Pin It

Una dintre principalele preocupări aflate pe agenda de lucru a Parlamentului R. Moldova încă din anul 1990 a fost problema calităţii produselor şi serviciilor. În acest sens, şi în vederea alinierii la cerinţele standardelor internaţionale, în 1990 a fost adoptat un set de legi cu privire la certificarea mărfurilor și la protecția consumatorilor.

În spiritul acestui proiect, în scopul prevenirii comercializării de produse/prestării de servicii necorespunzătoare calitativ şi al identificării şi eliminării acestora de pe piaţă a fost instituit sistemul naţional de asigurare, certificare, omologare şi de supraveghere a calităţii produselor şi serviciilor, realizat de Departamentul de Standartizare, Certificare și Metrologie a mărfurilor.

Conform legislației menţionate, puteau fi oferite spre vânzare numai produsele/serviciile omologate, certificate sau care prezentau condiţii speciale de calitate, prevăzute în contractele de livrare sau în documentaţiile tehnice, astfel încât acestea să nu afecteze viaţa, sănătatea, liniştea şi securitatea oamenilor, animalelor, precum şi protecţia mediului înconjurător. Lista produselor pentru care era obligatorie omologarea, certificarea sau ambele confirmări calitative era aprobată de Guvernul R. Moldova, la propunerea ministerelor sau departamentelor interesate şi a Comisiei Naţionale de Standarde şi publicată anual în Monitorul Oficial. În anul 2012 menclatorul mărfurilor prevăzute pentru certificarea obligatorie a fost abrogat, astfel punând în pericol cetățenii țării față de mărfurile importate.

Ca urmare, prin adoptarea succesivă a mai multor acte normative, în R. Moldova au fost introduse următoarele:

  • înfiinţarea ANSA – Agenția Națională pentru Siguranța Alimentului, recunoscută de Guvernul R. Moldova ca unic organism în baza reorganizării prin fuziune a Agenţiei Sanitar- Veterinare şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală şi a Inspectoratului General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer. Agenţia este autoritatea administrativă subordonată Guvernului, responsabilă de implementarea politicii statului în domeniul de reglementare şi control pentru siguranţa alimentelor şi în domeniul sanitar-veterinar, zootehnic, al protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitare, controlului semincer, calităţii produselor primare, produselor alimentare şi a hranei pentru animale;

În noiembrie 2003 a fost adoptată Legea nr. 186, cu privire la evaluarea conformităţii produselor, care stabileşte cadrul legal pentru evaluarea conformităţii produselor, utilajelor, proceselor, tehnologiilor, sistemelor de producţie şi lucrărilor potenţial periculoase, software, sistemelor calităţii şi serviciilor (denumite în continuare produse), utilizate în Republica Moldova în scopul asigurării securităţii naţionale, evitării fraudelor, apărării drepturilor, protecţiei vieţii, eredităţii, sănătăţii şi bunurilor consumatorilor, protecţiei mediului. Domeniul legii cuprinde toate produsele plasate pe piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova.

Principiile pe care se bazează evaluarea conformităţii sînt:

  1. reprezentarea intereselor publice privind protejarea pieţei interne şi contribuţia la promovarea principiului liberei circulaţii a produselor ce corespund cerinţelor esenţiale prescrise;
  2. accesul nediscriminatoriu la procesul de evaluare a conformităţii al tuturor solicitanţilor;
  3. aplicarea unor proceduri identice la evaluarea conformităţii produselor omogene;
  4. competenţă, imparţialitate şi independenţă faţă de posibila prevalare a oricăror interese specifice;
  5. transparenţă, credibilitate şi accesul publicului la informaţia privind activitatea de evaluare a conformităţii;
  6. asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional şi comercial;
  7. examinarea imparţială a contestaţiilor;
  8. inadmisibilitatea cumulării în cadrul unui organism a funcţiilor de certificare şi acreditare;
  9. inadmisibilitatea cumulării în cadrul unui organism a funcţiilor de certificare şi supraveghere a pieţei;
  10. armonizarea cu regulile europene şi internaţionale de evaluare a conformităţii;
  11. caracterul voluntar al acreditării.

n 2011 prin legea nr 235 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii, care stabileşte cadrul legal pentru activitatea de acreditare a organismelor de evaluare a  conformităţii, realizată cu titlu obligatoriu sau voluntar, pentru plasarea produselor pe piaţă şi pentru activitatea de evaluare a conformităţii, indiferent de faptul că această evaluare este obligatorie sau nu la produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în Republica Moldova.

