Ca urmare a dezvoltării producţiei a apărut necesitatea standardizării mai amănunţite (construcţia de maşini), interschimbabilităţii pieselor (şurub de fixare etc.).
Pentru prima dată interschimbabilitatea în 1841 în Anglia.
Sa continuat în Franţa unde sa ajuns la interschimbabilitatea de 30-40% a pieselor în armament.
Dezvoltarea rapidă a tehnicii are loc în epoca de dezvoltare vertiginoasă a căilor ferate. Sa dezvoltat standardizarea la nivel de fabrică şi de grup.
1917 – Organism de standardizare German.
1918 - Organism de standardizare Francez şi American. 1923 - Organism de standardizare al URSS
Standardizarea sa extins şi în majoritatea ţărilor unde au apărut organisme naţionale de standardizare.
1928 a apărut prima tentativă de organism internaţional.
1946, luna noiembrie, Londra a avut intenţia de a organiza activitatea de standardizare pe plan internaţional.
1947 – a apărut ISO.
Standardizarea este activitatea tehnico-economică de elaborare şi implementare a unor documente de referinţă (standarde), care reglementează în mod raţional şi unitar realizarea produselor, controlul calităţii şi circulaţia tehnică a acestora.
În mod obişnuit prin standardizare se înţelege acţiunea de elaborare a unor documente, organizată în scopul reglementării tehnice oprite a problemelor care se pun în mod repetat în activitatea economică şi mai ales, în domeniul producţiei prin adoptarea acelor soluţii, care conciliază cerinţele beneficiarilor cu posibilităţile producătorilor, realizând avantaje tehnico- economice optime.
Activitatea de standardizare este influenţată în mod direct de procesul accelerat de apariţie a unor noi tehnologii, de globalizare a schimburilor comerciale, de problemele de mediu şi securitate, precum şi de formarea pieţei unice europene.
INS este o instituţie publică, în subordinea Ministerului Economiei şi are drept scop realizarea politicii de stat în domeniul standardizării, în conformitate cu prevederile Legii nr. 590- XIII din 22 septembrie 1995 cu privire la standardizare. Organizarea şi funcţionarea INS sunt reglementate prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Standardizare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 996 din 27 decembrie 2012 privind unele măsuri de reformare a sistemului
Începuturile activităţii de standardizare datează din perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial, în anul 1975 cu Crearea „Laboratorului Republican Moldovenesc de Control al Standardelor și Tehnicii de Măsurat". În 1977s-a manifestat cu Formarea „Centrului de Standardizare și Metrologie din Moldova", iar în anul 1992 Înregistrarea întreprinderii de stat „Centrul de Standardizare și Metrologie din Moldova”, fondată de „Departamentul de Stat pentru Standarde și Metrologie al Republicii Moldova”. Tot în același an Republica Moldova devine membru cu drepturi depline al EASC (Consiliul Euro-Asiatic de Standardizare) de la fondarea acestuia (Acord cu privire la promovarea politicii concordare în domeniul standardizării, metrologiei și certificării din 13 martie 1992). EASC este recunoscut de Organizația de Internațională de Standardizare (ISO) ca un sistem de standardizare de tip regional (Rezoluția Consiliului ISO nr.26/1996). EASC, ca organizație regională de standardizare, colaborează cu ISO, Comisia Electrotehnică Internațională (CEI), Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European de Standardizare în domeniul Electrotehnicii (CENELEC) și alte organizații internaționale și regionale de standardizare.
În anul 1995 Republica Moldova devine membru-corespondent la Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) (Hotărîrea Parlamentului nr.596-XIII din 03.10.1995 privind aderarea Republicii Moldova la ISO). ISO este o organizație internațională, non-guvernamentală, instituită în 1947, ca succesoare a Federației Internaționale a Asociațiilor Naționale de Standardizare (ISA), înființată în 1926, care a pus bazele cooperării internaționale în activitățile de Standardizare. Obiectivul principal al acesteia fiind creșterea importanței Standardizării internaționale în economia mondială, promovarea rolului ei de asistență în soluționarea necesităților businessului, industriei, instituțiilor guvernamentale și consumatorilor din toată lumea.
