Economie

Acordurile OMC sunt voluminoase şi complexe din considerente că acestea reprezintă texte juridice ce cuprind o gamă largă de activităţi, care se referă la agricultură, industria textilă şi îmbrăcăminte, sistemul bancar, standarde industriale, proprietatea intelectuală şi multe alte domenii. Şi totuşi, la baza tuturor acestor documente stau un şir de principii care constituie fundamentul sistemului comercial multilateral.[1] Aceste principii sunt:

1. acordarea reciprocă şi necondiţionată, în relaţia dintre statele părţi, a clauzei naţiunii cele mai favorizate (NMF). În conformitate cu acordurile OMC, ţările nu trebuie să manifeste discriminare faţă de partenerii lor comerciali. În cazul în care se acordă unui partener o favoare specială (cum ar fi o taxă vamală mai redusă pentru un produs oarecare), acest lucru urmează să fie aplicat şi faţă de toţi ceilalţi membri ai OMC. Importanţa acestui principiu este aşa de mare încît constituie primul articol al GATT-ului, el fiind prioritar şi în GATS (Articolul II), şi în TRIPS(Art.4).[2] Totuşi, regulile GATT permit, ca taxele vamale şi alte bariere în calea comerţului să fie reduse în mod preferenţial, în cadrul aranjamentelor regionale. Reducerea taxelor vamale, aplicabile în relaţiile dintre membrii în cadrul unor aranjamente regionale nu trebuie să fie extinse şi altor ţări. Aranjamentele preferenţiale regionale constituie astfel o importantă excepţie de la regula clauzei naţiunii celei mai favorizate. Asemenea aranjamente pot lua forma uniunilor vamale sau a zonelor de comerţ liber.

În vederea protejării intereselor comerciale ale ţărilor terţe, sunt prevăzute condiţii extrem de stricte cu privire la formarea unor asemenea aranjamente.

1. acordarea clauzei tratamentului naţional, fapt ce presupune o atitudine egală faţă de bunurile de import şi cele autohtone, cel puţin după momentul pătrunderii bunurilor de import pe piaţă. Nu este permis unei ţări să impună asupra unui produs importat, după ce acesta a intrat în teritoriul vamal şi s-au plătit taxele vamale la frontieră, taxe interne (cum ar fi taxele asupra vînzării) la nivele mai ridicate decît produsele interne similare. Acelaşi lucru trebuie să se aplice atît faţă de serviciile acordate de străini şi cele acordate de naţionali, cît şi faţă de mărcile naţionale şi cele străine, dreptul de autor şi brevete. Acest principiu la fel este prevăzut în toate trei acorduri principale ale OMC, deşi el este abordat un pic diferit în fiecare din ele.
2. Eliminarea restricţiilor cantitative şi aplicarea acestora între ţările membre numai în situaţii de excepţie, admise de acord pe o bază nediscriminatorie, avîndu-se în vedere că protejarea economie naţionale faţă de concurenţa străină să se facă în exclusivitate pe calea tarifelor vamale. Regula este supusă totuşi unor excepţii specificate. O excepţie importantă permite ţărilor care întîmpină dificultăţi ale balanţei de plăţi să restricţioneze importurile pentru a-şi salvgarda  poziţia financiară externă. Această excepţie acordă o flexibilitate mai mare ţărilor în curs de dezvoltare  faţă de ţările dezvoltate, în utilizarea restricţiilor cantitative la importuri, dacă aceste restricţii sunt necesare pentru prevenirea unui declin serios al rezervelor monetare.
3. Neadmiterea concurenţei neloiale, constînd din practicarea de subvenţii şi preţuri de dumping la export. Regulile nediscriminatorii – NMF şi tratamentul naţional – sînt elaborate în aşa fel ca să asigure condiţii loiale pentru comerţ. Multe dintre acordurile OMC au scopul să susţină concurenţa loială. De exemplu, în domeniul agriculturii, proprietăţii intelectuale, serviciilor. Acordul privind achiziţiile publice contribuie la extinderea regulilor referitoare la concurenţă şi asupra achiziţiilor efectuate de mii de instituţii publice în multe ţări.[3]
4. Utilizarea unei metodologii de evaluare vamală care să reflecte valoarea reală a mărfurilor, în scopul de a realiza funcţionarea corectă a taxelor vamale rezultate din negocierile multilaterale.
5. Previziune: prin intermediul îndeplinirii obligaţiilor. În cadrul OMC, cînd ţările sunt de acord să deschidă pieţele lor pentru bunuri şi servicii, este ca şi cum îşi asumă unele angajamente obligatorii. O ţară poate să-şi modifice angajamentele sale obligatorii, dar doar după negocierea cu partenerii săi comerciali, ceea ce poate însemna că aceştia să primească compensaţii pentru prejudiciul ce-l suportă în urma pierderii comerţului. Deci, sistemul comercial multilateral constituie o încercare a guvernelor de a asigura un anturaj stabil şi previzibil.[4]
6. Instituirea angajamentului ţărilor-părţi de a negocia pe plan multilateral reducerea şi eliminarea taxelor vamale şi a altor obstacole din calea comerţului internaţional. Ţărilor li se cere ca, ori de cîte ori este posibil, să reducă sau să elimine protecţia producţiei interne, prin reducerea taxelor vamale şi înlăturarea celorlalte bariere din calea comerţului. Taxele vamale astfel reduse sunt consolidate împotriva unor majorări posibile şi sunt cuprinse în listele naţionale ale ţărilor membri.
7. Încurajarea reformei de dezvoltare şi reformei economice. Este bine cunoscut faptul că sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Ţările mai puţin dezvoltate au nevoie de flexibilitate pe parcursul perioadei cînd acestea încearcă să implementeze acordurile. Iar acordurile, ca atare, au moştenit prevederile anterioare ale GATT, care permit acordarea unei asistenţe speciale şi a unor concesiuni comerciale ţărilor în curs de dezvoltare. [5]