Activitatea de acreditare se realizează de către Centrul Naţional de Acreditare, desemnat în calitate de organism naţional unic de acreditare, cu denumirea abreviată „MOLDAC”.

Centrul Naţional de Acreditare:

  1. dezvoltă acreditarea şi evaluarea conformităţii şi conferă încredere în competenţa tehnică şi în integritatea organismelor de evaluare a conformităţii, pe principiile prevăzute la art. 5 alin. (2);
  2. se conformează    permanent    standardului   de   referinţă,    documentelor    europene    şi internaţionale privind funcţionarea organismului de acreditare;
  3. înfiinţează şi menţine structuri adecvate în cadrul propriilor activităţi pentru garantarea participării efective şi echilibrate a tuturor părţilor interesate;
  4. identifică activităţile de evaluare a conformităţii pentru care este competent să realizeze acreditarea şi prestează servicii de instruire şi de transfer de cunoştinţe în domeniul acreditării;
  5. acreditează organisme de evaluare a conformităţii în baza standardelor de referinţă şi emite certificate de acreditare, indiferent de faptul că evaluarea conformităţii se efectuează cu titlu obligatoriu sau voluntar, şi anume:
  • laboratoare de încercări;
  • laboratoare de etalonări;
  • laboratoare medicale;
  • organisme de inspecţie în domeniul evaluării conformităţii;
  • organisme de certificare a produselor;
  • organisme de certificare sisteme de management;
  • organisme de certificare pentru alte scheme de certificare în domeniul voluntar sau reglementat;
  • organisme de certificare persoane;
  • organizatori de scheme de încercări interlaboratoare;
  • organisme de evaluare a conformităţii pentru noi domenii stabilite de EA-Cooperarea Europeană pentru Acreditare sau de autorităţi cu funcţii de reglementare;
    1. poate să organizeze teste de competenţă sau alte comparări pentru laboratoarele de încercări/etalonări sau pentru organismele de inspecţii ori poate implica în acest proces alte entităţi pe care le recunoaşte şi le consideră competente;
    2. monitorizează menţinerea competenţei de către organismele de evaluare a conformităţii pentru care a emis certificate de acreditare;
    3. asigură exercitarea funcţiilor sale cu competenţă, promptitudine şi fără impunere de condiţii oneroase solicitanţilor de acreditări;
    4. îndeplineşte obligaţiile ce îi revin în calitate de membru al organizaţiilor europene şi internaţionale de acreditare;
    5. cooperează cu autorităţile de reglementare şi colaborează cu organizaţiile neguvernamentale pentru elaborarea politicilor naţionale privind acreditarea şi evaluarea conformităţii;
    6. evaluează organismele de evaluare a conformităţii care solicită dreptul de a activa în domeniile reglementate, cu recunoaşterea ulterioară de către autorităţile de reglementare;
    7. stabileşte şi aplică criterii de selectare, monitorizare, instruire şi desemnare a evaluatorilor, experţilor tehnici implicaţi în procesul de acreditare;
    8. participă la elaborarea de reglementări în domeniul acreditării, evaluării conformităţii;
    9. participă la nivel naţional, european şi internaţional la procesul de elaborare a standardelor în domeniul său de activitate;
    10. publică rapoarte anuale de audit
  • Centrul Naţional de Acreditare exercită şi alte funcţii prevăzute de prezenta lege şi de regulamentul său.
  • Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Centrul Naţional de Acreditare trebuie:
  1. să păstreze înregistrări referitoare la activitatea de acreditare, inclusiv la comitetele tehnice, la evaluatori şi la experţii implicaţi în activitatea de acreditare;
  2. să pună la dispoziţie publicului informaţii despre activitatea sa, inclusiv ghiduri, instrucţiuni

etc.;

  1. să asigure o reprezentare echilibrată a părţilor interesate la activitatea de acreditare conform

standardelor de referinţă;

