O etapă de mare importanţă în organizarea construcţiilor este proiectarea. Proiectul este un document complex ce cuprinde argumentarea tehnico-economică (studiul de fezabilitate), planurile (desenele) tehnice ale obiectelor de construcţie, devizul de cheltuieli, notele explicative şi alte materiale, pe baza cărora se ia, din punct de vedere tehnic şi economic, decizia de a se construi obiectul dat.
O mare însemnătate o are determinarea costului obiectelor de construcţie. Devizul de cheltuieli cuprinde trei compartimente: costul lucrărilor de construcţii-montaj; costul utilajului, instrumentelor şi inventarului tehnic; alte cheltuieli, legate de pregătirea producţiei, a cadrelor, rezolvarea problemelor sociale etc.
Ca document de bază la construcţiile capitale servesc listele titulare, ce reprezintă carateristica tuturor obiectelor ce se construiesc în ţară, ramură sau pe teritoriul dat.
Principalele surse de finanţare a investiţiilor capitale sunt: o parte din venitul naţional (fondul de acumulare) şi o parte din fondul de amortizare, destinat restabilirii integrale a fondurilor fixe; creditele pe termen lung şi alte surse, spre exemplu, mijloacele obţinute de la realizarea utilajului uzat; autofinanţarea întreprinderilor mijloacele fondurilor speciale ale întreprinderilor: fondul dezvoltării producţiei, ştiinţei şi tehnicii, fondul dezvoltării sociale, precum şi creditele bancare, mijloacele diferitor fonduri investiţionale şi investiţiile străine.
Calculele generalizate ale volumului de investiţii capitale necesare pentru dezvoltarea anumitei ramuri în perspectivă se pot efectua aplicînd formula (vezi 1, p. 252):
Ik = (C1 x Ku1 + C2 x Ku2 + C3 x Ku3 +C4 ´ Ku4)- Cnf1 + Cnf2,
unde:
C1, C2, C3, C4 - sporirea capacităţilor de producţie prevăzute în proiectul respectiv din contul reutilării tehnice, al reconstrucţiei, lărgirii întreprinderilor în funcţiune şi construirii obiectelor noi:
Šu1, Šu2, Šu3, Šu4 - investiţiile capitale la unitatea de producţie în corespundere cu forma de sporire a capacităţilor de producţie (reutilarea tehnică, reconstrucţia, lărgirea întreprinderii şi construcţiile noi);
Cnf1, Cnf2 - volumul construcţiilor nefinalizate, respectiv la începutul şi sfîrşitul perioadei planificate (front de lucrări la obiectele noi).
Volumul investiţiilor capitale pe întreprinderi, asociaţii se determină conform documentaţiei de proiectare şi devizelor de cheltuieli la construcţia obiectelor pe ramura dată, ţinîndu-se cont de normativul de termen al construcţiilor, de volumul lucrărilor efectuate la construcţiile nefinalizate la începutul anului, precum şi de volumul lucrărilor efectuate pentru crearea frontului de lucru la diferite obiecte ce se prevăd a fi date în exploatare în perioada planificată etc.
Totodată, se determină volumul fondurilor fixe şi al capacităţilor de producţie ce vor fi date în exploatare pe ramurile economiei naţionale.
Construcţiile capitale se raportează la producţia pe termen lung şi se caracterizează printr-un volum mare de lucrări nefinalizate. Reducerea volumului de lucrări nefinalizate constituie o rezervă colosală şi principala cale de sporirea eficienţei investiţiilor capitale, deoarece aceasta contribuie la reducerea volumului de investiţii, resurse materiale, financiare şi de muncă.