Economie

Evaluarea independentă a sistemului de management al calităţii unui furnizor, în raport de anumite criterii definite, constituie atât o categorie distinctă de certificare, dar şi o bază pentru certificarea conformităţii produselor. Importanţa certificării sistemului de management al calităţii rezidă în încrederea pe care acesta o conferă că furnizorul este capabil să livreze produse pe baza standardelor sau a altor documente normative adecvate.

În cazul certificării unui sistem de management al calităţii, organismul de certificare trebuie să solicite clienţilor săi implementarea şi funcţionarea eficientă a unui sistem de management al calităţii documentat, în conformitate cu standardele de referinţă sau cu alte documente normative şi totodată, să-i aducă la cunoştinţă cu promptitudine orice modificări pe care aceştia intenţionează să le introducă în sistemul respectiv sau alte modificări care-i pot afecta acestuia conformitatea.

Evidenţierea satisfacerii criteriilor se materializează sub forma unui certificat pentru sistemul de management al calităţii, certificat care atestă că organizaţia evaluată aplică un sistem de management al calităţii în conformitate cu standardele relevante – EN ISO 9001: 2000.

Pentru ca unei organizaţii să i se certifice sistemele de management al calităţii pe baza ISO 9001 de către un organism de certificare independent, aceasta trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, şi anume :

• să satisfacă în permanenţă cerinţele impuse;
• să menţină un sistem de management al calităţii într-o formă corespunzătoare şi să furnizeze organismului de certificare toate documentele relevante necesare pentru desfăşurarea evaluării şi supravegherii sistemului, în vederea certificării;
• să informeze organismul de certificare de orice modificare majoră a sistemului certificat;
• pe parcursul vizitei de supraveghere, să aducă la cunoştinţa organismului de certificare toate modificările minore operate;
• să nominalizeze un reprezentant al conducerii care să fie responsabil de toate problemele referitoare la certificarea sistemului de management al calităţii;
• să permită un acces rezonabil al reprezentanţilor organismului de certificare, pe parcursul orelor de lucru, în vederea îndeplinirii sarcinilor legate de evaluare şi de supraveghere;
• să returneze organismului de certificare certificatul acordat, la sfârşitul perioadei de certificare sau la revocarea acestuia;
• în caz de revocare, să înceteze folosirea, în publicaţii de specialitate, a tuturor referirilor la certificat;
• să plătească taxe pentru auditul de concordanţă, de preevaluare, de conformitate, de reevaluare şi de supraveghere, la nivelul cotaţiilor acestora;
• să plătească orice cost adiţional al organismului de certificare sau al reprezentanţilor acestuia, pe parcursul îndeplinirii sarcinilor lor;
• să plătească în avans, în lipsa altor stipulaţii;
• să notifice organismului de certificare orice reclamaţie oficială referitoare la sistemul de management al calităţii, provenită din rândul consumatorilor.

Faţă de organizaţia certificată, organismul de certificare are următoarele obligaţii:

• să notifice organizaţiei certificate orice modificare a regulamentelor schemei de certificare;
• să asigure confidenţialitatea informaţiilor, altele decât cele din domeniul public, furnizate organismului de certificare sau reprezentanţilor acestuia, în procesul de evaluare sau de supraveghere a organizaţiei;
• efectueze un număr de minim 2 supravegheri pe an;
• să asigure pentru audituri şi supravegheri numai auditori şi şefi de echipe de audit înregistraţi;
• să perceapă taxe în conformitate cu programul de taxe aprobat şi publicat, în vederea acoperirii costului de administrare al schemei de certificare.

Certificatul de înregistrare al evaluării capabilităţii este conferit oricărei organizaţii care se consideră că întruneşte cerinţele sistemului de management al calităţii înscrise în standardul EN ISO 9001. În acest caz, organizaţia respectivă poate folosi marca sau sigla de certificare aparţinând organismului de certificare respectiv

Pe lângă certificarea sistemelor de management al calităţii, organismele de certificare execută şi certificarea produselor, indiferent de sectorul implicat. Aceste proceduri pot fi egal aplicate şi în cazul prestatorilor de servicii.

Standardul  EN  45020  oferă  următoarea  definiţie  procesului  de  certificare  a     produselor:

„măsură a unei terţe părţi, imparţiale, care arată că există nivelul corespunzător de încredere că un produs/proces/serviciu corespunzător proiectat este în consens cu un standard definit sau cu un alt document normativ definit”.

În Uniunea Europeană şi în Asociaţia Europeană a Liberului Schimb există două tipuri de certificare a produselor şi serviciilor: obligatorie (domeniul reglementat) şi voluntară (domeniul nereglementat).

Certificarea obligatorie cuprinde domeniile reglementate, respectiv, acele domenii în care punerea în circulaţie a unor produse tangibile sau intangibile este reglementată de directivele U.E. privind cerinţele esenţiale, de legislaţia sau de reglementările naţionale referitoare la protecţia vieţii  şi sănătăţii consumatorilor, la protecţia muncii şi a mediului înconjurător.

În acest sens, acestor produse li se poate aplica marca CE şi pot fi puse în circulaţie în interiorul Uniunii Europene numai după ce ele au fost certificate de către un organism notificat. Marca CE se aplică exclusiv în domeniul reglementat şi este obligatorie, atestând conformitatea cu cerinţele esenţiale faţă de produsele respective. Marca CE nu este o marcă de calitate şi nu arată în ce măsură şi dacă sunt respectate caracteristicile de calitate şi de performanţă, ci este doar un însemn ce permite o liberă circulaţie a produselor în interiorul U.E., un instrument de supraveghere a pieţei, care semnifică faptul că produsul pe care este aplicată satisface cerinţele relevante din directivele U.E.

