Economie

Concentrându-ne asupra procesului de compensare în sine , vom începe a observa că acesta , prin natura lui , are o desfăşurare episodică , pe etape .

Etapele procesului de compensare sunt :

1. inventariere – structurare ;
2. soldare – compensare ;
3. stingerea datoriilor reciproce între bănci .

Oricare ar fi sistemul de compensare şi oricare perioada de referinţă , procesul de compensare implică existenţa unui flux de informaţii într-un oarecare cadru organizatoric prin care să se poată inventaria toate operaţiunile reciproce ale băncilor participante care să se structureze într-un cadru normat .

Astfel fiecare bancă vine în relaţie cu fiecare din celelalte bănci :

• pe de-o parte , pe linie debitoare (adică are să dea celoralte bănci) ;
• pe de altă parte pe linie creditoare (respectiv are de primit) .

Astfel prin inventarierea şi structurare în cadrul unei situaţii – sah , operaţiunile pot fi poziţionate astfel :

Situaţia băncilor cuprinse în compensare

Tabel 3.1.

Operaţiuni creditoare	Banca A	Banca B	Banca C	Banca D	Banca E	Total operaţiuni debitoare
Operaţiuni debitoare
Banca A	-	40	10	30	100	180
Banca B	75	-	15	40	20	150
Banca C	40	15	-	20	10	85
Banca D	5	20	30	-	40	95
Banca E	100	50	35	25	-	210
Total operaţiuni creditoare	220	125	90	115	170	720

În această situaţie se reprezintă poziţia fiecărei bănci în raport de fiecare din băncile participante , fapt ce asigură de la început o bază precisă şi corelată privind modul de angajare în operaţiuni reciproce pentru fiecare dintre băncile angajate în sistemul de compensare .

În acest cadru se pot indentifica erorile într-un moment în care acestea se pot preveni şi implicit , aşa cum se va vedea , băncile puternic expuse , respectiv prea mult îndatorate , îşi pot evalua din timp posibilitatea de a satisface cerinţele compensării .

În a doua etapă , operaţiunile de soldare – compensare se desfăşoară pe baza situaţiilor rezultate din operaţiunile de inventariere – structurare şi reprezintă de fapt esenţa procesului de compensare .

Operaţiunile înregistrate pentru fiecare bancă sunt după însumare soldate .

Astfel , pe această bază se pot stabili :

• sumele brute de primit sau de plătit pentru fiecare bancă ;
• soldurile nete rezultate din compensare ;
• gradul de compensare .

Reluăm situaţia sa anterioară care acum se majorează cu operaţiunile de soldare – compensare (tabelul 3.2.) .

Din tabel se desprind anumite măsuri semnificative pentru calitatea procesului de compensare :

• sumele ce intră în compensare ca sume ale operaţiunilor debitoare , respectiv ale operaţiunilor creditoare intervenite între bănci expresie a totalului plăţilor reciproce în perioada dată (în cazul nostru 720) ;
• soldurile rămase neacoperite prin aranjamente reciproce , sume care reprezintă solduri nete de încasat sau de plată , care odată efectuate , asigură stingerea integrală a operaţiunilor între bănci privind operaţiunile de plăţi intrate în compensare (în cazul de faţă 65) ;
• prin diferenţă se vor determina sumele compensate : total sume intrate în compensare – solduri necompensate (720 – 65 = 655) ;
• gradul de compensare va rezulta din raportul :

                   Situaţia băncilor cuprinse în compensare

                                      Rezultatul compensării

Tabelul 3.2.

Operaţiuni creditoare	Banca A	Banca B	Banca C	Banca D	Banca E	Total operaţiuni debitoare	Solduri debitoare
Operaţiuni debitoare
Banca A	-	40	10	30	100	180	-
Banca B	75	-	15	40	20	150	25
Banca C	40	15	-	20	10	85	.
Banca D	5	20	30	-	40	95	-
Banca E	100	50	35	25	-	210	40
Total operaţiuni creditoare	220	125	90	115	170	720	-
Total solduri creditoare	40	-	5	20	-	-	65

Stabilitatea soldurilor datorate (debitoare) din compensare are o deosebită importanţă pentru băncile devenite acum debitoare . Ele urmează acum , de fapt în câteva ore , să se preocupe pentru a procura resursele necesare pentru a plăti sumele datorate , nu unei anumite bănci , ci ansamblului de bănci cuprinse în sistemul de compensare .

La rândul lor , băncile cu solduri excedentare se vor preocupa pentru plasarea resurselor prisositoare de care dispun .

Stingerea datoriilor reciproce între bănci se delimitează expres ca etapă a compensării desfăşurată într-un moment ulterior , distanţat cu cel puţin 2 – 3 ore faţă de etapa anterioară , etapă în care participanţii au aflat care sunt rezultatele şi care sunt pentru ele efectele compensării .

