Pin It

Primele  dovezi  ale  desfasurarii  unei  activitati  bancare  pe  teritoriul  Romaniei  au  fost  descoperite  intre  anii  1786-1855 , reprezentand  55  de  placi  de  piatra , gasite  intr-o  zona  de  mine  aurifere . Aceste  mine  datau  din  perioada  Daciei  Traiane  si  contin  detalii  referitoare  la contractul  privind  infiintarea  unei  institutii  bancare . Clauzele  principale  se  refereau  la  faptul ca bancile  acordau  imprumut  in  numerar  si   percepeau  dobanzi .

In  epoca  moderna , primele  incercari  de  creare  a  unei  banci  au  avut  loc  la  inceputul  secolului  al  XIX-lea .

         Inca  din  1861 , a  fost  ridicata problema  crearii  unei  banci  nationale  de Ion  C.  Bratianu , care , in  discursul  sau  rostit  in  Camera  in  ziua  de  10  ianuarie , a  afirmat  ca :  ” atat  timp  cat  nu  vom  avea  o  banca  nationala  nu  vor  dispare  crizele  financiare  din  tara  “ .

         Cuvantarea  din  10  ianuarie  1861  a  lui  I . C. Bratianu  nu  a  ramas  fara  ecou. In  februarie  1861 , Manolachi  Costachi  Epureanu , presedinte  al  Consiliului  de  Ministri  si  ministru  de  finante , a  publicat  in  Monitorul  Oficial , un  proiect  lege  pentru  infiintarea  unei  banci  de  scont  si  circulatie , cu  un  capital  de  12  milioane  lei  vechi  din  care  3  milioane  sa  fie subscris  de  stat , iar  restul  de  9  milioane  de  catre  particulari . Proiectul  nu  a  fost  votat , deoarece , intre  timp , Guvernul  Manolachi  Costachi  a  demisionat .

         In  1864  a  fost  fondata  Casa  de  Depuneri  si  Consemnatiuni . Aceasta  institutie , a  avut  un  rol  foarte  important  pana  la  crearea  Bancii  Nationale  a  Romaniei  in  1880 , intrucat  a  fost  principala  banca  de  emisiune  pe  teritoriul  Principatelor  Unite .

         In  perioada  urmatoare , au  aparut tot  felul  de  proiecte  si  incercari , mai  ales  din  cercuri  straine , in  vederea  organizarii  unei  banci  de  scont  si  circulatie.

         Creditul  Funciar  si  celelalte  institutii  financiare , create  prin  forte  proprii ,   care  prospereau , au  intensificat  discutiile  si  pregatirile  pentru  infiintarea  unei  banci  de  emisiune .

         Infiintarea  unei  banci  de  emisiune  ramanea , in  continuare , o  mare  nevoie, determinata  de  interesele  generale  ale  statului  sub  aspect  financiar  si  valutar , a  greutatilor  politice  din  anii  1876-1877 .

         I .C .Bratianu  sustinea  ca  “ ce  mult  si  dureros  se  simte  lipsa  unui  asezamant  financiar  puternic  si  serios , care  sa  poata da  tarii  existenta  baneasca  in  vremuri  de  nevoie “ .

         La  27  februarie  1880 , Guvernul  I .C .Bratianu  a  depus  in  Camera  proiectul  unei  banci  nationale  care  trebuia  sa  ajute  economia  nationala mai  mult  ca  oricare  alta institutie .

         La 17  aprilie  1880 , proiectul , depus  de  ministrul  de  finante  I .C . Bratianu, a  devenit  legea  prin  care  se  statorniceau  normele  de  organizare  a  Bancii  Nationale  a  Romaniei , care  urma  sa-si  inceapa  activitatea  la  1  iulie  1880 .

         Acest  moment  important  a  fost  caracterizat  de  Stefan  Zeletin  ca  “ cel  mai  de  seama  eveniment  in  dezvoltarea  burgheziei  romane  moderne , metropola  capitalismului  nostru  bancar “ .

         Sediul  principal  al  bancii  s-a  stabilit  la  Bucuresti , cu  obligatia  de  a  infiinta  sucursale  si  agentii  in  principalele  orase  ale  tarii  si , in  special , in  fiecare  capitala  de  judet .

         Capitalul  Bancii  s-a  stabilit  la  30  milioane  lei , din  care  10  milioane  lei  sa  se  depuna  de  stat  si  20  milioane  lei  de  particulari .

         Datorita  urmaririi  in  permanenta  a  mersului  pietei , adaptandu-se  cu  elasticitatea  la  cerintele  acesteia , asigurand  respectarea  liniei  generale  de  dezvoltare  a  economiei  tarii , ingrijindu-se  de  garantarea  si  existenta  disponibilitatilor  de  fonduri  in  lei  si  in  moneda  straina , Banca  Nationala  a  contribuit , efectiv , la  depasirea  cu  succes  a  perioadelor  de  criza  cu  care  s-a  confruntat  economia  tarii  in  acea  perioada .

         Banca  Nationala  a  Romaniei  este  cea  mai  importanta  banca  infiintata  in  acea  perioada , care , din  punct  de  vedere  organizatoric , a  fost  conceputa  dupa  modelul   Bancii  Nationale  a  Belgiei . Acesta  a  fost  inceputul  dezvoltarii  unui  sistem  bancar  nou  si  modern .

         Infiintarea  B.N.R.  a  creat  premisele  pentru  aparitia  si  altor  banci  si  pentru  dezvoltarea  sistemului  bancar  romanesc .

