Date generale
Spania (España) sau Regatul Spaniei (Reino de España) mai este numită şi „tărâmul iepurilor” (în limba cartagineză). Strămoşii spaniolilor (primele semne de viaţă datează încă din sec. IX î.Hr.) sunt extrem de eterogeni, incluzând cartaginezi, celţi, evrei, fenicieni, greci, iberi, mauri, romani şi vizigoţi. Teritoriul spaniol are suprafaţa de 504 645 km² şi este împărţit, din punct de vedere administrativ, în 17 comunităţi autonome, pe el locuind, la finele anului 2007[1], 45 116 894 de spanioli (dintre care: 35,8 milioane - 79,4% - catolici; 7,7 milioane - 17% - agnostici şi atei; 0,8 milioane - 1,8% - musulmani; 0,8 milioane - 1,8% - religii minoritare). Limba oficială este spaniola sau castiliana, cum mai este aceasta denumită, la ea adăugându-se, în provincia Catalunya, limba catalană. Programul de lucru săptămânal este de 5 zile, între orele 09,00 şi 19,00, cu o pauză de prânz (considerată de spanioli ca fiind „sfântă”), între orele 13,30-16,00. La nivelul anului 2007[2], Spania înregistra un PIB de 1 359 miliarde USD (loc 9 în lume), la nivel per capita, PIB-ul fiind de 30 289 USD, o mare parte din venituri provenind din turism (Spania îşi dublează, de regulă, anual, populaţia, în timpul verii, datorită turiştilor sosiţi din toate colţurile lumii).
Tradiţii culturale
„Coloana vertebrală” a societăţi spaniole o constituie familia. Asemănător italienilor, spaniolii sunt foarte individualişti, considerându-se superiori, din punct de vedere moral, celor din jur. Şi, legat de aceasta, menţionăm şi faptul că spaniolii sunt foarte deficitari la capitolul „Muncă în echipă”… Înaltul spirit etic al muncii nu îi împiedică pe spanioli să nu prea fie interesaţi de dorinţa de progres (deşi acesta le place). Cei mai muncitori sunt catalanii şi bascii. Foarte importantă este dorinţa de petrecere, distracţiile ocupând un loc aparte în viaţa de zi cu zi (şi, mai ales, de noapte) a spaniolilor. Naţionalismul etnic a creat numeroase probleme în Spania, inclusiv din cauza terorismului. Spiritul „corridei del torros” este susţinut de temperamentalismul specific spaniolilor. Subiectele tabu, care nu trebuie discutate, în relaţiile cu spaniolii sunt religia, familia şi serviciul.
Particularităţi generale ale mediului de afaceri
Deschiderea internaţionala a mediului de afaceri a fost o prioritate importantă pentru guvernul spaniol, în acest context, barierele comerciale fiind eliminate, complet, începând din anul 1996. Siguranţa locului de muncă este, de asemenea, extrem de importantă pentru spanioli, cei mai avantajaţi, din acest punct de vedere, fiind funcţionarii publici. Deşi individualişti, spaniolii nu sunt foarte ambiţioşi, pentru ei contând nu atât salariul primit, ci funcţia ocupată. Mândria şi onoarea sunt prioritare, multe firme spaniole (îndeosebi, IMM-uri) constituind afaceri de familie. Spaniolii sunt foarte sensibili la „relaţii”, nepotismul şi/sau „recomandările” funcţionând fără „probleme”. Serviciul este considerat de spanioli ca fiind un mod de câştigare a existenţei şi nu ca element definitoriu al personalităţii cuiva. Plăcându-le să se respecte, spaniolii muncesc relaxat, sunt foarte calmi şi nu servesc dejunul la serviciu (cu excepţia locurilor unde există restaurante). Sindicatele sunt foarte active în Spania, ele reuşind să impună, decisiv, 30 de zile de concediu/an, de regulă, în intervalul iulie-august. Să adăugăm, la acestea, şi cele peste 15 sărbători (religioase şi/sau cu caracter naţional/local) care transformă, uneori, munca, într-o adevărată fiesta!... Predominanţa stilului managerial autocratic generează centralizarea procesului decizional, managerii de nivel mediu având putere de decizie limitată.
[1] date statistice preluate, prioritar, de pe www.wikipedia/spania/2008
[2] sursa de date: www.wikipedia/spania/2008