Economie

Principalul obiectiv al băncii este de a maximiza veniturile obţinute pentru acţionarii săi în condiţiile păstrării unor nivele acceptabile ale parametrilor de risc.

Aceşti parametri trebuie să fie determinaţi de Consiliul de Administraţie ( sau Comitetul Director), dar trebuie gestionaţi de Comitetul de Credit  şi de Comitetul de gestiune al activelor şi pasivelor băncii.

Comitetul Director trebuie să pună în balanţă nevoia de a creşte valoarea acţiunilor băncii şi apetitul pentru risc al băncii. Principalii parametrii ai riscului sunt limitele de expunere care determină valoarea maximă pe care banca o va risca într-un sector de activitate. Cu scopul de a reduce la maxim riscul, Comitetul Director trebuie să dezvolte un set de reguli şi proceduri care să fie adoptate în întreaga bancă.

Odată ce a fost determinată strategia de creditare, regulile şi procedurile pentru managementul de creditare şi a riscului, se pot formula politicile de creditare. Prima latură a politicilor de creditare este cea a Comitetului de Credit, care conduce şi controlează dezvoltarea portofoliului de credite al băncii.

         În continuare, politica de creditare are o latură de management al activitatăţii de creditare, care este amplificată de către Comitetul de Credit într-un manual de proceduri de creditare. Acest manual de proceduri asigură adoptarea politicilor de creditare în întreaga bancă.

Strategia şi politicile de creditare sunt parte integrantă a planului de afaceri al băncii. Planul de afaceri propune un cadru pentru :

• analiza tendinţelor actuale ale pieţii şi a competitorilor;
• analiza poziţiei pe piaţă a băncii şi performanţa operaţională;
• stabilirea obiectivelor pentru îmbunătăţirea performanţelor şi a profitului;
• panificarea utilizării resurselor pentru a expoata oportunităţile şi a maximiza profitul.

    . Stabilirea politicii de creditare

Politica de creditare trebuie să fie punctul cheie în misiunea Comitetului Director de a gestiona portofoliul de credite, de a opera în condiţii de expunere controlată la riscul de credit. Diin practica Ţărilor în curs de dezvoltare volumul creditelor în totalul plasamentelor deţine o pondere semnificativă, constant de aproximativ 60% din totalul activelor . Veniturile din dobînzi încasate la plasamentele în credite sunt de asemenea foarte aproape de 50% în fiecare an, în ultimul an coborînd sub această valoare.

         Politica de creditare reprezintă ansamblul principiilor, normelor, procedurilor şi standardelor generale în care se desfăşoară activitatea de creditare, definind cadrul în care banca acordă credite pentru toate categoriile de clienţi, precum şi sistemul de gestionare a riscului asociat creditării. Politica de creditare acţionează ca un ghid general, care este consultat de către inspectori, autorităţi bancare sau pentru audit. Ea trebuie să urmărească:

• plasarea resurselor de care dispune banca în condiţii de rentabilitate maximă;
• selectarea cu obiectivitate a cererilor de creditare astfel încît să fie onorate toate cererile justificate din punct de vedere economic;
• actualizarea permanentă a conţinutului său.

Cadrul de stabilire a politicilor de crediare a uneia din bănci poate fi prezentat astfel:

Tabelul nr.2

Determinarea strategiei şi a politicilor de creditare	Politici de creditare privind :	Responsabilităţi
	· Organizarea departamentului de        credite · Stabilirea limitelor cadrului de       creditare · Evaluarea cererilor de credit · Stabilirea preţului creditului	Comitetul Director
	· Autorizarea creditului · Monitorizarea riscului de credit · Recuperarea creditelor	Departamentul de credite Unităţile teritoriale

• politică de creditare formulată cu grijă şi bine administrată conduce la: înţelegerea clară, la toate nivelele organizatorice, a obiectivelor şi parametrilor activităţii de creditare; posibilitatea menţinerii unor standarde de credite corespunzătoare; evitarea riscurilor excesive pentru bancă; evaluarea corespunzătoare a oportunităţii afacerilor.

După stabilirea strategiei principale a politicii de creditare un pas destul de important serveşte Crearea cadrului de aplicare a politicilor de creditare

Cu scopul de a pune în aplicare strategia şi politicile de creditare, Comitetul Director determină funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească departamentul de credite (Direcţia de Credite).

