Scurt istoric. Bursa din Atena a fost instituită în septembrie 1896. În anul 1988 o nouă legislaţie antrenează schimbări profunde în organizarea şi reglementarea bursei. La sfârşitul anului 1990, guvernul angajează un amplu program de privatizare, înregistrându-se performanţe notabile în anii următori, în pofida problemelor care rămân încă de rezolvat pentru ca piaţa financiară să se dezvolte, guvernul elen mizează pe bursă pentru a opera restructurarea sectorului public şi a asigura finanţarea creşterii economice a ţării.
Caracteristica pieţei. Bursa din Atena este încă volatilă şi chiar speculativă. Ansamblul capitalizării bursiere reprezintă un procent de 25,9% din P.N.B., bursa plasându-se pe locul 9 în Europa şi pe locul 30 în lume.
Organizare şi reglementare. În Grecia nu există decât o singură bursă, cea din Atena, care funcţionează ca instituţie publică aflată sub tutela Ministerului Economiei Naţionale. Bursa este condusă de un Consiliu format dintr-un preşedinte şi un vicepreşedinte aleşi şi din 7 membri, din care 3 aleşi de minister, 2 numiţi de membrii bursei şi ceilalţi 2 de societăţile cotate, personalul bursei, fondurile mutuale şi Banca Greciei. Acest Consiliu administrează admiterea în cotă a valorilor mobiliare şi urmăreşte activitatea zilnică a bursei.
În ce priveşte intermediarii, aceştia sunt grupaţi în 3 categorii în funcţie de mărimea capitalului astfel:
- agenţii de schimb şi societăţile de bursă, care desfăşoară numai activitate de brokeraj;
- societăţi de bursă, care acţionează atât ca brokeri, cât şi ca „maket-makers". Pot efectua, de asemenea, tranzacţii în afara cotei cu condiţia să înştiinţeze autoritatea bursieră;
- societăţi de bursă care acţionează ca brokeri şi „market-makers", având, în acelaşi timp, şi calitatea de membri ai unui sindicat de garantare a titlurilor emise.
Produse bursiere. Acţiuni şi titluri asimilabile:
- acţiuni ordinare, care reprezintă cvasitotalitatea acţiunilor (circa 95%);
- acţiuni de preferinţă, cu sau fără drept de vot şi care generează un drept de prioritate asupra dividendelor şi a activelor patrimoniale în caz de lichidare;
- waranturi
Pot fi nominative sau la purtător. Titlurile emise de bănci, societăţi de asigurări şi societăţi de investiţii sunt, în general, nominative.
Obligaţiuni. Pe piaţa financiară din Grecia se emit, în principal, următoarele tipuri de obligaţiuni:
- obligaţiuni clasice cu rata fixă sau variabilă;
- obligaţiuni convertibile;
- obligaţiuni cu cupon zero.
Pieţele de valon mobiliare. Funcţionează două categorii de pieţe:
- piaţa principală (oficială);
- piaţa paralelă sau secundară.
Piaţa oficială este rezervată marilor firme, care, pentru a fi admise, trebuie să îndeplinească anumite condiţii: capital minim de 2,5 milioane EURO; să distribuie la public cel puţin 25% din totalul acţiunilor emise; să publice rezultatele financiare pe ultimii 5 ani şi să realizeze profituri satisfăcătoare; să publice un prospect de emisiune pentru noile titluri, care urmează a fi plasate prin intermediul unui sindicat care garantează preţul de emisiune pentru 6 luni.
Piaţa paralelă (secundară) este rezervată firmelor de mai mică importanţă, dar care, pentru a accede la cota secundară, sunt obligate să dispună de un capital suficient şi să difuzeze la public până la 15% din totalul titlurilor emise. Şi în acest caz, plasarea emisiunii de noi titluri se face prin intermediul unui sindicat de garanţie.
Dimensiunile pieţelor de acţiuni şi obligaţiuni. Piaţa acţiunilor. A crescut numărul societăţilor înscrise în cota oficială (144), sectoarele cu cele mai multe societăţi cotate fiind în ordinea importanţei următoarele: textil – (23); alimentar – (16); bancar – (15). Piaţa este dominată, în special, de sectoarele bancar, minier şi de construcţii. în interiorul fiecăruia din aceste sectoare, un număr mic de societăţi controlează piaţa. Cele mai mari 10 societăţi din punct de vedere al capitalizării bursiere reprezintă 57,5% din total, mai importante dintre acestea fiind: Banca Naţională a Greciei; Banca Ipotecară; Banca de Credit; Ergobank; Aluminium; Hakis etc. Repartiţia pe grupe de investitori este dificil de cunoscut cu exactitate, piaţa acţiunilor fiind atractivă îndeosebi pentru investitorii locali (instituţionali şi particulari), în ultimii ani a crescut însă şi interesul investitorilor străini. Piaţa obligaţiunilor. Numărul obligaţiunilor cotate a crescut rapid, această piaţă fiind dominată, totuşi, de titlurile de stat şi de cele pe termen scurt emise de bănci. Concomitent cu creşterea volumului tranzacţiilor a avut loc şi o mărire a numărului de titluri cotate pe piaţa principală.
Sisteme de negociere, decontare şi livrare. Funcţionează un sistem de cotare prin strigare pentru tranzacţiile care au loc pe piaţa principală şi altul prin „market-markers" pentru cele în afara cotei oficiale. Acţiunile şi obligaţiunile sunt negociate prin cotităţi minimale, toate tranzacţiile fiind informatizate. Ele permit decontarea în ziua următoare (în cazul operaţiunilor la vedere) sau în ziua de lichidare (în cazul operaţiunilor la termen). Comisioanele de curtaj sunt fixe şi au următoarele valori: 1%, 0,75%, şi 0,50%.