Banca Mondială foloseşte o clasificare normativă în trei piloni, primul pilon este un relative modest, gestionat public, de tip - ''pay as you go'' (PAYG), pilon tradiţional de beneficii determinate, al doilea pilon este un pilon obligatoriu administrat privat de contribuţii definite (schemele de pensii ocupaţionale) şi al treilea pilon este format din scheme voluntare, administrate privat, pe baza de conturi individuale.
Sistemele de pensii sunt foarte diverse în Statele Membre, în funcţie atât de tradiţiile privind modul în care sunt furnizate veniturile la pensie, cât şi de diferitele faze ale procesului de reform în care se află aceste sisteme. Astfel, aria de cuprindere a fiecărui pilon, precum şi modul de administrare a fondurilor din fiecare pilon poate diferi faţă de clasificarea normativă, în funcţie de practica fiecărui Stat Membru.
Cea mai mare parte a sistemelor de pensii din Statele Membre UE-27 sunt sisteme publice de pensii.Totuşi, câteva State Membre au introdus sisteme de pensii private ocupaţionale şi/sau sisteme individuale, care pot fi obligatorii sau facultative, pentru a suplimenta veniturile obţinute la pensie prin sistemele publice (pilonul 2 şi 3) .
Sistemele de pensii publice, sistemele de pensii private ocupaţionale şi sistemele de pensii private ocupaţionale, au următoarea acoperire la nivelul UE-27[1]:
|
Tipul sistemului |
Nivelul de acoperire |
|
Public |
Venitul minim garantat - pentru toate Statele Membre. |
|
Rată universală forfetară legată de rezidenţă (Danemarca, Olanda) sau de contribuţii de asigurări sociale (Irlanda, Marea Britanie). |
|
|
Venituri provenite din sistemul PAYG (cu sau fără fond de rezervă) - toate Statele Membre, cu excepţia Danemarcei, Irlandei, Marii Britanii, Olandei. |
|
|
Câştigurile salariale, finanţate în totalitate din contribuţiile sociale - la nivel de schemă legală generală în Bulgaria, Grecia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Suedia şi Ungaria. Scheme parţial finanţate îninlanda. Scheme separate în Austria şi Danemarca (obligatorii), iar în Italia şi Portugalia (facultative). |
|
|
Privat - ocupaţional |
Obligatorii pentru angajator (sectoriale sau trans-sectoriale) sau care rezultă din acord colectiv (pe bază de afiliere obligatorie) în Belgia, Cipru, Danemarca, Germania, Portugalia, Olanda şi Suedia. |
|
Pe bază de convenţie colectivă (afilierea nu este obligatorie) în Belgia, Bulgaria, Cipru, Germania, Franţa, Italia şi Spania. |
|
|
Contractual sau unilateral de către angajator (inclusiv rezerve sau planurile de grup) în Austria, Cipru , Germania,Grecia, Finlanda, Franţa, Iranda, Marea Britanie. |
|
|
Posibilitatea de a se abona la sistemul de pensii prin intermediul angajatorului în Irlanda, Marea Britanie. |
|
|
Privat - individual |
Scheme individuale de voluntariat (nu e obligatoriu statutul de salariat pentru a deveni membru), la care se poate adera şi colectiv (de exemplu, prin intermediul asociaţiilor sau sindicatelor), în particular în Cehia, Marea Britanie, Spania şi Suedia. |
|
Contractele individuale cu fonduri de pensii,cu societăţile de asigurări de viaţă sau cu instituţiile de economii de pensie care livrează anuităţi - acest tip de dispoziţii individuale sunt în general disponibile pe întreg teritoriul UE-27, în special în Germania sau Franţa. |
|
|
Economii pe termen lung, nu în mod special pentru pensii - acest tip de dispoziţii individuale sunt în general disponibile pe întreg teritoriul UE-27 |
Cele mai multe State Membre furnizează, prin sistemele publice bazate pe contribuţiile salariale, pensii cu beneficii definite - drepturile de pensie sunt calculate în funcţie de veniturile
salariale avute în timpul perioadei active şi de ani de serviciu, fără o legătură directă cu contribuţiile salariale din momentul pensionării.
