Pentru a realiza o creştere echilibrată, întreprinzătorul poate adopta una din următoarele strategii de creştere:
- Strategii de creştere intensivă
- Strategii de creştere extenisvă
- Strategii de diversificare
- Strategii de creştere intensivă
Creşterea intensivă se poate realiza prin creşterea volumului vânzărilor şi a numărului consumatorilor din piaţa ţintă existent. Ea se concentrează asupra exploatării existente prin dezvoltarea pieţei curente. În literatura de specialitate sunt cunoscute trei tipuri de strategii de creştere intensivă:
- Strategii de penetrare a pieţei
- Strategii de dezvoltare a pieţei
- Strategii de dezvoltare a produsului
1) Strategii de penetrare a pieţei, prin această strategie întreprinderea încearcă să mărească volumul vânzărilor prin penetrarea pe piaţă şi fixarea unei ţinte prin strategii de marketing eficiente. Publicitatea este o metodă de informare (informaţii de utilizare a produsului, calitatea foarte bună a produsului şi preţuri atractive).
Pentru cei care nu utilizează produsul se pot prezenta avantajele folosirii lui.
2) Strategii de dezvoltare a pieţei
Dezvoltarea pieţei se poate face în regiunile limitrofe sau în regiunile cu o populaţie densă (poate mări vânzările produsului), ea constă în expansiunea geografică a firmei.
3) Strategii de dezvoltare a produsului constă în elaborarea de noi produse, servicii sau produse îmbunătăţite oferite clienţilor existenţi. Realizarea produselor noi, deşi este mai costisitoare, oferă avantajul unui ciclu de viaţă mai lung. Îmbunătăţirea produselor existente poate duce la creşterea vânzărilor pe o perioadă mai scurtă de timp, deoarece piaţa începe să devină saturată.
- Strategii de creştere extensivă
Creşterea extensivă presupune extinderea activităţii firmei în cadrul propriei ramuri. Aceasta se poate face printr-o strategie de:
- integrare verticală
- integrare orizontală
- integrare modulară.
- Strategia de integrare verticală.
O firmă poate creşte prin integrarea în amonte sau integrarea în aval. Integrarea în amonte presupune controlul unei părţi sau a tuturor furnizorilor. Aceasta se poate realiza iniţial prin intrarea unei noi afaceri (achiziţionarea unui nou furnizor sau de aprovizionare). Prin această strategie se asigură continuitatea procesului de producţie şi reducerea costurilor. Integrarea în aval presupune controlul procesului de distribuţie fie prin vânzarea direct la consumator (cumpărând un magazin cu amănuntul), fie achiziţionând distribuitorii produselor firmei. Prin această strategie se realizează un control mai mare asupra comercializării produsului.
- Strategia de integrare orizontală reprezintă o modalitate de creştere a afacerii prin cuprinderea unui concurent sau prin înfiinţarea unei afaceri concurente.
- Strategia modulară presupune concentrarea activităţii firmei asupra domeniului în care are cele mai mari avantaje competitive. Astfel, firma poate creşte mult mai rapid, costurile unitare vor fi mai scăzute, iar posibilităţile de reducere a noului produs mult mai mari. Deoarece nu sunt necesare fonduri de investiţii, banii pot fi folosiţi în activităţi cu cel mai mare avantaj competitiv. Succesul acestei strategii o reprezintă menţinerea unor bune relaţii cu furnizorii şi distribuitorii, pentru ca atunci când firma creşte rapid ei să dorească să satisfacă cerinţele crescânde ale firmei.
- Strategii de diversificare presupun extinderea afacerilor firmei dincolo de piaţa existentă şi domeniul actual de activitate. Această strategie se foloseşte atunci când întreprinzătorul a epuizat toate strategiile de creştere precedente şi acum doreşte să schimbe direcţia firmei din cauza schimbărilor nefavorabile ale pieţei sau ramurii. Diversificarea se poate realiza:
- Printr-o strategie de diversificare concentrică (atunci când se încearcă identificarea unor noi produse sau tehnologii complementare sau nu activităţii firmei).
- Printr-o diversificare conglomerată care presupune extinderea în afaceri cu totul diferite de cele esenţiale.