Termenul de întreprinzător provine de la “entrepreneur”, o persoană ce iniţiază o acţiune, o activitate pe cont propriu.
Definiţia 1: Intreprinzătorul este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri, îşi asumă responsabilitatea iniţierii acesteia şi obţine resursele necesare pentru începerea activităţii.
Definiţia 2: Intreprinzătorul este persoana care îşi asumă riscurile conducerii unei afaceri.
Definiţia 3: Intreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare funcţionării unei afaceri bazate pe inovaţie.
Definiţia 4: Intreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoana juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă. (Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii).
În literatura de specialitate, întâlnim următoarle accepţiuni ale acestui termen:
„Întreprinzătorul este cel care îşi asumă riscuri, pregătind inovaţia; el „întreprinde”. Această caracteristică este esenţa întreprinzătorului; el inovează în funcţie de oportunităţile ivite, obţine şi organizează utilizarea resurselor, pentru a produce şi a comercializa produse şi/sau servicii cerute pe piaţă”[1]
„Întreprinzătorul este cel care organizează şi coordonează activităţile făcând să funcţioneze o firmă în vederea unui câştig personal. El plăteşte materiile prime consumate, terenul pe care-l utilizează, angajaţii, asigură tot capitalul necesar. În plus „aduce” iniţiativa personală, talentul, abilitatea sa – planificând, organizând şi administrând firma. De asemenea, îşi asumă eventualitatea de a câştiga sau de a pierde în funcţie de circumstanţe neprevăzute şi necontrolabile. Ca atare, foloseşte în scop propriu tot ceea ce rămâne din încasări după plata diverselor obligaţii” (R. Ely şi R. Hess[2]
Profesorul Ovidiu Nicolescu este de părere că „întreprinzătorul poate fi definit ca o persoană care iniţiază sau dezvoltă o afacere, prin care derulează activităţi noi, implicându-se nemijlocit, în mod intens, în vederea obţinerii de profit”[3]
Putem concluziona că întreprinzătorul este o persoană care iniţiază şi derulează un set de activităţi caracterizate de risc şi inovare cu scopul de a obţine satisfacţii materiale şi personale.
Intreprinzătorii acţionează în toate domeniile – educaţie, medicină, cercetare, inginerie etc. – dar cei mai mulţi se manifestă în domeniul economic.
În literatura de specialitate s-au desprins două concepţii:
Potrivit primei concepţii, întreprinzătorul este persoana ce îndeplineşte sarcina identificării şi obţinerii resurselor necesare înfiinţării unei afaceri şi în acelaşi timp îşi asumă riscul utilizării resurselor alocate
Întreprinzătorul, potrivit celei de a doua concepţii, este iniţiatorul unei afaceri care se concentrează pe inovaţie, elaborând produse şi servicii noi şi creând o nouă piaţă şi un nou client.
Putem, deci, defini întreprinzătorul ca persoana sau grupul ce iniţiază o activitate lucrativă promovând schimbarea şi inovând noi produse pe piaţă, asumându-şi riscurile inerente unei afaceri în schimbul unor satisfacţii şi interese personale.
[1] R. Hisrich, M.P. Peters, Entrepreneurship, - lanser, elaborer et gérer une entreprise, Economica, Paris, 1994, pag 148
[2] R. Hisrich, M.P. Peters, Entrepreneurship, - lanser, elaborer et gérer une entreprise, Economica, Paris, 1994, pag 148
[3] O.Nicolescu, Managementul intreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică, 2001