În majoritatea Statelor Membre, nucleul sistemului de pensii se bazează pe câştigurile legale legate de limita de vârstă. În acelaşi timp, sistemul public de pensii prevede, de asemenea, de multe ori o pensie minimă garantată pentru cei care nu se califică pentru sistemul de câştigurile legale sau au acumulat doar o pensie mică din câştigurile legate.
Pensiile minime garantate sunt de obicei mijloace testate şi sunt furnizate fie de un sistem specific de pensii minime sau printr-un sistem general de asistenţă socială.
În câteva State Membre, în special în Danemarca, Olanda şi Irlanda, sistemul public de pensii prevede, în primă instanţă o pensie forfetară, care poate fi suplimentată de schemele private de pensii ocupaţionale, bazate pe câştigurile salariale.
Tipul de beneficii oferite de sistemele de pensii publice diferă de la ţară la ţară. Cele mai multe sisteme de pensii nu oferă numai pensii pentru limită de vârstă, dar, de asemenea, pensii anticipate, pensii de invaliditate şi pensii de urmaş.
Unele ţări, cu toate acestea, au programe specifice pentru unele dintre aceste tipuri de beneficii, în special, unele nu iau considerare beneficiile de invaliditate (în ciuda faptului că acestea sunt acordate pentru perioade lungi de timp), iar în unele cazuri, acestea sunt acoperite de sistemul de asigurări de sănătate.
Metoda de finanţare a sistemelor de pensii, de asemenea, diferă de la ţară la ţară. Majoritatea sistemelor publice de pensii sunt finanţate pe baza modelului ''pay-as-you-go'' (PAYG), prin care veniturile din contribuţii sunt folosite pentru plata pensiilor curente.
În majoritatea ţărilor, pensiile minime garantate sunt acoperite prin impozite generale. Schemele de pensii bazate pe câştiguri salariale sunt deseori subvenţionate în grade diferite de la bugetele de stat. Unele scheme specifice, în special pensiile angajaţilor din sectorul public, uneori nu constituie un sistem de pensii bine identificat, dar, în schimb, plăţile pentru toate pensiile apar direct ca o cheltuială în bugetul de stat. Pe de altă parte, unele scheme de pensii PAYG au predominant cerinţele legale pentru co-finanţare parţială, asftel, având în vedere cheltuielile de pensii în creştere, multe guverne au început să colecteze fonduri de rezervă pentru sistemele lor de pensii publice.
În timp ce schemele de pensii private - ocupaţionale sunt de obicei finanţate, gradul de finanţare a acestora în raport cu aşteptările privind cuantumul pensiilor poate diferi, datorită faptului că viitoarele beneficii de pensii pot fi legate fie de veniturile salariale şi de durata carierei (sistemul cu beneficii definite), fie de contribuţiile plătite (sistemul cu contribuţii definite).
Având în vedere presiunile fiscale care decurg din tendinţele demografice, multe ţări au luat măsuri pentru a încuraja crearea de scheme de pensii private, ca urmare, rolul acestor sisteme a crescut recent.
În general, contribuţiile nete la fondurile private sunt în creştere de ceva timp, însă chiar şi aşa sunt departe a fi fonduri „mature". Cu alte cuvinte, în acest moment, există doar câteva ţări cu un număr mare de pensionari sau persoane care se vor pensiona în curând şi se vor baza în mare parte pe pensiile finanţate privat.
În ceea ce priveşte schemele de pensii private ocupaţionale, 9 State Membre - Cehia, Grecia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia şi Ungaria au indicat că nu au astfel de scheme. La polul opus se află Danemarca, Olanda, Suedia, care au o largă acoperire a schemelor de pensii private ocupaţionale de multă vreme, în defavoarea schemelor de pensii publice. Ambele sisteme de pensii private (ocupaţionale, individuale) sunt într-o parte foarte mare finanţate, adică persoanele fizice acumulează economiile lor în fonduri pentru o etapă ulterioară a ciclului lor de viaţă. Când au atins vârsta de pensionare, valoarea activelor acumulate este plătită persoanelor fizice, fie sub forma unei anuităţi, sau dintr-o dată, sau sub altă formă de plată.