Lista funcţiilor deteminante ale departamentului de credite este următoarea:

• stabilirea competenţelor de creditare, la nivelul Centralei şi la nivelul unităţilor;
• analiza noilor cereri de credite;
• autorizarea facilităţilor de credit;
• monitorizarea facilităţilor de credit;
• raportarea expunerii la riscul de credit şi a performanţei portofoliului;
• raportul performanţelor creditului în domeniul operaţional;
• verificarea profitabilităţii facilităţilor de credit;
• managementul expunerii cu probleme;
• participarea la stabilirea preţului necesar de credit;
• participarea la stabilirea necesarului de provizionane specifice de risc;
• controlul riscului global de creditare;
• verificarea respectării politicilor de creditare;
• colaborarea cu Direcţiile de Trezorerie, Economică şi Comitetul de gestiune a activelor şi pasivelor;
• pregătirea personalului.

Factorii care determină structura organizaţională a unui departament de credite sunt :

• produsele şi serviciile oferite de bancă;
• mărimea băncii şi dispersia geografică;
• modul de raportare în departamentul de credite;
• profilul portofoliului de credite;
• cultura legată de controlul creditului;
• sistemul informaţional de management.

Din aceste puncte de vedere există două moduri de a organiza un departament de credite, fiecare cu avantajele şi dezavantajele sale . Funcţiile fiecărui nivel organizaţional, prezentate comparativ pe cele două tipuri de organizare sunt prezentate în tabelul nr. 4.

         Pentru un departament de credite centralizat, avantajele sunt :

• dimensiuni reduse ele departamentului;
• concentrarea experienţei;
• personal redus necesar la nivel regional;
• controlul facil al respectării politicilor de creditare.

Dezavantajele sunt :

• îndepărtarea de client;
• senzitivitate redusă la condiţiile locale de piaţă;
• mai multă birocraţie; timp suplimentar pentru conducerea unităţilor regionale;
• calitatea scăzută a personalului regional;
• îndepărtare de unităţile teritoriale şi mediul local.

Tabelul nr. 3

FUNCŢIILE DEPARTAMENTULUI DE CREDITE	Departament centralizat			Departament descentralizat
	Centrala	Zonala	Sucursala	Centrala	Zonala	Sucursala
· Marketing	¨		¨			¨
· Discuţii legate de aplicaţia de credit, documente necesare	¨		¨	¨	¨	¨
· Menţinerea datelor despre credite	¨			¨	¨	¨
· Evaluarea cererii de credit	¨			¨	¨	¨
· Evaluarea expunerii la risc	¨					¨
· Negocierea contractului de credit	¨					¨
· Stabilirea limitelor	¨			¨
· Autorizarea creditului	¨					¨
· Considerearea limitelor globale	¨			¨
· Tragerea din credit		¨	¨		¨	¨
· Monitorizarea rambursărilor	¨	¨	¨		¨	¨
· Actualizarea datelor despre credit	¨		¨			¨

 Sursa : Revista B.R.D. nr. 2/1997 – p.9

Pentru un departament de credite descentralizat , avantajele sunt următoarele :

• autonomie locală - reducerea timpului de conducere în procesul decizional;
• senzitivitate la condiţiile locale de piaţă;
• sisteme de comunicare/raportare mai puţin complicate;
• mai puţine raportări la Centrală;
• apropiere faţă de client.

Dezavantajele unui departament descentralizat sunt următoarele :

• riscul de eroare decizională şi de control;
• personal de credite suplimentar.

 

În procesul de mai departe a implementării politicii operaţiunilor de creditare un rol deosebit se acordă calitatăţii portofoliului de credite şi a indicatorilor ce o determină.

Aceşti indicatori aduc în discuţie necesitatea ca societăţile bancare să-şi clasifice creditele acordate în una din următoarele cinci categorii, în scopul determinării şi limitării riscului de creditare. Corespunzător clasificării portofoliului de credite pe categorii de risc, în legislaţia bancară românească (Normele BNR) se menţionează că societăţile bancare sunt obligate să-şi constituie provizioane specifice, după cum urmează în tabelul de mai jos:

 

Tabelul nr.4

Tip credit	Caracteristici	Nivel provizion specific
Standard (A)	- credite care nu implică deficienţe şi riscuri în administrarea datoriei, rambursarea împrumutului făcîndu-se în termene stabilite	0%
În observaţie (B)	credite acordate unor clienţi cu rezultate economico-financiare foarte bune, din care, pe perioade scurte de timp întîmpină greutăţi în rambursarea ratelor scadente şi a dobînzii aferente	5%
Substandard (C)	credite cu deficienţe şi riscuri ce pereclitează lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate.	20%
Îndoielnic (D)	credite neprotejate de garanţii sau protejate într-o mică măsură, fapt pentru care rambursarea devine incertă	50%
Pierdere (E)	credite ce nu pot fi rambursate	100%

Clasificarea creditului şi implicit a creditului într-o anumită categorie de risc pentru bancă, are drept scop identificarea creditelor ce necesită o urmărire atentă şi diferenţierea ratelor de dobînzi.

