obligaţiilor părţilor contractante, cumpărători şi vânzători de instrumente financiare derivate, în lipsa vreunui efort conjugat al acestora.