  1. să stabilească reguli conform standardelor de referinţă, ghidurilor şi recomandărilor asociate acestora, specifice domeniului acreditării;
  2. să informeze autorităţile de reglementare despre activităţile din domeniul acreditării şi să ofere expertiză, la solicitare;
  3. să reprezinte interesele ţării la activităţile internaţionale şi la cele europene în domeniul acreditării;
  4. să elaboreze politici, reguli şi proceduri care să asigure transparenţa şi credibilitatea procesului de acreditare
  • În procesul activităţii sale, Centrul Naţional de Acreditare asigură utilizarea şi implementarea documentelor organizaţiilor europene şi internaţionale de specialitate, care stabilesc criterii generale şi reguli în domeniul acreditării şi evaluării conformităţii.
  • În vederea exercitării eficiente a funcţiilor sale, Centrul Naţional de Acreditare respectă principiul neconcurenţei, pe următoarele criterii:
  1. independenţă faţă de organismele de evaluare a conformităţii pe care le evaluează şi faţă de presiunile comerciale;
  2. asigurare a lipsei conflictelor de interese cu organismele de evaluare a conformităţii, nedeţinere de acţiuni sau de alte genuri de interese financiare sau administrative într-un organism de evaluare a conformităţii;
  3. neoferire şi nefurnizare a nici unei activităţi sau a nici unui serviciu care se execută de către organismele de evaluare a conformităţii acreditate de el, neacordare de consultanţă pentru obţinerea sau menţinerea acreditării;
  4. neconcurenţă cu organismele naţionale de acreditare ale altor state

În spiritul legii de mai sus, prin domeniu reglementat se înţelege ansamblul activităţilor economice şi al produselor asociate acestora, pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă şi de utilizare. Domeniul reglementat cuprinde:

  • 1. Echipamente de joasă tensiune
  • 2. Recipiente sub presiune
  • 3. Jucării
  • 4. Produse pentru construcţii
  • 5. Compatibilitatea electromagnetică
  • 6. Maşini industrial
  • 7. Echipamente individuale de protective
  • 8. Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată
  • 9. Dispozitive medicale implantabile active
  • 10. Arzătoare cu combustibili gazoşi
  • 11. Cazane pentru apă caldă
  • 12. Explozibili utilizaţi în scopuri civile
  • 13. Dispozitive medicale
  • 14. Medii potenţial explosive
  • 15. Ambarcaţiuni de agreement
  • 16. Ascensoare
  • 17. Echipamente de refrigerare
  • 18. Echipamente sub presiune
  • 19. Dispozitive medicale pentru diagnostic în vitro
  • 20. Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii
  • 21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje
  • 22. Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane
  • 23. Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar de mare viteză
  • 24. Echipamente maritime
  • 25. Echipamente sub presiune transportabile
  • 26. Emisiile de zgomot în mediu produse de echipamentele destinate utilizării în exteriorul clădirilor
  • 27. Interoperativitatea sistemului transeuropean de transport feroviar convenţional
  • 28. Mijloace de măsurare.

Produsele cuprinse în domeniul reglementat nu pot fi introduse pe piaţă şi utilizate decât în măsura în care satisfac cerinţele esenţiale, în cazul în care conformitatea lor a fost evaluată în conformitate cu procedurile de evaluare aplicabile şi dacă sunt marcate potrivit reglementărilor în vigoare.

Această lege mai oferă şi o serie de definiţii ale unor termeni specifici, printre care:

acreditare – atestare de către organismul naţional de acreditare a faptului că un organism de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele stabilite prin standardele de referinţă şi, după caz,  orice alte cerinţe suplimentare, inclusiv cele prevăzute în schemele de acreditare specifice relevante, pentru realizarea activităţilor specifice de evaluare a conformităţii;

apel – cerere a unui organism de evaluare a conformităţii pentru reconsiderarea oricărei decizii nefavorabile luate de organismul naţional de acreditare în legătură cu statutul de acreditare pe care primul îl doreşte;

atestare – emitere a unei declaraţii, bazată pe o decizie luată în urma unei analize a evaluării, care stipulează că îndeplinirea cerinţelor aplicabile a fost demonstrată;

