Individual, întreprinderea ca şi societatea în ansamblu, pentru dezvoltarea sa are nevoie de diverse bunuri şi servicii. Acestea pot fi asigurate prin producţia proprie sau prin achiziţionare. Din acest punct de vedere, datorită unor nevoi din ce în ce mai mari şi mai diversificate, achiziţionarea se face prin actul de cumpărare existând producători specializaţi care asigură necesarul acestor întreprinderi. Specializarea în producerea anumitor bunuri şi servicii determină, în mod logic apariţia întreprinderii în care are loc „unirea” dintre ştiinţa de „a face” (omul) cu mijloacele materiale şi financiare necesare.
Prezentarea întreprinderii, ca organizaţie respectând anumite cerinţe organizatorice, economice şi juridice, are drept scop satisfacerea unei cereri pe piaţă, şi se impune a fi realizată în contextul mediului politico-economic în care acesta funcţionează. Argumentarea unei asemenea poziţii constă în faptul că modul intern de organizare şi funcţionare va fi diferit la o întreprindere de la sfârşitul secolului XX prin comparaţie cu una de la începutul secolului, după cum va fi diferit la o întreprindere mică în raport cu una mare.
Principalele particularităţi ale mediului, din punct de vedere al analizării şi prezentării economiei şi gestiunii întreprinderii, sunt următoarele:
- Existenţa unei diversităţi de întreprinderi din punct de vedere al mărimii.
Calitatea unei economii naţionale se apreciază şi prin capacitatea acesteia de a stimula înfiinţarea şi dezvoltarea de noi întreprinderi. Ştiind că cererea este totuşi finită, înseamnă că alături de stimularea înfiinţării de noi întreprinderi coexistă şi tendinţa de dispariţie a acestora. Manifestarea celor două tendinţe în paralel fac ca ponderea să fie deţinută de întreprinderile mici şi mijlocii, nerespectarea raportului caracterizând totuşi o economie inflexibilă. Totodată se manifestă şi tendinţa de apariţie a unor firme mari şi foarte mari – multiprodus – care practic sunt o reuniune de firme mici asigurându-se astfel respectarea unor cerinţe de eficienţă, concomitent cu reducerea riscului în cazul „falimentării” anumitor afaceri. Această diversitate manifestată are implicaţii şi asupra modului de organizare structurală şi procesuală a firmelor în funcţie de gradul de mărime. În acest fel întreprinderile mici vor avea o organizare simplă, flexibilă adaptată la un „management antreprenorial”, spre deosebire de cele mari şi foarte mari la care organizarea şi managementul au tendinţe de birocratizare.
- B. Modul de manifestare a
La nivelul firmei puterea decizională poate reveni acţionarilor sau managementului; puterea din punct de vedere managerial nu trebuie înţeleasă în sensul de proprietate, ci în sensul de „cine are putere de influenţare”.
Astfel, la nivelul întreprinderilor mici întâlnim, o identificare a proprietăţii cu puterea decizională, în timp ce la nivelul întreprinderilor mari şi foarte mari are loc separarea celor două categorii de putere. Această separare este impusă de necesitatea creşterii competenţei actului managerial care implică personal cu pregătire deosebită. Puterea de proprietate poate să fie publică sau a acţionarilor, din punct de vedere a puterii acţionarilor asistăm la o concentrare a acestora care nu este întotdeauna însoţită de o creştere a puterii decizionale în raport cu puterea managerială dar creează dese stări conflictuale.
- Întreprinderea este o organizaţie dinamică.
Aceasta înseamnă că mediul ambiant, prin caracteristicile sale, impune ca firma să se adapteze permanent. Pe de altă parte prin gradul de mărime (prin puterea economică), utilizând metode specifice întreprinderile pot să influenţeze modul de manifestare al modului ambiant. Această tendinţă poate fi argumentată în mai multe moduri, unul din argumente fiind diminuarea separării dintre puterea economică şi cea politică.
- Creşterea riscului.
Odată cu diversificarea cererii are loc şi o diversificare a ofertei. Rezultă că va fi mai competitivă firma care intuieşte mai bine evoluţia economică, tehnologică şi politică. Aceasta înseamnă că principalele categorii de risc:
h risc economic – este dat de modificare rapidă a condiţiilor
economice şi presupune o activitate permanentă de anticipare a evoluţiei mediului;
h risc tehnologic – este determinat de faptul că se solicită valori financiare foarte mari în tehnologii şi care nu pot fi întotdeauna recuperate, astfel evoluţia firmei fiind complet compromisă;
h risc politic – trebuie înţeles ca un risc al unor acţiuni politice
propriu-zise, dar şi în sensul de politici economice.
Diminuarea riscului necesită forme specifice de organizare ca şi strategii şi metode de management adecvate.
- E. Firmele îşi propun, din ce în ce mai des obiective de creştere a competitivităţ
Această tendinţă presupune o subînţelegere a obiectivului existenţial – maximizarea profitului. Tendinţa este impusă de necesitatea creşterii viabilităţii în timp a întreprinderii în condiţiile în care are loc o reducere permanentă a duratei de viaţă a produselor şi tehnologiilor, a metodelor de management.