Cercetătorii clasifică informaţia în trei categorii:
- informaţia privind preţurile trecute
- informaţia publică
- toată informaţia (publică şi privată)
Efectul celor trei categorii de informaţii asupra preţurilor este reflectată în cele trei nivele ale eficienţei pieţei:
- Forma semi-puternică de eficienţă. O piaţă este semi-eficientă atunci când preţurile reflectă toată informaţia publică disponibilă (inclusiv situaţiile financiare). În acest caz, analiza fundamentală este inutilă. Este imposibil să obţii randamente peste piaţă având doar informaţie publică.
- Forma puternică de eficienţă. Într-o piaţă eficientă, preţurile reflectă toate informaţiile publice şi private. Nici persoanele care deţin informaţie din interiorul companiei nu o pot folosi pentru a câştiga peste randamentul normal. În pieţele funcţionale, există legi care împiedică pe cei din interiorul companiei să tranzacţioneze acţiuni înainte de a-şi anunţa această intenţie.
Evidenţele empirice sprijină existenţa formei semi- puternice de eficienţă a pieţelor de capital. In concluzie:
- cauza principală pentru care se aşteaptă ca pieţele de capital să fie slab-eficiente este aceea că este foarte ieftin şi la îndemâna oricui să analizeze informaţia trecută pentru a găsi trendul preţului. Este nevoie de un computer şi de cunoştinţe minime de statistică pentru a analiza aceste informaţii.
- forma semi-eficientă a pieţei este mai sofisticată. Un investitor are nevoie de talent şi cunoştinţe de economie şi statistică solide, informaţii privind industriile şi companiile. Este nevoie de timp, este costisitor.
- este greu de crezut că piaţa este atât de eficientă încât cineva care deţine informaţie privată de valoare nu poate prospera utilizând-o.
Ceea ce afirmă ipoteza pieţelor eficiente este că, în medie, managerii nu vor fi capabili să obţină randamente în exces, peste piaţă.