cerinţe esenţiale – cerinţe stipulate de reglementările tehnice naţionale în vederea asigurării securităţii naţionale, inofensivităţii produselor şi a serviciilor pentru viaţa, sănătatea şi securitatea oamenilor, pentru regnul animal şi cel vegetal, pentru mediul ambiant şi bunurile materiale în scopul protecţiei intereselor consumatorului, inclusiv în vederea prevenirii practicilor care induc în eroare consumatorul în ceea ce priveşte compoziţia, destinaţia, originea, calitatea şi inofensivitatea produselor;

cerinţă specificată – necesitate sau aşteptare declarată în documente normative precum sînt reglementările, standardele, specificaţiile tehnice;

certificare – atestare efectuată de o terţă parte referitor la produse, la procese, la sisteme şi la persoane;

certificat de acreditare – document oficial sau set de documente oficiale care confirmă acordarea acreditării pentru un domeniu definit;

certificat de conformitate – document care atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de evaluare a conformităţii şi că, la momentul evaluării, produsul este conform cerinţelor specificate aplicabile;

Schema generalizată privind posibilităţile de utilizare a modulelor

MODULUL A (Controlul intern al procesului de producţie) Producătorul întocmeşte şi păstrează  documentaţia  tehnică,  emite  declaraţia  de  conformitate  şi  aplică  pe  produse      marca naţională de conformitate SM.

MODULUL Aa (Controlul intern al procesului de producţie cu examinări efectuate de către un organism de evaluare a conformităţii desemnat (în continuare - organism)) Organismul efectuează încercări asupra produselor. Producătorul întocmeşte şi păstrează documentaţia tehnică, emite declaraţia de conformitate şi aplică pe produse marca naţională de conformitate SM.

MODULUL B (Examinarea de tip) Producătorul prezintă unui organism documentaţia  tehnică şi tipul de produs. Organismul efectuează încercări, constată conformitatea tipului de produs cu cerinţele esenţiale şi eliberează producătorului un certificat de examinare de tip pentru produsul examinat.

MODULUL C (Conformitatea cu tipul de produs) Producătorul, în baza certificatului de examinare de tip, eliberează o declaraţie de conformitate şi aplică pe produse marca naţională de conformitate SM.

MODULUL D (Asigurarea calităţii procesului de producere) Producătorul aplică, la etapa de producere şi de încercare a produsului finit, un sistem de management al calităţii, certificat de către un organism de certificare conform standardului internaţional ISO 9001, emite o declaraţie de conformitate în baza certificatului de examinare de tip şi a sistemului de management al calităţii certificat şi aplică pe produse marca naţională de conformitate SM.

MODULUL E (Asigurarea calităţii produsului) Producătorul aplică, la etapa de control intern şi de încercare a produsului finit, un sistem de management al calităţii, certificat de către  un organism conform ISO 9001, eliberează o declaraţie de conformitate în baza certificatului de examinare de tip şi a sistemului de management al calităţii certificat şi aplică pe produse marca naţională de conformitate SM.

MODULUL F (Verificarea produsului) Organismul verifică conformitatea produsului şi eliberează un certificat de conformitate. Producătorul emite o declaraţie de conformitate, în baza certificatului de examinare de tip şi a certificatului de conformitate, şi aplică pe produse marca naţională de conformitate SM.

MODULUL G (Verificarea unităţii de produs) Producătorul întocmeşte documentaţia tehnică. Organismul verifică conformitatea produsului şi eliberează un certificat de conformitate. Producătorul eliberează o declaraţie de conformitate în baza certificatului de conformitate şi aplică  pe produse marca naţională de conformitate SM.

MODULUL H (Asigurarea totală a calităţii). Producătorul aplică, la etapele de proiectare, de producere şi de încercare a produsului finit, un sistem de management al calităţii, certificat de către un organism conform ISO 9001, emite o declaraţie de conformitate şi aplică pe produse marca naţională de conformitate SM.

Marca naţională de conformitate SM este formată din literele S şi M, care simbolizează, respectiv, "securitate conform cerinţelor esenţiale'' şi "Moldova"

Organismul de certificare a sistemelor calităţii evaluează sistemul calităţii pentru a stabili dacă acesta corespunde cerinţelor menţionate la pct. 149 din prezentele Reguli. Aceasta presupune conformitatea cu cerinţele standardului internaţional ISO 9001, ţinând cont de natura specifică a produselor.