         Clasificarea creditelor se face ţinînd cont de evaluarea performanţelor financiare ale clientului şi de capacitatea acestuia de a-şi onora datoria la scadenţă. Criteriile care sunt avute în vedere în evaluarea performanţelor financiare sunt stabilite de fiecare societate bancară. În urma evaluării performanţelor financiare ale clienţilor, creditele sunt incluse în una din următoarele categorii, prezentate în tabelul nr. 5

Tabelul nr. 5

Categoria “A”	- performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a dobînzii şi a ratei. Totodată, se prefigurează menţinerea şi în perspectivă a performanţelor financiare la nivel ridicat.
Categoria “B”	- performanţele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot menţine acest nivel în perspectiva mai îndepărtată.
Categoria “C”	- performanţele financiare sunt satisfăcătoare, dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire.
Categoria “D”	- performanţa financiară este scăzută şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scurte de timp.
Categoria “E”	- performanţele financiare arată pierderi şi există perspective clare că nu pot fi plătite nici ratele, nici dobînzile.

Cuantificarea performanţei financiare a fiecărui client, pentru încadrarea portofoliului de credite al acestuia, într-una din cele 5 categorii, se efectuează în funcţie de limitele procentuale prevăzute, pe fiecare indicator de performanţă financiară în parte. Pentru fiecare indicator de performanţă financiară a clientului, în funcţie de încadrarea acestuia în limitele stabilite, se acordă următoarele punctaje:

• 10 puncte pentru indicatorii de categoria A
• 8 puncte pentru indicatorii de categoria B
• 5 puncte pentru indicatorii de categoria C
• 2 puncte pentru indicatorii de categoria D
• 0 puncte pentru indicatorii de categoria E.

Prin însumarea punctelor obţinute de client, pentru fiecare indicator, se obţine punctajul total, pe baza căruia se face încadrarea întregului portofoliu de credite într-una din cele cinci categorii prezentate în tabelul nr.6

Tabelul nr. 6

Categoria A	- punctaj total între 41 şi 50
Categoria B	- punctaj total între 26 şi 40
Categoria C	- punctaj total între 11 şi 25
Categoria D	- punctaj total între 1 şi 10
Categoria E	- punctaj total zero

În funcţie de încadrarea clientului în una din cele 5 categorii de credit, se vor avea în vedere următoarele nivele maxime de expunere pe client prezentate în tabelul  nr.7

                                                                            Tabelul nr. 7

Clienţi de categoria A	15% din capitalul propriu al băncii
Clienţi de categoria B	10% din capitalul propriu al băncii
Clienţi de categoria C	7% din capitalul propriu al băncii
Clienţi de categoria D
Clienţi de categoria E

Serviciul datoriei va fi apreciat în funcţie de termenele prezentate în tabelul nr. 8

Tabelul nr. .8

“Bun”	- în situaţia în care ratele şi dobînzile sunt plătite la scadenţă, sau cu o întîrziere maximă de 7 zile.
“Slab”	- în situaţia în care ratele şi dobînzile sunt plătite cu o întîrziere de pînă la 30 zile.
“Necorespunzător”	- în situaţia în care ratele şi dobînzile sunt plătite cu o întîrziere de peste 30 zile.

Prin combinarea performanţelor financiare ale debitorului cu serviciul datoriei acestuia faţă de bancă pe baza creditele se vor clasifica după cum se observă în tabel nr. 9.

Tabelul nr. 9

Serviciul                    datoriei Performanţe financiare	“Bun”	“Slab”	“Necorespunzător”
Categoria “A”	Standard	În observaţie	Substandard
Categoria “B”	În observaţie	Substandard	Îndoielnic
Categoria “C”	Substandard	Îndoielnic	Pierdere
Categoria “D”	Îndoielnic	Pierdere	Pierdere
Categoria “E”	Pierdere	Pierdere	Pierdere

Cele mai operative modalităţi de gestiune a riscului de creditare este utilizarea tehnicilor informatice de gestiune a datelor, a sistemelor de evaluare pe bază de punctaj şi a sistemelor expert.