Pin It

Sub aspect istoric, marca se pare a fi fost utilizată în domeniul artistic prin semnătură, dar în domeniul mărfurilor materiale problema se pune la sfârşitul secolului al XIX-lea când producţia de masă a marilor firme devine obişnuită, iar publicitatea industrie.

Astăzi, marca, constatăm este element constitutiv acorporal al produsului, ce conferă acestuia identitate, datorită funcţiilor pe care le îndeplineşte:

  • funcţia practică de identificare a produselor – marca permite memorarea cu uşurinţă a produsului şi deci repetarea cumpărării, dacă produsul l-a satisfăcut.
  • funcţia de garanţie – marca asigură calitatea produsului (ex. Guban face cei mai buni pantofi din ţara noastră).
  • funcţia de personalizare – marca îi permite consumatorului afirmarea originalităţii, personalităţii sale.
  • funcţia ludică – corespunde plăcerii pe care un consumator o poate avea în urma cumpărării unei anumite mărci.
  • funcţia de specificitate – când marca se referă la o configuraţie unică a atribute-produs.
  • funcţia distinctivă – când marca este singurul punct de reper pentru consumator în diferenţierea produselor, pentru a se decide ce produs cumpără.

Aceste funcţii ale mărcii reflectă avantajele pe care marca le oferă pe de-o parte consumatorilor şi pe de alta producătorilor, ele constituind motivele principale ale accentuării importanţei mărcii în politica de marketing. Astfel marca asigură:

  • identificarea uşoară a produsului, care se poate comanda doar după nume.
  • clienţii, că bunul cumpărat are o anumită calitate.
  • identificarea uşoară a producătorului care este răspunzător de produs.
  • diminuare a comparării preţurilor când clienţii percep mărcile distincte.
  • că firma este capabilă să promoveze produsele sale şi să asocieze marca şi caracteristicile sale în mintea cumpărătorului.
  • creşterea prestigiului produsului.
  • diminuarea riscului cumpărării unui produs.
  • uşurarea segmentării pieţei şi creării unei imagini specifice.
  • cooperarea mai eficientă a canalelor de distribuţie, oferindu-i producătorului posibilitatea de a exercita un control mai bun al distribuţiei.
  • introducerea unui nou produs.
  • creşterea loialităţii clienţilor şi a preferinţelor pentru clienţi.
  • informaţii clare şi precise despre produs.
  • publicitatea produsului.
  • facilitarea comercializării produsului etc.
  • protecţia împotriva imitaţiei frauduloase, contrafacerii şi a furtului ideii şi a imagini publice a producătorului sau distribuitorului.
  • o anumită istorie, un anumit statut ce poate justifica şi utilizarea unui preţ mai mare.

Toate aceste aspecte se înscriu în obiectivele politicii de marcă pe care o adoptă firmele, întrucât marca constituie după cum arată unele studii, suportul loialităţii consumatorului.