Proiectul de comparare elaborat de FASB a permis degajarea mai multe diferenţe, unele de ordin major, altele de ordin minor. Aceste diferenţe ţin cont de metoda contabilă generală, adoptată pentru fiecare rubrică, şi de natura ghidurilor furnizate pentru aplicarea metodei generale. Ele au fost împărţite în următoarele categorii:
- Metodă şi modalităţi similare de aplicare: aici, FASB insistă asupra faptului că „similar nu înseamnă identic”.
- Metodă similară dar modalităţi diferite de aplicare: şi aici FASB insistă asupra faptului că „similar nu înseamnă identic” şi semnalează, dacă este cazul, absenţa ghidurilor precise pentru aplicarea normelor.
- Metodă diferită: categorie care va fi comentată ulterior.
- Mai multe metode alternative permise.
- Diferenţă de existenţă: când unul dintre organismele de normalizare a tratat problema respectivă, iar celălalt nu a tratat-o.
- Diferenţă de existenţă – activităţi speciale: corespunde unui sector sau unei ramuri speciale, pentru care unul dintre organismele de normalizare a fixat norme, iar celălalt nu le-a fixat.
Proiectul a recenzat 255 de diferenţe, repartizate în cinci din cele şase categorii (în categoria F nu au fost recenzate diferenţe). Cele mai multe diferenţe sunt afectate categoriei B (79), urmate de diferenţele categoriilor A şi C (câte 56).
Exemple precise de diferenţe între IASs şi US GAAP; semnalate în proiectul de comparare al FASB:
- Capitalizarea cheltuielilor de dezvoltare: aceasta nu este permisă, conform US GAAP, dar ea este permisă, uneori chiar obligatoriu, în normele IASC. Conform US GAAP, cheltuielile de cercetare şi de dezvoltare trebuie să fie înscrise la cheltuieli, din momentul în care acestea au fost angajate.
- Contabilitatea pensiilor: contabilizarea pensiilor şi prezentarea informaţiilor care le vizează ridică mai multe probleme. US GAAP au fost adesea criticate în acest domeniu, deoarece taxele americane aferente sunt considerate prea complexe din punct de vedere informaţional şi aplicarea lor pare foarte costisitoare.
- Schimbările contabile şi corectarea de erori: este vorba, în mod esenţial, de definiţia dată pentru „semnificativ şi important”, cât şi de modalităţile de aplicare şi de prezentare a informaţiilor.
- Contabilizarea investiţiilor minoritare în filiale: cel mai adesea, diferenţele se referă la problematica determinării goodwill-ului şi a metodelor de amortizare a acestuia. De altfel, este de notat că FASB este pe punctul de a publica o nouă normă de consolidare şi, ca urmare, şi alte diferenţe ar putea să apară. Să mai precizăm că prezentarea informaţiilor prin referenţial IASC este actualmente mai puţin exhaustivă şi completă decât cea prevăzută prin US GAAP.
- Instrumentele financiare şi produsele derivate: actualmente, aceasta este un subiect foarte sensibil în Statele Unite, deoarece o nouă normă era în curs de publicare, normă prin care băncile şi instituţiile financiare erau defavorizate. Deşi FASB nu a repertoriat încă diferenţele pe această temă, aplicarea normei sale va antrena un număr considerabil.
- Participaţiile financiare în întreprinderile de tip „joint-venture”: este vorba despre un subiect destul de vechi, asupra căruia FASB a avut multe probleme de analizat, subiect care este în general bine definit şi prezentat de IASC. Până la sfârşitul anului trecut, FASB nu emisese o normă pe această temă.
Proiectul de comparare al FASB (realizat în 1996) este repus parţial în cauză de noile realizări ale IASC în materie de normalizare. Pe de altă parte, în anul în care FASB a elaborat acest proiect, el a abandonat provizoriu o serie de măsuri proiectate pe termen scurt, revizuiri şi expozee-sondaj, care erau înscrise la ordinea de zi. FASB a procedat în acest mod concentrându-şi eforturile pentru perspectiva evidentă a terminării proiectului de comparare cât se poate de repede, şi aceasta pentru a comunica o estimare preliminară a numărului şi naturii diferenţelor, în folosul comunităţii financiare americane şi organismelor naţionale de normalizare.