Economie

Abordate prin prisma evoluției şi structurii lor, serviciile pentru producție pot fi organizate sub două forme fundamentale:

1. a) în cadrul întreprinderii, sub forma unor compartimente specializate ce aparțin structurii acesteia, cum ar fi:

• aprovizionarea şi desfacerea,
• organizarea producției,
• resursele umane,
• contabilitatea de gestiune etc.

Serviciile oferite, într-un asemenea mod de organizare, sunt strâns legate de obiectul de activitate al firmei organizatoare şi se cer a fi dimensionate la un nivel cantitativ minim pentru a asigura, astfel, utilizarea cu raționalitate şi eficientă a resurselor materiale şi umane alocate acestor activități. De aceea, nu întâmplător serviciile într-un asemenea mod de organizare au un caracter mai tehnic, sunt strict specializate. Oricum, proiectarea şi funcționarea lor țin seama de mărimea întreprinderii: o întreprindere mică nefiind constrânsă să-şi organizeze toate categoriile de servicii ce-i sunt necesare, apelând în proporție mai mare la terți, pe când o mare întreprindere, cu o structură complexă, este nevoită să-şi organizeze compartimente specializate în prestarea de servicii;

1. b) în unități independente, funcție de nivelul de dezvoltare a activităților, de gradul de importanţă al fiecărei componente din sistemul potenţial al serviciilor faţă de activitatea de bază şi de criteriile de eficientă permanent avute în vedere.

 Un asemenea cadru organizatoric generează existenta unor societăți comerciale distincte cu obiectul activității lor specializat în prestarea serviciilor, cum ar fi: proiectare, cercetare, consultantă, contabilitate, asistentă juridică,financiară etc. Unitățile economice de acest gen prestează servicii pentru un număr relativ mare de întreprinzători apropiați prin specificul ramurii sau profilului de activitate (construcții, agricultură, minerit, siderurgie etc.). Într-un asemenea mod de organizare este posibilă o gospodărire mai bună a mijloacelor specifice din dotare, justificarea dotării cu tehnica cea mai modernă, concentrarea şi specializarea forței de muncă şi, corespunzător, oferta unor servicii de un înalt nivel calitativ (tehnic, economic şi social).

În plus, s-ar cere a se preciza şi retine faptul că dacă un serviciu dobândeşte în mod obiectiv o dezvoltare deosebită, când este solicitat de un număr mare de utilizatori şi piața permite existenta multor societăți specializate în oferta aceluiaşi tip de prestație, acestea (unitățile prestatoare ale tipului respectiv de serviciu) se pot grupa într-o ramură a economiei, într-un subsistem organizatoric distinct interdependent cu celelalte subsisteme ale sistemului social global. O atare situație este specifică activităților din comerț, telecomunicații, transporturi, cercetare științifică, învățământ, activitate financiar-bancară ş.a. Oricum, dinamica dezvoltării economice şi stadiul atins în creşterea unei economii sunt cele care adâncesc procesul de autonomizare a serviciilor în unități şi ramuri specializate, obiectivul țintă fiind foarte bine conturat: eficienta economică înaltă pe care o asigură o asemenea organizare.

Cu siguranță, diferențele sensibile existente între servicii se datorează, în principal, caracteristicilor relației de serviciu, cum sunt:

− modalitățile de contact şi de deplasare ale clientului sau prestatorului;

− importanta procesului de coproducție şi a gradului de implicare în coordonarea unei asemenea activități;

− gradul standardizării serviciului sau importanta (conținutul)           contactelor în diferite faze ale producției;

− tipul clienților: întreprinderi mici şi mijlocii, mari întreprinderi;

− frecventa nevoilor în servicii;

− poziția serviciilor în ciclul lor de viață; ş.a.

Aceste caracteristici induc, în concluzie, constrângeri majore de localizare, influențând nevoia de circumscriere într-un sistem cu componente interdependente: clientela şi prestatorii, situația de a nu minimaliza aspectul spatio-temporal în relația de serviciu ca atare. Astfel, apropierea spațială prezintă mare importantă pentru clientul care se deplasează, chiar dacă dimensiunile acestuia sunt reduse sau se află într-o situație de inferioritate tehnică, sau dacă serviciul este permanent sau neuniformizat implicând o coparticipare şi o cooperare importantă în coordonarea activității. Din contră, atunci când serviciul este "ajutat" în totalitate sau în parte de mijloacele moderne de comunicație, când acesta este relativ uniformizat şi se potriveşte unei frecvente ocazionale, iar interacțiunile legate de cooperarea producător-prestator sunt netrainice, întreprinderile pot să se desprindă de constrângerile de apropiere ale clientelei.

Aceste observații se confirmă prin studiile de caz şi cercetările care au ca obiect relația de serviciu dintre agenții economici producători şi prestatori de servicii din zonele cu grade diferite de aglomerare spațială. În toate cazurile însă oricare din categoriile de servicii: transport, inginerie, informatică, publicitate, consiliere şi cercetare, analiză tehnică, contabilitate, securitate (siguranță), secretariat etc., este influențată direct şi indirect de factori, cum ar fi:

• • potențialitatea clientelei;
• • mediul întreprinderilor particulare;
• • căile de comunicare;
• • poziția principalilor clienți;
• • calificarea forței de muncă;
• • dotarea tehnică;
• • accesibilitatea locului;
• • nivelul taxelor;
• • nivelul tarifelor practicate;
• • imaginea, ş.a.