Întreprinderea sau firma reprezintă spaţiul în care se reunesc şi se combină factorii de producţie, se desfăşoară procesul de producţie, se produc bunuri economice şi se creează valoare nouă, pe baza diviziunii sociale a muncii şi a cooperării directe şi indirecte, între toţi cei care o compun şi o reprezintă.
În societate, întreprinderea îndeplineşte concomitent funcţii economice şi funcţii sociale putând fi privită ca entitate, cu mai multe dimensiuni:
o dimensiune economică – pentru că aici se creează avuţia;
o dimensiune socială – pentru că desemnează o comunitate de oameni ce muncesc împreună şi a căror interacţiune o fac funcţională;
o dimensiune juridică – pentru că se bucură de autonomie,
indiferent de mărimea sau natura activităţii sale.
Principalele trăsături ale întreprinderii pot fi prezentate succint după cum urmează:
h întreprinderea este o unitate de producţie (tehnico-productivă);
h întreprinderea este o unitate organizatorico-administrativă;
h întreprinderea este o unitate economică;
h întreprinderea este o unitate socială;
h întreprinderea este un centru de decizie;
h întreprinderea este un sistem.
Întreprinderea ca sistem este formată dintr-un ansamblu de elemente aflate în interacţiune, distinct de mediul său înconjurător cu care el poate intra în relaţie, fiind orientat către rezolvarea unui obiectiv.
Întreprinderea ca sistem se caracterizează prin următoarele:
ª are o frontieră prin care se delimitează de mediul înconjurător;
ª între elementele întreprinderii există relaţii care asigură unitatea sistemului;
ª întreprinderea are elementele structurate într-un anumit mod, fiind
concretizate în:
` variabile de intrare (I);
` variabile de ieşire (E);
` variabile de comandă.
Întreprinderea ca sistem are mai multe caracteristici, printre cele mai importante numărându-se:
ª sistem socio-economic;
ª sistem dinamic şi complex;
ª sistem probabilistic;
ª sistem stabil;
ª sistem autoreglabil şi autoorganizabil;
ª sistem cu finalitate;
ª sistem deschis.
Tipologia întreprinderilor
Alegerea formei juridice a firmei este o etapă esenţială în iniţierea şi derularea unei afaceri de aceea se impune necesitatea prezentării principalelor tipuri de societăţi comerciale. Legea 31/1990 reglementează organizarea şi desfăşurarea activităţii economice în cadrul societăţilor comerciale.
Principalele categorii de societăţi comerciale sunt :
√ Societate în nume colectiv (SNC) reprezintă forma tipică a societăţilor de
persoane. Este înfiinţată de doi sau mai mulţi asociaţi care nu au calitatea de comercianţi, fără a depune un capital social iniţial.
√ Societate în comandita simplă (SCS) este o societate de persoane având două
categorii de asociaţi: comanditari şi comanditaţi. Comanditaţii sunt asociaţii principali care participă la administrarea societăţii şi răspund nelimitat şi solidar. Comanditarii sunt reprezentaţi prin asociaţii cu drepturi limitate a căror răspundere este limitată la concurenţa capitalului social subscris.
√ Societatea pe acţiuni (SA) este forma tipică a societăţilor de capitaluri, având
un capital social minim de 2500 RON şi cel puţin 5 asociaţi. Ea poate fi constituita prin asociere sau prin subscripţie publică, caz în care fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune cuprinzând datele specifice actului constitutiv de societate. Capitalul social este împărţit în acţiuni. Valoarea nominala a unei acţiuni nu poate fi mai mica de 0,1 RON.
√ Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) reprezintă o societate de capitaluri,
având doua categorii de asociaţi cu aceleaşi caracteristici ca în cazul societăţii în comandită simplă: comanditarii şi comanditaţii. Constituirea şi funcţionarea sunt specifice unei societăţi pe acţiuni.
√ Societatea cu răspundere limitată (SRL) este o societate comercială cu
caracter mixt, îmbinând caractere ale societăţilor de persoane şi caractere ale societăţilor de acţiuni. Este forma de societate cea mai utilizată datorită avantajelor comparative pe care le conferă: capital iniţial relativ modest, număr relativ mic de asociaţi, este singura societate ce poate avea asociat unic.
Parteneriatul între asociaţi sau acţionari se constituie pe baza contractului de societate, organizarea şi funcţionarea unei societăţi fiind stabilite prin contract de societate şi statut.
Opţiunea pentru cea mai convenabilă formă juridică a afacerii se va face luând în considerare: obiectul de activitate şi extinderea acesteia, numărul partenerilor, capitalul social necesar comparativ cu cel disponibil, gradul de răspundere al partenerilor şi caracteristicile specifice pentru fiecare formă juridică în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu specificul tipului de activitate desfăşurată.