Dimensionarea calităţii estetice a mărfurilor se impune ca o necesitate determinată de evoluţia omului pe de o parte şi de evoluţia mediului economic pe de altă parte. Astăzi, produsul este considerat a fi nu numai o entitate fizică, dar şi una psihologică. În prezent asistăm la o puternică interferenţă între industrie şi artă, la o pătrundere tot mai puternică a valorii artistice în universul obiectelor.
Estetica reprezintă o disciplină filosofică, care studiază esenţa, legităţile, categoriile şi structura acelei atitudini umane faţă de realitate, caracterizată prin reflectarea, contemplarea, valorizarea şi făurirea unor trăsături specifice ale obiectelor şi proceselor din natură, societate şi conştiinţă sau ale creaţiile omeneşti.
În Dicţionarul explicativ al limbii române Estetica este definită ca ştiinţa care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metodele creaţiei artistice, la criteriile şi genurile artei.
Categoria fundamentală a esteticii este frumosul. Frumosul nu are sens decât pentru oameni şi numai pentru cei capabili să-l perceapă. El oglindeşte atât ordinea lumii exterioare, cât şi armonia trăirilor interioare, subiective, îmbinând planul afectivităţii cu cel al raţionalităţii lucide.
Estetica studiază:
- frumosul natural;
- frumosul artistic;
- frumosul industrial.
Frumosul industrial reprezintă obiectivul esteticii industriale. Estetica industrială este un proces de implicare a artei în structura produsului industrial. Ea cuprinde atât elemente de proiectare cât şi elemente de psihologie a formelor, de teorie a consumurilor, de sociologie a gusturilor.
Estetica mărfurilor este o disciplină de sinteză, a cărei cunoaştere impune cunoştinţe economico-sociologice, de marketing, merceologie, management, de teorie şi practică artistică.
Designul este un cuvânt englezesc, ce defineşte un fenomen de civilizaţie. Dicţionarele recunosc pentru design accepţiuni ca: intenţie, schemă de abordare a unei lucrări, construcţie, proiectare, compoziţie. Principala lui semnificaţie rămâne proiectarea estetică – procesul complex de concepere şi proiectare a formelor funcţionale şi totodată frumoase. Când termenul design se referă la producţia în serie, se foloseşte expresia design industrial. Designul face parte integrantă din
industria şi economia contemporană, fiind o componentă esenţială a culturii materiale, a esteticii şi mediului înconjurător.