În primii 20 de ani, 2/3 din împrumuturi au fost destinate aprovizionării cu energie electrică şi proiectelor din domeniul transporturilor, pornind de la premisa că existenţa unei infrastructuri bune este esenţială pentru investiţiile în afaceri. Deşi proiectele de acest gen deţin în continuare un loc important, pe măsură ce au apărut idei noi de dezvoltare şi în alte domenii, activităţile băncii s-au diversificat.
Robert McNamara în timpul mandatului său de preşedinte al Băncii Mondiale a pus un accent deosebit pe proiectele care vizau în special combaterea sărăciei şi o mai bună distribuţie a venitului social în defavoarea proiectelor privind infrastructura pe scară largă care erau materializate în „enclave” de modernism cu un impact redus asupra nivelului de trai al populaţiei.
Ca rezultat al noii orientări, cea mai mare parte din împrumuturi au fost acordate proiectelor din agricultură şi dezvoltare rurală, celor din domeniul social privind educaţia, controlul natalităţii, sănătatea şi alimentaţia.
În anul 1981 când majoritatea ţărilor industrializate erau confruntate cu o puternică recesiune, în timp ce ţările în curs de dezvoltare se luptau cu datorii tot mai mari acumulate în mare măsură datorită creşterii rapide a ratei dobânzii la nivel internaţional, Banca Mondială a impus o politică de ajustare şi adaptare la situaţia nou creată prin emiterea a două noi tipuri de împrumut: împrumut pentru ajustare structurală şi împrumut pentru ajustare sectorială.
Conform programului de ajustare structurală împrumuturile au ca scop îmbunătăţirea modului de funcţionare a economiei şi întăririi exportului. Aceste împrumuturi sunt acordate în cooperare cu Fondul Monetar Internaţional şi vizează clauze speciale pentru ţările cu un mare deficit al balanţei de plăţi.
Împrumuturile pentru ajustare sectorială au ca scop aprovizionarea promptă cu resurse iar pentru acest tip de împrumut s-a repartizat 25 % din plafonul anual de împrumut.
Pentru prima dată, în timpul preşedinţiei lui Conable, Banca Mondiala a acordat împrumuturi pentru a reduce datoria unei ţări faţă de creditorii săi (bănci comerciale). Condiţia pentru acordarea unei astfel de asistenţe financiare este ca, prin reducerea datoriei să se elibereze resurse pentru investiţii şi dezvoltare. Teoretic, Banca Mondială nu se implică în negocierile dintre ţările în curs de dezvoltare şi băncile comerciale pe marginea reducerii datoriei, dar acordă asistenţă de specialitate, deoarece nu poate rămâne pe o poziţie total neutră.
Banca Mondială acordă ţărilor în curs de dezvoltare împrumuturi pentru că au nevoie de capital, asistenţă tehnică şi consultanţă în materie de strategie. Banca acordă două tipuri de împrumuturi. Primul tip se acordă ţărilor în curs de dezvoltare care pot plăti rate ale dobânzilor mai scăzute, dar apropiate de cele practicate pe piaţă, banii pentru aceste împrumuturi provenind de la investitori din întreaga lume. Aceşti investitori cumpără obligaţiunile emise de Banca Mondială, care, prin politicile sale, reuşeşte să-şi menţină cel mai scăzut grad de risc posibil - AAA - pentru ca aceste obligaţiuni să fie rentabile şi pentru a se menţine un cost scăzut al împrumuturilor. Împrumuturile Băncii Mondiale au o dobândă de aproximativ 6,5 - 7 % , o perioadă de maturitate de 15 - 20 de ani, şi o perioada de graţie de 5 ani. Al doilea tip de împrumuturi se acordă celor mai sărace ţări, cu un venit pe cap de locuitor mai redus, de aproximativ 1000 dolari, cărora de obicei nu li se acordă credite pe pieţele financiare internaţionale şi care nu au posibilitatea să plătească rate ale dobânzii apropiate de cele practicate pe piaţă. Aşadar, Banca Mondială nu poate emite obligaţiuni pentru obţinerea banilor necesari finanţării împrumuturilor pentru aceste ţări.
După 1990 s-a pus un accent deosebit pe calitatea proiectelor Băncii Mondiale şi pe impactul asupra mediului înconjurător. Astfel, într-o perioadă foarte scurtă a crescut numărul experţilor de mediu, pentru a putea face faţă problemelor de creştere a poluării şi distrugerilor ecologice şi s-a lansat un nou tip de proiect ecologic: Facilitatea Ecologică Globală. Pentru a se aproba un astfel de proiect este necesar un procedeu de voturi dublu majoritar prin care proiectul să acumuleze majoritatea voturilor ţărilor în curs de dezvoltare şi majoritatea ţărilor donatoare.
Banca Mondială are un rol important şi în reformele prin care trec ţările din Europa de Est, care au devenit membre ale Băncii Mondiale, prin crearea unui departament nou care coordonează împrumuturile şi consultanţa de specialitate acordate acestor ţări, punând un accent deosebit pe dezvoltarea sectorului privat.