Date generale
Cu cea mai importantă istorie din zona mediteraneană, Republica Italiană sau Italia, mai este numită şi „Ţara de forma unei cizme”. Pe cei 301 230 km² ai teritoriului Italiei (format din 20 de regiuni, dintre care două – Sardinia şi Sicilia - , sunt insule) îşi desfăşurau activitatea, la finele anului 2007, 58,8 milioane de cetăţeni italieni, majoritatea de religie catolică (82%). Săptămâna de lucru are 5 zile, programul general fiind, zilnic, între orele 09,00 şi 19,00, cu o pauză de prânz, în intervalul orar 13,00 – 15,00. Cu toate că limba oficială este italiana, peste 60% dintre locuitori vorbesc şi dialecte regionale (piemonteza, siciliana, toscana etc.). PIB-ul înregistrat la nivelul anului 2007, în cuantum valoric de 1 550 USD, situa Italia pe locul 8 din lume. La nivelul aceluiaşi an, PIB-ul per capita avea un nivel de 30 700 USD.
Tradiţii culturale
Familia constituie, pentru italieni, prioritatea constantă a vieţii, statutul în societate depinzând de origine, de clasa socială de apartenenţă şi, într-o măsură mai mică, de avere. Biserica catolică exercită o influenţă majoră asupra vieţii economice, sociale şi politice din Italia. Peste 40% din marea artă a lumii se află în Italia, deşi totul, în această ţară, este şi înseamnă politică!... Italienii au o părere foarte bună despre ei înşişi, considerând că, din multe puncte de vedere, sunt „părinţii” lumii moderne. În schimb (evident, acestea nefiind, sub nicio formă, „tradiţii culturale”), au din ce în ce mai mari dificultăţi în a se „vedea”, pe ei înşişi: dezorganizaţi; intoleranţi (mergând până la violenţă); lipsiţi de modestie (îşi afişează, chiar ostentativ, mult mai mult decât francezii, sentimentul de superioritate); gălăgioşi; (ultra-) naţionalişti; „maeştri” în „arta furtului” (în Italia am putut constata că, oriunde ai merge, parcă este o „regulă” a locului să fii furat) şi a afacerilor dubioase (locul 1, în Europa, la capitolul „economia subterană”). Conform opiniei unor specialişti[1], bărbaţii italieni sunt misogini, considerând că femeile le sunt inferioare. Aceiaşi specialişti apreciază că mulţi italieni sunt corupţi, făcând parte, într-o formă sau alta, din sistemul Mafiei…Totuşi, în cadrul „tradiţiilor culturale”, trebuie, firesc, înscrise şi: gustul italienilor pentru frumos, pentru modă, teatru film, artă şi muzică (în special, pentru operă); stilul de viaţă distins şi elegant; plăcerea pentru sărbători şi, în general, pentru distracţie.
Particularităţi generale ale mediului de afaceri
Fapt bine cunoscut, din timpuri străvechi, italienii au excelat în afaceri.
Mediul de afaceri este foarte „creativ”, în sensul că, nu arareori, ştie cum să îşi limiteze contribuţiile la buget, beneficiind de „condiţii speciale” pe care le apreciază, pe de o parte, ca birocratice, dar pe care ştie să le evite, pe de altă parte. Concomitent, „arta de a te aranja” („L’arte di Arrangiarsi”) este o stare de fapt „adorată” de acei afacerişti care nu ezită să „ocolească” lucrurile neconvenabile şi/sau „barierele” legislative, „din mers”… În acest context, „La Bustarella” (plicul) este destul de prezent în anumite medii de „afaceri”. În pofida eforturilor substanţiale depuse de guvernul italian, se menţin, încă, decalajele dintre „Nordul Industrializat” şi „Sudul dominat de Agricultură”. Etica muncii îi determină pe italieni să muncească pentru a trăi, şi nu invers… Iată de ce, pentru italieni, a te bucura de viaţă, din plin, a avea timp liber pentru familie şi prieteni, sunt lucruri foarte importante.
[1] Rantrop&Straton, 2005