 

                                Abateri de la principii:

 

Atît prin textul Acordului, cît şi prin activitatea desfăşurată de la înfiinţare şi pînă în prezent, GATT a admis unele adaptări şi modificări de reguli şi principii, pe calea indirectă a excepţiilor, impuse de evoluţia conjuncturii comerciale internaţionale şi, mai ales , de evoluţia relaţiilor politice dintre statele participante:

1. a) Admiterea creării de zone de comerţ liber şi de uniuni vamale. Această măsură a diminuat importanţa clauzei naţiunii celei mai favorizate. Ţările dintr-o regiune pot constitui un acord de comerţ liber, care nu se va aplica faţă de bunurile provenite din ţări ce nu fac parte din grupul dat. Astfel, s-a ajuns ca tratamentul aplicat în relaţiile comerciale dintre ţările Uniunii Europene să nu poată fi aplicat în relaţia ţărilor aparţinînd acestei grupări regionale cu ţările extracomunitare.
2. b) Instituirea sistemului generalizat de preferinţe vamale în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare, pe bază de nereprocitate. Acest sistem s-a dovedit a fi pozitiv asupra promovării exportului ţărilor în curs de dezvoltare către ţările dezvoltate. Obiectivul SGP constă în facilitarea diversificării producţiei în ţările în curs de dezvoltare, intensificarea procesului de industrializare şi sporirea încasărilor din export. SGP vamale constă în acordarea  de către ţările donatoare (ţările dezvoltate) scutire integrală sau parţială de taxe vamale la importul de produse manufacturate provenind din ţările beneficiare de preferinţe. Acordarea de preferinţe vamale este efectuat în mod unilateral, ele nu constituie obiectul negocierii. Desigur că nu se poate trece cu vederea faptul că ţările dezvoltate au acceptat acest sistem preferenţial nu numai din dorinţa de a sprijini ţările în curs de dezvoltare în efortul lor de achiziţionare  de mijloace valutare de plată, dar şi din interese proprii, dacă se ţine seama că în structura exportului ţărilor în curs de dezvoltare predomină materiile prime minerale şi alte produse de bază provenind din domeniul agricol, forestier, acvatic etc.[6]

Un sistem uniform de preferinţe care să fie aplicat în aceleaşi condiţii de către toate ţările dezvoltate n-a fost adoptat, dar s-au aplicat scheme individuale de preferinţe care diferă de la o ţară la alta.

1. c) Acceptarea unui grad sporit de protecţie în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare. S-a admis ca ţările membre în curs de dezvoltare să poată să-şi protejeze economia naţională faţă de concurenţa străină prin instituire de taxe vamale protecţioniste adecvate, precum şi pe calea introducerii altor măsuri protecţioniste.[7]

 

[1] “Sistemul Comercial Mondial” , Ghid pentru întreprinderi, Centrul de Comerţ Internaţional UNCTAD/OMC şi Secretariatul Commonwealth, p.8.

[2] “Comerţul Viitorului”, elaborată şi publicată de OMC,ediţia a 2 revăzută ,1999, p.7.

[3] Radu G. “Drept Vamal Comunitar”, Proiectul  „Implimentarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare  RM-UE” Chişinău, 2001, p.90.

[4] “Comerţul Viitorului” , elaborată şi publicată de OMC, ed. a doua revăzută 1999, p. 8.

[5] Michalet Ch. A. “Les conditions du developpement du tiers monde et L’organisation Mondiale du Commerce”, Les editions Rochevignes, Paris, 1999, p.72.

[6]  Афдокушин E.Ф.  «Международные Економические Отношения»,  ,,Юристь,, Москва 2001, стр 95.

[7] I. Stoian ,E Dragne.  “Comerţ Internaţional. Tehnici şi proceduri.” Vol.I , Ed. Caraiman 1997, p.496.