Funcţie de modul de organizare şi de dispersia reţelei , participanţii sunt anunţaţi cu privire la rezultatele provizorii ale compensării . Sunt vizate în primul rând băncile deficitate , care sunt obligate să procure resurse pentru încheierea în fapt a compensării şi pentru a asigura astfel stingerea obligaţiunilor pentru toţi plătitorii aflaţi în compensare .

O singură absenţă a unei bănci plătitoare , imposibilitatea ca aceasta să-şi acopere datoriile faţă de sistemul de compensare este suficientă pentru a distruge de fapt eşafodajul compensării în cadrul structurat dat .

În asemenea împrejurări , este necesară să se reconstituie o nouă structură a compensării prin eliminarea băncii sau băncilor care nu au capacitatea de a plăti .

În cazurile normale , băncile deficitare au posibilitatea de a-şi procura resursele trebuitoare pentru ca desfăşurarea procesului de compensare să aibă de suferit .

Pentru a surprinde etapele de derulare a procesului de stingere a plăţilor intrate în compensare , vom lua în considerare un exemplu , în fapt continuarea celui anterior .

În derularea acestui exemplu , ca expresie a aspectelor reale , intervin elemente noi :

- considerarea disponibilităţilor pe care băncile le au în conturile de la banca de emisiune sau la sistemele de compensaţie ce funcţionează sub auspiciile Băncii de Emisiune şi care reprezintă rezerva de monedă centrală a băncilor , care poate fi utilizată pentru ştergerea oricăror datorii ;

- presupunerea ipoteticăa faptului că sumele necesare pentru stingerea plăţilor sunt procurate exclusiv de către băncile deficitare prin credite abţinute de la alte bănci participante la compensare şi care au solduri excedentare .

Aceste operaţiuni se desfăşoară între bănci şi sunt specifice pieţei interbancare :

• cu semnul minus soldurile deficitare ;
• cu semnul plus (respectiv lipsite de semn) soldurile excedentare .

În ansamblu său procesul de stingere rezultă din operaţiile succesive înfăţişate în următorul tabel :

              Stingerea operaţiunilor de plăţi prin compensare

Tabelul 3.3.

Băncile	Sold iniţial la contul curent I	Sold din compen-sare II	Sold provizoriu la Casa de Compensare III	Operaţiuni la piaţa interbancară IV	Sold final la Casa de Compensare V
A	6	40	46	-23	23
B	2	-25	-23	+ 23	-
C	15	5	20	-	20
D	8	20	28	-27	1
E	13	-40	-27	+ 27	-
Total	44	0	44	0	44

În cadrul acestui tabel devin distince cele două etape conclusive ale compensaţiei : soldul provizoriu la Casa de Compensaţie şi soldul final la Casa de Compensaţie .

Soldul provizoriu la Casa de Compensaţie (III) se determină pentru fiecare bancă prin însumare algebrică :

  Sold iniţial (I) la Casa de Compensaţie + Sold din compensare (II)

Astfel , în cadrul acestei etape intermediare se pun în temă băncile deficitare (în cazul nostru B + E) de necesitatea de a acoperi şi respectiv de a găsi resursele acoperitoare ale soldului provizoriu din compensare .

În timpul afectat , în medie 3 ore , cum rezultă din practica ţărilor dezvoltate , băncile solicitate vor contracta băncile partenere , intermediarii sau Banca de Emisiune , pentru a găsi resursele necesare .

De regulă aceste resurse se obţin prin credite acordate pe diferite termene (24 ore ; 3 zile ; 7 zile ; etc.) .

În exemplul de mai sus am considerat că băncile solicitante vor avea drept furnizori de resurse , obţinute prin credite , partenerii situaţi în vecinătatea lor . Astfel , banca B va solicita împrumutul de 23 băncii A. Operaţia este exprimată de coloana IV unde banca A a fost notată cu + 23 , respectiv cu plusul de resurse ce i-a revenit , iar banca B cu – 23 , respectiv cu suma cu care i-a fost diminuat disponibilul .

Acelaşi regim l-au avut băncile D şi E , banca E a împrumutat de la banca D suma de 27 , fapt ce a fost reprezentat cu + 27 în poziţia sa , ca expresie a plusului de resurse ce le-a obţinut . Pe de altă parte banca D a dat ca împrumut resurse şi deci I s-au diminuat disponibilităţile , fapt notat cu – 27 .

Putem determina acum pentru oricare din participanţii la compensare , soldul final la Casa de Compensare (IV) care reprezintă etapa finală după stingerea totală a plăţilor intrate în compensare şi care rezultă tot ca o sumă algebrică :

     Soldul provizoriu la                                    Operaţiunile la

Casa de Compensaţie                   +                 piaţa interbancară

(IV)                                                                                               (V)