Una dintre funcţiile clasice ale Trezoreriei este cea de bancă a statului. Ea, însă, nu este o bancă total separată de celalte bănci din economie, fiind organizată după aceleaşi principii ca şi acestea, principala diferenţă constituind-o scopul urmărit.
Deşi nu are drept scop principal obţinerea de profit, Trezoreria trebuie să-şi gestioneze activele şi pasivele astfel încât, prin activităţile generatoare de venit să-şi acopere cheltuielile efectuate. Prin acest aspect Trezoreria poate fi considerată o bancă la fel ca oricare alta.
Legătura esenţială dintre Trezorerie şi sistemul bancar se face prin intermediul contului curent general al trezoreriei statului. Astfel, contul curent general al Trezoreriei Statului funcţionează la Banca Naţională a României şi este deschis pe seama Ministerului Finanţelor Publice şi a unităţilor trezoreriei statului din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, a municipiului Bucureşti şi administraţiilor finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti. În contul curent general al trezoreriei statului Banca Naţională a României înregistrează încasările şi efectuează plăţile în limita disponibilităţilor existente în cont, acesta făcând zilnic subiectul compensărilor şi decontărilor finale realizate prin Sistemul Electronic.
Administrarea eficientă a disponibilitătilor existente în contul curent general al Trezoreriei Statului are la bază proiectia soldului acestora si presupune realizarea unor prognoze cât mai reale care să permită atât fructificarea disponibilităţilor existente în soldul contului curent general al trezoreriei statutul, cât şi asigurarea resurselor necesare efectuării plăţilor sectorului public. Acestea generează operaţiuni active şi pasive la nivelul Trezoreriei Statului similare cu cele ale băncilor, respectiv:
- operaţiuni pasive prin care se atrag resurse;
- operaţiuni active de utilizare a disponibilităţilor neangajate pe care le vom prezenta în continuare prin extrapolare de la activitatea bancară.