Pieţele de capital sunt de mai multe feluri:
- în funcţie participanţi la tranzacţie, scopul tranzacţiei şi momentul în care se face tranzacţia, piaţa de capital poate fi de două feluri:
- Piaţa primară este piaţa pe care sunt negociate pentru prima oară titlurile financiare nou emise. Tranzacţiile au loc între compania emitentă (care are nevoie de fonduri) şi investitori (care doresc să-şi utilizeze fondurile disponibile investindu-le în titluri financiare profitabile).
- Piaţa secundară este piaţa pe care sunt tranzacţionate valori mobiliare aflate deja în circulaţie. Această piaţă creează lichiditate pentru investitori. Tranzacţiile au loc între investitori şi nu afectează fluxurile de numerar ale companiei care a emis titlurile.
- în funcţie de tipul titlurilor care fac obiectul tranzacţţilor, distingem două mari categorii:
- Piaţa obligaţiunilor este piaţa pentru instrumente de datorie de orice fel.
- Piaţa acţiunilor este piaţa pentru tranzacţionarea acţiunilor comune şi preferenţiale ale companiilor private.
- Piaţa opţiunilor piaţa pe care se tranzacţionează contracte de opţiuni (produse derivate). Contractele sunt executate la
opţiunea deţinătorului.
3) în funcţie de modalităţile de negociere distingem între:
- Piaţa de licitaţie este piaţa în care tranzacţionarea este condusă de o parte terţă. Preţul este stabilit în funcţie de suprapunerea preţurilor la ordinele primite de a cumpăra sau a vinde valori mobiliare, respectiv în funcţie de raportul cerere - ofertă.
- Piaţa de negocieri este piaţa în care vânzătorii şi cumpărătorii negociază între ei preţul şi volumul tranzacţiei, direct sau prin intermediul brokerului sau dealerului.
- în funcţie de nivelul de organizare a pieţei:
- Piaţa OTC (engl. over the counter) sau la ghişeu este o piaţă prin telefon, telex sau computer localizată la sediile brokerilor sau dealerilor. Este o piaţă de negociere şi, în general, este pentru obligaţiuni.
- Piaţa organizată este o piaţă cu reguli de tranzacţionare fixate. Are o localizare fizică centrală. Este o piaţă de licitaţie. Pe aceste pieţe sunt tranzacţionate în principal acţiunile.
- în funcţie de momentul în care se execută contractele încheiate:
- Piaţa la vedere (piaţă în numerar) este piaţa pe care titlurile financiare sunt tranzacţionate pentru livrare şi plată imediate.
- • Piaţa la termen (piaţă futures) este piaţa pe care titlurile financiare se tranzacţionează pentru livrare şi plată ulterioare.
În funcţie de momentul în care se face tranzacţia, piaţa de capital se divide în două segmente dependente temporal: primară şi secundară.
Piaţa primară are rolul de plasare a emisiunilor de titluri pentru atragerea capitalurilor pe termen mediu şi lung, atât pe pieţele interne de capital, cât şi pe piaţa internaţională.
Odată puse în circulaţie, titlurile mobiliare fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Existenţa acestui tip de piaţă oferă posibilitatea deţinătorilor de acţiuni şi obligaţiuni să le valorifice înainte ca acestea să aducă profit (dividende sau dobânzi).
Piaţa secundară reprezintă, în acelaşi timp, modalitatea de a concentra în acelaşi loc investitori particulari sau instituţionali, care pot vinde sau cumpăra titluri mobiliare având garanţia că acestea au valoare şi pot fi reintroduse oricând în circuit.
Piaţa secundară este şi expresia aproape perfectă a reglării libere între cererea şi oferta de valori, fiind un barometru, în primul rând, al nevoii de capital, dar şi al stării economice, sociale şi politice a unei ţări.
Asigurând mobilitatea capitalurilor, a lichidităţilor pe termen mediu şi lung, a negociabilităţii oricărui titlu plasat pe piaţa primară, piaţa secundară, atrage atât investitorii de profesie cât şi pe cei de ocazie, în speranţa unui profit maxim în timp record.
Preţul la care se negociază titlurile mobiliare, ca expresie a cererii şi ofertei, reprezintă şi echilibrul a doi factori opuşi: maximizarea rentabilităţii unui titlu şi minimizarea riscului (ambele referitoare la dividende sau la dobânzi sau la preţul de vânzare-cumpărare în viitor).