Odată cu dezvoltarea societarii si implicit a proceselor de producţie s-a dezvoltat si industria de ambalaje. Se caută ca prin procedee noi sa se ajungă la o mai buna realizare a funcţiilor ambalajelor. Totodată, se urmăreşte creşterea productivităţii muncii, atât la confecţionarea ambalajelor, cat si la ambalarea produselor.
Ambalarea se poate face pe linii semiautomate sau automate de mare productivitate, ce pot realiza formarea ambalajelor, desfacerea lor, umplerea si închiderea lor.
Ambalajul si produsul formează un sistem, de aceea metodele de ambalare trebuie sa tina seama de relaţiile de interdependenta ce se stabilesc intre elementele componente ale sistemului. Tendinţele actuale remarcate in concepţia ambalajelor si a metodelor de ambalare sunt:
- reducerea consumului de materii prime, materiale si energie;
- creşterea duratei de conservare a produselor;
- sporirea performantelor ambalajelor prin combinarea materialelor de confecţionare;
- facilitarea reintegrării in mediu a ambalajelor in etapa post-consum.
Metoda de formare a ambalajului se adopta in funcţie de materialului celulozic folosit, tratat sau netratat, sau in funcţie de posibilitatea de închidere prin termosudare, prin lipire sau pliere.
Metodele si tehnicile de ambalare a produselor oferite de Rondocarton sunt:
Ambalarea colectiva – aceasta metoda se foloseşte pentru ambalarea intr-un singur ambalaj a mai multor produse. Aceasta metoda uşurează mult manipulare si transport produselor, ajutând la paletizarea acestora. Metoda poate fi utilizata cu succes si pentru produsele alimentare de uz curent (zahar, faina, orez, mălai etc.), precum si pentru ambalarea unor produse deja preambalate.
Ambalarea porţionata - ambalajul porţionat este acela al cărui conţinut se consuma o singura data. Aceste ambalaje pot fi plicuri, cutii, tivite etc. Astfel, se pot ambala atât produsele perisabile (produsele lactate, carne, fructe), cat si cele neperisabile (biscuiţi, napolitane, cafea etc.).
Ambalarea in cutii de carton se realizează in trei etape, indiferent de complexitatea maşinilor folosite:
- formarea sau deschiderea ambalajului pliat – materialul poate fi sub forma de banda sau carton desfăşurata de pe o bobina, bucata de carton croita corespunzător dimensiunilor si formei ambalajului sau chiar o cutie de carton deja formata, care se afla in stare pliata;
- umplerea ambalajului;
- închiderea – închiderea bazei cutiei se face, in cele mai multe cazuri, înaintea umplerii, exista însă produse rigide, care se pot introduce mai întâi în cutie si apoi aceasta se închide la ambele capete.
Pot exista si operaţii secundare: imprimarea codului produsului, introducerea de harţii cu indicaţii legate de produs sau obiecte de reclama, etc. care se realizează pe parcursul procesului de ambalare.
Ambalarea in cutii de carton se face pe linii manuale, semi-automate sau automate, in funcţie de modul in care se introduce produsul in ambalaj. Astfel, daca introducerea produsului in ambalaj se face de către maşina, chiar daca alimentarea dispozitivului de încărcare se face manual, sistemul se considera automat. Dacă însă, introducerea produsului in ambalaj se face manual, iar celelalte operaţii se fac automat, atunci sistemul se considera semi-automat.
Sunt mai mulţi factori de care trebuie sa se tina seama la alegerea liniei de ambalare. Aceştia se refera la:
- utilajul folosit la ambalare;
- producţia care trebuie realizata;
- dimensiunea ambalajelor ce trebuie formate;
- frecventa schimbărilor ambalajului;
- spaţiul necesar montării liniei.
- modificările probabile ale produsului, influenţează alegerea materialului de ambalare folosit (de exemplu, produsul trebuie ambalat in materiale cu ridicate proprietăţi de bariera la arome, grăsimi etc.).