Proprietăţile mărfurilor pot fi grupate şi definite după mai multe criterii:
- În funcţie de ponderea pe care o au în stabilirea calităţii se disting:
- proprietăţi critice – care determină în mod decisiv calitatea mărfurilor, ele reprezentând circa 10 % din numărul total al proprietăţilor (de exemplu, proprietăţile igienico-sanitare ale produselor);
- proprietăţi importante – cele care au o influenţă considerabilă asupra calităţii produselor; numărul lor reprezintă circa 40 % din totalul proprietăţilor (de exemplu proprietăţile nutritive ale alimentelor);
- proprietăţi minore – cu influenţă redusă asupra calităţii, dar care au o pondere mai mare în totalul proprietăţilor, de circa 50 %.
- În funcţie de modalitatea de determinare există:
- proprietăţi măsurate direct (masă, dimensiuni, compoziţie chimică etc.);
- proprietăţi măsurate indirect (durabilitate, siguranţă în funcţionare etc.);
- proprietăţi apreciate organoleptic (culoare, gust, miros etc.).
- După aportul adus la serviciul pe care îl îndeplinesc în timpul utilizării, se deosebesc proprietăţi:
- tehnico-funcţionale (rezistenţă, durabilitate, fiabilitate etc.);
- economice (consum de energie, cheltuieli în utilizare, cheltuieli cu piese de schimb etc.);
- psiho-senzoriale (estetice şi organoleptice);
- ergonomice (confort în utilizare etc.);
- ecologice (grad de poluare a mediului etc.).
- După ramura ştiinţifică care se ocupă de studiul proprietăţilor distingem:
- proprietăţi fizice (optice, mecanice, termice, electrice etc.);
- proprietăţi chimice (rezistenţa la acizi şi baze, rezistenţa la coroziune etc.);
- proprietăţi igienico-sanitare (conţinutul de toxine, conţinutul şi natura microorganismelor etc.);
- proprietăţi tehnologice (sudabilitate, deformabilitate etc.).
- După modul de exprimare proprietăţile sunt:
- exprimate cifric (30 kg, 25 cm);
- exprimate în valori absolute (34 m, 10 l);
- exprimate în valori relative (5 %);
- exprimate în valori de interval (14 + 1).
- exprimate noţional (dulce-amar, moale, clar-opalescent).