Producătorul/furnizorul/importatorul care pune în circulaţie un anumit produs trebuie să se supună procedurii corespunzătoare de evaluare a conformităţii cuprinse în directivele U.E. Marca de certificare nu se aplică lângă marca CE, spre deosebire de marca de calitate, care se poate aplica lângă aceasta.

În domeniile reglementate pot opera numai organismele acreditate sau notificate.

Certificarea voluntară cuprinde domeniile nereglementate (economia de piaţă liberă) în care punerea în circulaţie a unor produse tangibile sau intangibile şi certificarea acestora sunt realizate pe baza contractelor de drept privat şi a înţelegerilor încheiate voluntar. Deşi acreditarea organismelor de certificare nu este obligatorie în domeniul nereglementat, ea capătă o importanţă din ce în ce mai mare, servind aceloraşi scopuri (instaurarea încrederii şi acceptarea competenţei şi fiabilităţii organismului de certificare şi a certificatelor emise).

În cazul certificărilor de produs din domeniul nereglementat, baza certificării o reprezintă documentele normative (standarde, specificaţii tehnice etc.), iar certificarea de produs se efectuează pe baza prezentării rezultatelor încercărilor, care trebuie să provină de la un laborator de încercări acreditat. De aceea, în cadrul procedurilor organismelor de certificare trebuie să se prevadă ca specificaţia de încercare să fie clar scrisă în documentele de control al calităţii.

În general, certificarea produselor urmează aceleaşi etape ale certificării sistemului de management al calităţii, implicând însă şi o serie de alte activităţi specifice, cum ar fi: încercări asupra produsului într-un laborator acreditat, audit al procesului de fabricaţie sau de prestare a serviciului etc.

Certificarea produselor/serviciilor oferă o serie de avantaje, printre care:

• îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi serviciilor de către producători, în vederea îndeplinirii condiţiilor impuse de certificare;
• promovarea produselor şi serviciilor, prin încrederea că cerinţele de calitate stipulate în documentele de referinţă sunt respectate, orientându-i pe consumatori în alegerea lor;
• creşterea gradului de satisfacţie a consumatorilor, în condiţiile unei reale protecţii a lor;

• eliminarea încercărilor multiple (şi implicit a costurilor aferente) efectuate de către producători, intermediari şi clienţii finali;
• înlăturarea barierelor tehnice din calea circulaţiei libere a produselor şi serviciilor.

Conformitatea produselor cu cerinţele stipulate se poate materializa în: declaraţia de conformitate, rapoarte de încercări, certificate de conformitate emise de laboratoare sau de organisme de încercare sau inspecţie, marcaj de conformitate sau licenţă acordată furnizorului.

În contrast cu domeniul reglementat (marca CE), certificatul sau marca nu sunt obligatoriu recunoscute, recunoaşterea de către client a certificatelor emise depinzând de încrederea pe care acesta o are în organismul emitent.

Furnizorul poate declara pe propria-i răspundere că produsele/procesele/serviciile sale sunt conforme cu normele Uniunii Europene şi cu alte acte normative specifice, caz în care furnizorul emite declaraţia de conformitate. În acest caz, furnizorul trebuie să exercite un control al tuturor activităţilor care afectează calitatea produselor/ proceselor/serviciilor, în aşa fel încât să se asigure că sunt respectate prescripţiile normelor sau altor documente normative la care se referă declaraţia.

Declaraţia de conformitate trebuie să conţină toate informaţiile necesare prin care să se poată identifica produsele la care se referă:

• numele şi adresa furnizorului care emite declaraţia;
• identificarea produsului (denumire, numărul tipului sau modelului şi toate informaţiile complementare necesare: număr de lot, eşantion sau serie, originea, numărul de exemplare etc.);
• referire la norme sau alte documente normative, într-un mod precis, complet şi bine definit;
• dacă este cazul, toată informaţia complementară ce se poate dovedi necesară, cum ar fi: calitatea, categoria etc.;
• data emiterii declaraţiei;
• semnătura şi titlul sau semnul echivalent (ştampila) persoanei autorizate;
• atestarea că declaraţia este emisă pe propria răspundere a furnizorului.

Declaraţia se poate prezenta sub formă de document, etichetă sau echivalent şi este, de asemenea, posibil să fie imprimată sau aplicată, de exemplu, într-un comunicat, catalog, factură sau manual de instrucţiuni pentru uzul utilizatorului privind produsul în cauză.

Certificatele de conformitate reprezintă documente, emise pe baza unor reguli ale unui sistem de certificare şi care conferă o încredere suficientă că un anumit produs/proces/serviciu identificat este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt act normativ. Un certificat de conformitate cuprinde, pe lângă caracteristicile produsului respectiv (produsul la care se referă, standardul sau actul normativ care acoperă produsul etc.) şi informaţii referitoare la organismul care a efectuat verificările (numele şi marca organismului de certificare care emite certificatul, data expirării, dacă este necesar, numele organismului de acreditare etc.), precum şi marca de conformitate, care trebuie să identifice organismul de certificare care o aplică.