Toate mărfurile, în procesul trecerii lor de la producător la consumator rămân pentru o perioadă de timp sub formă de stocuri; uneori când trec prin mai multe verigi ele parcurg această fază de mai multe ori. Alegerea criteriilor de optimizare a stocurilor se face în funcţie de natura şi obiectul activităţii întreprinderii comerciale şi de locul pe care îl ocupă întreprinderea în cadrul canalelor de distribuţie a mărfurilor.
- Mărimea şi structura sortimentului comercial influenţează asupra politicii de stoc şi obiectivelor de optimizare a mărimii şi structurii stocurilor. Comparând mărimea sortimentului în cele două verigi comerciale, constatăm existenţa în reţeaua cu amănuntul a uni sortiment mai numeros decât în depozitele cu ridicata. Situaţia este explicată, pe de o parte, de tendinţa de specializare a întreprinderilor cu ridicata, în comparaţie cu despecializarea tot mai accentuată a magazinelor cu amănuntul, iar, pe de altă parte, datorită existenţei în magazinele cu amănuntul a unor produse primite direct de la producător, ocolind depozitele cu ridicata. Un alt aspect ce se impune a fi relevat spre structura sortimentului comercializat din punct de vedere al participării fiecărui articol la volumul desfacerilor. Astfel, într-un studiu elaborat de firma IBM se apreciază că în întreprinderile comerciale cu ridicata 20% din totalul articolelor asigură, în general, până la 90% din volumul desfacerilor, în timp, ce în magazinele cu amănuntul curba este mult mai aplatizată, circa 45% din numărul articolelor nu reprezintă mai mult de 80% din desfacerea totală.
- Aprovizionarea şi desfacerea, modul lor de organizare condiţionează politica de stocuri şi metodele de gestionare a acestora. În privinţa aprovizionării între cele două verigi comerciale există mari deosebiri. Aprovizionarea întreprinderilor cu ridicata se face pe baza contractelor concretizate până la nivel de detaliu, în timp ce magazinele cu amănuntul se aprovizionează de la întreprinderile cu ridicata sau direct de la producător, pe baza unui contract cadru care se concretizează în timpul perioadei la care se referă, prin intermediul comenzilor lansate de fiecare magazin atunci când stocul existent scade sub un nivel, numit de aprovizionare sau de alarmă. Aprovizionarea depozitelor se face în loturi mari de la un număr mare de furnizori în timp ce magazinele cu amănuntul au de multe ori drept unici furnizori întreprinderile cu ridicata care le livrează mărfurile în sortiment comercial şi în loturi mici. În ceea ce priveşte rupturile de stoc magazinele cu amănuntul au posibilitatea de a-şi completa stocul în mod operativ de la depozit. În ce priveşte depozitele cu ridicata redresarea se produce mai lent datorită actualului sistem de relaţii dintre comerţul cu ridicata şi industrie.
- În ceea ce priveşte evoluţia desfacerilor există, de asemenea deosebiri importante între cele două tipuri de întreprinderi. Astfel vânzările întreprinderilor cu ridicata sunt, pe de o parte, relativ stabile şi în cantităţi mari, iar, pe de altă parte, influenţa factorilor conjuncturali este atenuată. În acest fel, previziunea desfacerilor este mai facilă iar gradul de precizie mult sporit. În întreprinderile comerciale cu amănuntul vânzările sunt mai puţi previzibile, datorită variaţiilor sezoniere şi aleatoare cât influenţei imediate a factorilor conjuncturali.