Pin It

Sursele de informaţie cuprind: materialele primite nemijlocit de la client, materialele arhivei băncii, date primite de la persoane ce au avut contract de afaceri (furnizori, cumpărători, creditori). Mai ales în cazul creditelor mari investiţionale şi din cazul liniilor valutare, dările de seamă de la instituţii particulare şi de stat, cercetări analitice, dări de seamă privind la solvabilitate. Toate aceste informaţii trebuie să servească pentru aprecierea potenţialului debitorului şi minimizarea riscului posibil.

Credibilitatea clientului - este capacitatea şi posibilitatea lui de a achita datoria de credit, suma şi dobînda aferentă. Mai multe metode de apreciere a credibilităţii, însă cea mai răspîndită este metoda celor 6 "c":

  • Caracter;
  • Capacitate;
  • Condiţiile;
  • Cost;
  • Collateral;
  • Control;

Caracterul clientului care se determină în urma interviului şi a cercetărilor documentare, ca urmare banca formează tabloul.

Capacitatea şi mijloacele băneşti ce ţin de capacitatea financiară a clientului, posibilităţile de rambursare a creditului, de regulă, debitorii au 3 surse principale de rambursare:

  1. Fluxurile băneşti de intrare de la activitatea operaţională, încasări de la realizarea producţiei;
  2. Vînzările de active;
  3. Alte surse;

Acoperirea creditului, asigurarea lui ceea ce clientul în cauză poate propune cu o garanţie a rambursării creditului. Toate condiţiile aferente acestui credit, contractul creditării (a creditului în cauză) "Usoschin pag. 225, Rous pag. 143"

Deoarece credibilitatea poate fi numită o parte componentă a solvabilităţii, apoi analiza ei poate fi efectuată în baza a 3 metode principale:

  1. Analiza situaţiei financiare a clientului;
  2. Analiza fluxului de numerar a clientului;
  3. În baza sistemului coeficienţilor financiari;

Toată informaţia cuprinsă în dările de seamă şi setul de indicatori trebuie să dea răspuns la următoarele întrebări: capacitatea şi posibilitatea debitorului de a dirija cheltuielile sale, cît de efectiv sînt dirijate resursele pentru producere, vînzările şi formarea fluxului bănesc pozitiv, cît este de realizabilă producţia, în ce măsură veniturile debitorului pot asigura acoperirea cheltuielilor, lichiditatea debitorului,

profitabilitatea lui.

Standardul 2 de contabilitate:

Metode directe.

Metode indirecte - transformarea profiturilor din date din bilanţ în fluxuri.