În limbaj curent şi în literatura de specialitate se utilizează atât termenul de "bani" cât şi cel de "monedă".
Termenul de monedă, folosit în special în limbajul poporului francez, englez, italian desemnează, potrivit definiţiei dată de dicţionarul Larousse, "o piesă de metal, emisă de autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de schimb". Potrivit aceleiaşi definiţii, termenul de monedă este de origine latină şi provine de la numele zeiţei Junon Moneta, în templul căreia romanii băteau monede.
În limbajul altor popoare: român, rus, german se utilizează cu aproximativ acelaşi sens, termenul "bani". Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, prin bani se înţelege "echivalentul general al valorii mărfurilor; monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată". Etimologic, termenul de bani are provenienţă necunoscută. Din definiţii rezultă că între cele două noţiuni există diferenţe cantitative şi calitative, astfel:
- noţiunea de bani este mai cuprinzătoare şi mai veche decât cea de monedă, întrucât cuprinde toate mijloacele de schimb ;
- noţiunea de monedă este denumirea generică acordată pieselor metalice.
Din această abordare rezultă că noţiunea de monedă nu se identifică cu banii, aceasta reprezentând doar o parte a masei băneşti.
La conturarea diferenţei dintre monedă şi bani contribuie şi alte argumente:
- banii sunt o marfa, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi obiective;
- moneda, în schimb, este un acord de voinţă dintre oameni, pe de-o parte, şi presupune existenţa autorităţii emitente, care decide cu privire la forma monedei şi a metalului din care este confecţionată.