         Banca  Nationala  a  Romaniei  s-a  constituit  ca  importanta  institutie  destinata  creditarii  activitatii  economice  si  comerciale , scontarii  dar  si  operatiunilor  cu  alte  instrmente  financiare .

         La  1  ianuarie  1901 , Banca  Nationala  devine  institutie  cu  caracter  privat,statul  iesind  din  asociatie .

         La  sfarsitul  secolului  al  XIX-lea  a  inceput  sa  se  faca  simtita  o  puternica  centralizare  a  capitalului  bancar  in  Romania . In  aceasta  perioada , unele  case  bancare  sau  asociatii  bancare , aparute  anterior , dar  care  in  contextul  nou  nu  dispuneau  de  suficient  capital  financiar , si-au  schimbat  statutul  juridic  sau  au  fost  absorbite  de  altele .

         In perioada  primului  razboi  mondial  s-a  intensificat  activitatea  bancara  in  Romania  ca  rezultat  al  neutralitatii  Romaniei . In  aceasta  perioada  au  aparut  oportunitati  noi  de  comert  cu  toate  partile  implicate  in  conflict . Nivelul  ridicat  al  comertului  a  adus  beneficii  sistemului  bancar .

         Anii  care  au  urmat  imediat  razboiului  au  adus  o  incetinire  dramatica  activitatii  economice , recesiunea  cuprinzand  intreaga  Europa .

         Treptat , tarile  din  Europa  au  inceput  sa-si  refaca  economia , fenomen  resimtit  si  in  Romania . Rezultatele  s-au  regasit  si  in  sistemul  bancar . Bancile  au  atras  importante  fonduri  disponibile de  pe  piata  si - prin  intermediul  creditelor  acordate  de  Banca  Nationala - au  reusit  sa  ramburseze  sumele  in  bani  devalorizati .

Dupa  primul  razboi  mondial , numarul  bancilor  din  Romania  a  continuat  sa  creasca  pana  la  criza  economica  din  perioada  1929-1933 . Aceasta  depresiune  a  determinat  falimentul  multor  banci . Guvernul  Romaniei  din  acea  vreme , a  trebuit  sa  intervina  contracarand  efectele crizei  economice , bancare  si  monetare . Guvernul  a  adoptat  politici  de  conducere  si  control  in  vederea  acordarii  ajutorului  necesar  revigorarii sistemului  bancar .

Politicile  adoptate  au contribuit  la  salvarea  bancilor  mai  mari ,  dar , din  cele  1204  banci  existente  in  1934 , circa  600  banci  au  fost  lichidate  sau  au  fuzionat.

In  anii  ‘40  sistemul  bancar  a  fost  dominat  de  5  banci    principale : Banca  Romaneasca , Banca  de  Credit  Roman , Banca  Comerciala  Romana , Banca  Comerciala  Italiana  si  Romana  si  Societatea  Bancara  Romana . Aceste  banci  realizau  50%  din  totalitatea  operatiunilor  bancare .

Pana  in  1947 , sistemul  bancar  romanesc  cunoscuse  o  dezvoltare  remarcabila . Bancile  detineau  resurse  importante  si  functionau  conform  standardelor  internationale ; personalul  bancar  era  format  de  specialisti  pregatiti  in  conditii  de  concurenta  si  standarde  profesionale  foarte  ridicate , asa  cum  erau  stabilite  de  Banca  Nationala .

Dupa  1947 , sistemul  bancar  a  fost  restrans  datorita  trecerii  la  economia  de  comanda  si  intrarii  Romaniei  in  zona  de  influenta  sovietica  (fosta  U.R.S.S.).

Pana  la  sfarsitul  anului  1989 , sistemul  bancar  romanesc  oferea  un  numar  limitat  de  servicii  si  produse  bancare .

In  anul  1989  in  Romania  existau  4  banci : Banca  Nationala  a  Romaniei , Banca  Romana  de  Comert  Exterior , Banca  de  Investitii  si  Banca  Agricola , la  care  se  adauga  si  C.E.C.-ul .

Dupa  1989 , Romania  a  fost  martora  multor  schimbari , iar  trecerea  la o  economie  de  piata  a  determinat  cresterea  continua  a  numarului  de  agenti  economici  privati .

Reforma  sistemului  bancar  a  inceput  in  1990-1991 , prin  elaborarea  si  abordarea  unei  noi  legislatii  bancare  privind  organizarea  si  functionarea  bancii  centrale  si  a  bancilor  comerciale .

Sistemul  bancar  din  Romania  este  structurat  pe  doua  nivele , respectiv o  banca  centrala  si  institutile  financiare , carora  prin  lege  li s-a  acordat  statutul  de  banci . B.N.R.  este  banca  centrala  a  tarii , institutia  de  emisiune  a  statului  roman .

Prin  noile  reglementari , Banca  Nationala  incearca  sa  creeze  un  sistem  bancar  modern  si , in  acelasi  timp , sa-si  indeplineasca  rolul  de  banca  centrala . Operatiunile  comerciale  indeplinite  pana  la  1989  de  Banca  Nationala , au  fost  transferate  unei  noi  banci  comerciale (B.C.R.).

In  Romania , bancile  comerciale  functioneaza  conform  legii  privind  societatile  comerciale , legii  privind  activitatea  bancara  si  pe  baza  licentei (autorizatiei ) acordate  de  B.N.R.