Valoarea veniturilor la pensie provenite din fondurile de pensii private depinde nu numai de contribuţiile făcute, dar şi de evoluţiile de pe pieţele financiare. Ca o consecinţă, valoarea veniturilor din pensii se poate diminua în cazul unor şocuri asupra preţurilor activelor.Totuşi, proiectarea sistemului de pensii poate limita efectul final al şocurilor asupra valorii activelor fondului. Puterea de cumpărare a pensiei depinde de mulţi factori, dar dintre aceştia, pare a avea relevanţă distincţia dintre schemele de beneficii definite şi contribuţii definite. Valoarea veniturilor din pensii într-un plan de beneficii definite poate de asemenea, să fie afectată de şocuri economice negative. Totuşi, cu acest tip de sistem, riscurile pot fi repartizate între mai multe persoane pe perioadă mai lungă de timp. Pe de altă parte, valoarea veniturilor din pensii este afectată mult mai mult într-un regim de contribuţii definite. În special, o parte din riscul legat de volatilitatea valorii activelor financiare este transferat către persoanele fizice care intră sub incidenţa regimului întemeiat pe cotizaţii definite.
În prezent, sistemele de pensii ocupaţionale sunt cea mai mare parte regimuri de beneficii definite. Cu toate acestea, multe din aceste sisteme au trecut recent la regimuri de contribuţii definite. Fondurile de pensii private individale au fost construite în regimuri de contribuţii definite de la început. În schemele de contribuţii definite, valoarea activelor de pensii se calculează, în funcţie de rata de rentabilitate a fondurilor de investiţii.
Rolul şi dezvoltarea furnizării de pensii private finanţate este foarte divers în Statele Membre. Într-un număr de State Membre, procesul de implementare a pensiilor private nu este încă complet şi unele decizii importante rămân a fi luate, în special în ceea ce priveşte organizarea fazei de plată.
Se pare că cele patru categorii de sisteme de pensii din Statele Membre se pot distinge:
- În primul rând, cele care utilizează într-o mică măsură finanţare privată şi nu intenţionează să schimbe acest lucru (Franţa sau Spania);
- În al doilea rând, Statele Membre care s-au bazat întotdeauna în parte pe sistemele de pensii private, care însă au nevoie să fie refomate (Danemarca, Olanda şi Marea Britanie);
- În al treilea rând, unele State Membre care au transferat o parte din activele schemelor lor de pensii publice către scheme de pensii private obligatorii, pentru a asigura finanţarea uneipărţi din pensii prin fondurile de investiţii (Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, România, Suedia, Slovacia şi Ungaria), iar aceste sisteme sunt, de asemenea, de aşteptat (cu grade diferite în funcţie de ţară), să aducă o contribuţie la prevenirea sărăciei pensionarilor şi furnizarea de pensii adecvate;
- În al patrulea rând, Statele Membre cu regimuri tradiţionale de pensii de asigurări sociale fără capitalizare care îşi extind o parte din active către schemele de pensii private existente sau crează noi scheme de pensii private (Austria, Germania sau Italia).
Statele Membre care dispun de sisteme de pensii care includ deja o proporţie semnificativă de finanţare privată sau care se bazează tot mai mult pe fonduri private, au următoarele motivaţii:
S mai mare diversitate în sistemele de pensii;
S Mărirea şanselor de a obţine pensii adecvate şi sustenabile;
S Îmbunătăţirea transparenţei;
S Determinarea responsabilităţii individuale.
Criza financiară a redus valoarea fondurilor de pensii private. Pensiile private sunt într-o parte foarte mare finanţate, contribuţia lor la veniturile viitoare la pensionare va depinde de rata de rentabilitate a acestor fonduri, în plus faţă de contribuţiile făcute. Evoluţia ratelor de rentabilitate, este incertă şi determină esenţial beneficiile viitoare de pensii.
[1] Studiul Colegiului Naţional al persoanelor Vârstnice, Situaţia socio-economică a persoanelor vârstnice din România şi din ţările Uniunii Europene - prezent şi perspective de evoluţie, 2011