Potrivit estimărilor, nevoia de transferuri pentru ţările Europei centrale şi de est ar reprezenta 50 miliarde ECU anual faţă de care Europa poate asigura cca. 22 miliarde ECU anual, UE deţinând la nivelul anilor 1991-1993 cca. 46,5 % din investiţiile străine directe în aceste ţări. Ar reveni deci cel mult 2 miliarde de dolari pentru o ţară aflată în tranziţie sau chiar sub 1,5 miliarde de dolari dacă ne referim la toate cele 18 state foste socialiste. Este evident că un asemenea aport nu poate fi considerat determinant ci doar ajutător. Acest aport ar putea avea rol mai mare în măsura în care acesta s-ar concretiza în tehnologie de vârf care combinat cu posibilităţile de investiţii materiale autohtone ar da noilor societăţi potenţial competitiv internaţional.
Internaţionalizarea şi globalizarea problemelor economice ale producţiei industriale ale mişcării capitalurilor financiare, fac ca activitatea de investiţii să devină un de natură globală, cu implicaţii asupra tuturor economiilor naţionale şi asupra întregii economii mondiale.
În plan general, un raport UNCTAD din anul 1995 reliefează faptul că volumul investiţiilor străine a influenţat în mod determinant economia mondială prin nivelul foarte ridicat atins care în perioada 1981-1993 s-a cifrat la 2080 miliarde dolari, ritmul de creştere al ISD fiind superior ritmului de creştere a PIB la nivel mondial. Peste 30% din aceste investiţii provin din UE şi peste 21 % din SUA. Orientarea ireversibilă a economiilor este-central-europene spre economia de piaţă au trezit din partea investitorilor occidentali europeni un real interes faţă de piaţa investiţiilor în această zonă a Europei.
Un interes al investitorilor străini este bazat în principal pe dorinţa de penetrare pe pieţele acestor state, pe extinderea segmentelor de piaţă şi pe posibilitatea obţinerii unor produse mai ieftine datorită nivelului scăzut al costurilor cu manopera. Mai multe studii efectuate în rândul investitorilor vest-europeni au ajuns la concluzii deosebit de apropiate privind motivaţia acestor investitori de a investi în ţările fost comuniste.
Accesul la piaţă este esenţial pentru investitorii străini, chiar şi pentru cei strategici, care vizează obiective pe termen lung privind expansiunea pieţei produselor şi serviciilor oferite de acesta. Ei urmăresc construcţia unor reţele de distribuţie cu efecte sinergice clare.
Desigur că avantajele costurilor reduse în zona statelor primitoare de investiţii străine nu sunt deloc omise. Chiar o serie de investitori văd în această zonă de interese o componentă esenţială a propriilor strategii. Costul redus al forţei de muncă ca şi cel al resurselor materiale este deosebit de atractiv. Nu trebuie omis faptul că majoritatea firmelor străine investitoare sunt orientate pe export şi numai în mică măsură pe satisfacerea unor pieţe interne ale statelor primitoare, care nu au perspective de creştere considerabilă a cererii interne de mărfuri şi servicii.
Concluzii similare se regăsesc şi în cadrul unui studiu al OECD sintetizat în tabelul următor:
TABEL 1.
Motivele prioritare ale atractivităţii investitorilor occidentali în Europa de est
|
Ţara .
Motivaţia |
Austria |
Franţa |
Germania |
Japonia |
Anglia |
SUA |
TOTAL |
|
Acces la piaţă |
12 |
14 |
7 |
2 |
16 |
20 |
71 |
|
Extindere piaţă |
9 |
6 |
3 |
3 |
7 |
14 |
42 |
|
Cost mic de producţie |
2 |
3 |
2 |
1 |
5 |
2 |
15 |
|
Sursă materii prime |
2 |
1 |
3 |
1 |
1 |
1 |
11 |
|
Alte motivaţii |
8 |
2 |
3 |
- |
- |
3 |
16 |
|
Total intervievaţi |
34 |
34 |
20 |
7 |
26 |
41 |
162 |
Sursa: OECD 1994