Standardul internaţional ISO 9001 este accesibil în Fondul naţional de documente normative de standardizare, gestionat de către Organismul Naţional de Standardizare

Organismul de certificare a sistemelor calităţii ia o decizie cu privire la corespunderea sistemului calităţii cerinţelor standardului internaţional ISO 9001 şi aduce la cunoştinţa producătorului decizia sa în termen ce nu va depăşi 30 zile. Comunicarea va conţine concluziile examinării şi decizia motivată privind certificarea sau refuzul de certificare a sistemului calităţii, sub răspunderea organismului de certificare a sistemelor calităţii privind veridicitatea deciziei adoptate.

În cazul producătorilor sau reprezentanţilor acestora cu sediul în alte ţări, documentele care atestă conformitatea produselor trebuie deţinute de importatori.

Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale poate fi demonstrată prin:

  • declaraţia de conformitate întocmită de producător sau de reprezentantul acestuia;
  • rapoarte de încercare;
  • certificate de conformitate emise de laboratoare sau de organisme de încercare sau inspecţie, alese de producător, conform procedurilor de evaluare;
  • marcajul de conformitate.

Dacă procedura de evaluare impune intervenţia unui organism independent de clienţii lui, evaluarea conformităţii produselor din domeniul reglementat cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice se realizează de către organisme desemnate de autorităţile competente, acreditate în prealabil de organismul naţional de acreditare.

Aceste organisme, desemnate pe baza certificatului de recunoaştere emis de autoritatea competentă, trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu respectarea următoarelor cerinţe minime şi principii:

  • disponibilitate de personal şi echipamente;
  • personal tehnic competent pentru evaluarea conformităţii;
  • deţinerea unei asigurări de răspundere civilă, în cazul în care, prin lege, răspunderea nu revine statului;
  • competenţă şi imparţialitate;
  • transparenţă şi credibilitate;
  • independenţă faţă de posibila predominare a oricăror interese specifice;
  • asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional;
  • reprezentarea intereselor publice;
  • contribuţia la promovarea principiului liberei circulaţii a produselor.

Procedurile privind evaluarea conformităţii depind de gradul de complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia. Reglementarea tehnică prevede, pentru fiecare categorie de produse din domeniul reglementat, una sau o combinaţie a următoarelor proceduri:

  • control intern;
  • examinare de tip;
  • conformitatea cu tipul;
  • asigurarea calităţii producţiei;
  • asigurarea calităţii produsului;
  • verificarea produsului;
  • verificarea unităţii de produs;
  • asigurarea calităţii.

Marcajul CE poate fi urmat, după caz, de numărul de identificare al organismului de evaluare  a conformităţii produsului, număr atribuit acestuia de către Comisia Europeană.

Problemele calităţii se află în permanenţă în atenţia Executivului de la Bucureşti, în acest sens fiind incluse în Acordul Social de anul 2002 o serie de măsuri referitoare la creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor româneşti, printre care se numără şi certificarea sistemului de management  al calităţii în conformitate cu standardele internaţionale şi fundamentarea programului „Fabricat în România”, pe baza criteriilor de evaluare a conformităţii produselor.

În urma certificării conformităţii produselor cu standardele europene armonizate, acestora li se poate aplica marca de conformitate, care atestă că produsul respectiv este fabricat în conformitate cu un standard european.

Una dintre aceste mărci, este marca europeană “Key Mark”, elaborată de CEN şi CENELEC.

Aplicarea pe produse a acestui simbol este rezultatul unei activităţi voluntare, în domeniul nereglementat şi prezintă avantajul că furnizează cumpărătorilor o încredere în calitatea produsului achiziţionat, precum şi posibilitatea de supraveghere a pieţei prin înlăturarea concurenţei neloiale şi a produselor de calitate inferioară.

În România se folosesc două tipuri de mărci: marca SR – figura 2, pentru certificarea conformităţii produselor cu standardele româneşti neobligatorii şi marca SR-S – figura 3, pentru certificarea conformităţii cu standardele româneşti obligatorii (care conţin prevederi referitoare la protecţia vieţii şi sănătăţii consumatorilor şi la protecţia mediului înconjurător). Acordarea dreptului de utilizare a acestor mărci de conformitate este atribuită de către Asociaţia de Standardizare din România (ASRO) sau de către organismele de certificare mandatale de aceasta.