Republica Moldova devine membru-partener la Comitetul Europeande Standardizare (CEN) din 01.03.2007. (Legea nr.119-XVI din 04.05.2007 privind aderarea Republicii Moldova la CEN). CEN - asociație creată în 1961, de drept belgian, neguvernamentală, cu caracter științific și tehnic. Aderarea Republicii Moldova în calitate de membru-partener la CEN este în deplină concordanță cu cursul spre integrarea europeană. Obținînd calitatea de membru-partener la CEN, Republica Moldova își asumă obligația de a utiliza standardele europene drept bază pentru elaborarea standardelor naționale.
Constituirea Comitetului Electrotehnic Moldovean la 15.07.2010. În vederea depăşirii barierelor în comerţul internaţional pentru produsele electrice, Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie (INSM), în calitate de Organism Naţional de Standardizare, a constituit Comitetul Electrotehnic Moldovean (CEM). Scopul principal al CEM este oferirea posibilităţii de a selecta şi, prin urmare, a propune Organismului Naţional de Standardizare pentru adoptare, standard internaţionale în domeniul electrotehnic.
Republica Moldova devine membru asociat al Comisiei Electrotehnice Internaţionale (IEC) din 27 ianuarie 2012. Ca urmare a constituirii CEM, Republica Moldova a obţinut posibilitatea de a adera la Comisia Electrotehnică Internaţională. Astfel, la 27 ianuarie 2012, Comitetul Electrotehnic Moldovean a fost acceptat în calitate de membru asociat al IEC. În același an s-a manifestat cu Semnarea unui acord de cooperare între Institutul Național de Standardizare și Metrologie din Moldova și Organismul American de Standardizare.
Obținerea statutului de membru observator al ETSI. La data de 18 martie 2014 Institutul Naţional de Standardizare (INS) a devenit membru observator al Institutului European de
Standardizare în Telecomunicații (ETSI), în urma deciziei luate în cadrul celei de-a 63-a sesiuni a Asambleei Generale ETSI.
Obținerea statutului de membru afiliat al CENELEC. La data de 4 aprilie 2014 Institutul Naţional de Standardizare (INS) a aderat la Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (CENELEC), cu statut de membru afiliat, în baza deciziei adoptate în cadrul Asambleei Generale a membrilor CENELEC.
Reorganizarea „Institutului Național de Standardizare și Metrologie” în „Institutul Național de Standardizare” Conform Hotărîrii Guvernului Nr. 996 din 27.12.2012 privind unele măsuri de reformare a sistemului infrastructurii calității se creează instituţiile publice Institutul Naţional de Standardizare şi Institutul Naţional de Metrologie. Misiunea INS constă în facilitarea ameliorării competitivităţii economiei naţionale, asigurarea creşterii durabile a bunăstării populaţiei şi utilizării sustenabile a resurselor, prin punerea la dispoziţie a standardelor moldovene corespunzătoare cerinţelor pieței şi armonizate cu standardele Europene şi internaţionale. Viziunea INS este de a fi un organism naţional de standardizare modern, dinamic şi performant, ceea ce, în percepţia INS, înseamnă a fi o instituţie:
- cu un stil modern de activitate, care se bazează pe cultura instituţională puternică şi competenţa profesională înaltă a colaboratorilor săi;
- care utilizează în activitatea sa sisteme şi procese eficiente şi flexibile, bazate pe instrumente IT moderne, precum şi aplică proceduri clare, transparente şi riguroase, în scopul prestării serviciilor de înaltă calitate în timp util, în corespundere cu necesităţile utilizatorilor;
- care participă activ la standardizarea regională şi internaţională.
Conform SR 10000-1:1994 „standardul este un document, stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care furnizează pentru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi sau rezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat”.
În urmă cu câteva decenii, în Europa de Vest standardele şi-au pierdut caracterul de obligativitate. În noua abordare „New Approach”, standardele sunt obligatorii numai pentru firma care face public faptul că produsul ei este conform cu un anumit standard. Referirea la un standard este pentru o firmă garanţia calităţii produsului şi a faptului că consumatorii vor avea încredere în produs. Pentru consumatori, conformitatea cu un standard le conferă avantajul cunoaşterii produsului şi încredere în calitatea acestuia.
De asemenea, unele standarde, care sunt citate de reglementări oficiale, devin obligatorii (de exemplu, unele standarde pentru jucării, metale preţioase, standarde care stabilesc metodele de prelevare şi analiză a probelor ş.a.).
Conform SR 10000-1:1994 „standardizarea este o activitate specifică, prin care sunt stabilite, pentru problemele reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, urmărind obţinerea unui grad optim de ordine într-un context dat”.