Pin It

Pentru analiza mai profundă a investiţiilor este necesar de a le diviza după anumite caracteristici specifice, adică de efectuat clasificarea lor.

Investiţiile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, condiţionate de o serie de factori (criterii) ca:

  • destinaţia investiţiilor;
  • modul de execuţie a lucrărilor;
  • stadiul de realizare a lucrărilor;
  • caracterul lucrărilor etc.

În funcţie de factorii enumeraţi mai sus, vom prezenta o clasificare adoptată, în principiu, de un număr apreciabil de specialişti:

  • conform destinaţiei se disting:
  • investiţii productive;
  • investiţii neproductive.

Cele productive asigură realizarea de bunuri materiale, iar cele neproductive sînt efectuate în scopuri social culturale, sau pentru perfecţionarea elementului uman etc.

Criteriul acesta de clasificare permite clasificarea investiţiilor şi pe sectoare de activităţi, după cum urmează:

  • investiţii în sectorul primar, cuprinzînd toate acele lucrări efectuate în ramurile extractive, unde se efectuează activităţi de desprindere din mediul biologic a unor substanţe (cărbuni, minereuri feroase şi neferoase, petrol, gaze naturale etc.);
  • investiţii în sectorul secundar, înglobînd lucrările prevăzute în toate ramurile tehnologice unde, prin supunerea materiilor prime şi a materialelor auxiliare anumitor transformări tehnologice se obţine întreaga gamă de produse materiale din toate ramurile industriale;
  • investiţii în sectorul terţiar, cuprinzînd toate investiţiile destinate sferei prestărilor de servicii (comerţ, asistenţă socială, proiectare etc.)
  • după modul în care se execută lucrările, se disting:
  • investiţii executate în antrepriză (cu posibilitatea extinderii executării lucrărilor şi sub formă de subantrepriză), atunci cînd lucrarea este încredinţată de beneficiar (investitor) spre execuţie unei întreprinderi specializate, ce poartă denumirea de antreprenor (subantreprenor); asemenea lucrări se efectuează pe bază de contracte ferme, prin care antreprenorul se angajează să execute lucrarea în parametrii proiectaţi, cu anumite termene intermediare de execuţie şi cu termen final, iar beneficiarul se obligă să achite costul execuţiei;
  • investiţii executate în regie, cele pe care investitorul (beneficiarul) şi le execută prin forţe proprii, 6 fară a apela la o unitate specializată;
  • investiţii mixte (în sistem mixt), atunci cînd o parte a investiţiei o execută investitorul, iar o altă parte, antreprenorul.
  • după stadiul de executare investiţiile pot fi:
  • investiţii în curs de realizare (neterminate);
  • investiţii terminate (cele la care lucrările au fost încheiate);
  • investiţii restante (cele care la termenele finale prevăzute n-au fost realizate, ci sunt realizate ulterior, la alte date);
  • după caracterul lucrărilor, investiţiile se pot clasifica în:
  • investiţii pentru construirea unor obiective noi;
  • investiţii pentru refacerea (reconstituirea) acestora, dezvoltarea sau transformarea lor;
  • investiţii pentru înnoirea unităţilor existente, atunci când progresul tehnic impune retehnologizarea.

Conform aceluiaşi criteriu, investiţiile se pot clasifica în:

  • investiţii de expansiune (dezvoltare, extindere): acestea presupun cheltuieli în vederea măririi capacităţilor de producţie;
  • investiţii de menţinere, ce ţin de reutilarea capacităţilor de producţie existente;
  • investiţii de modernizare, care se efectuează cu scopul creşterii performanţelor tehnice, îmbunătăţirii randamentelor utilajelor existente;
  • investiţii de inovare, adică lansarea noilor activităţi;
  • după gradul de risc pe care îl implică:
  • investiţii cu risc redus, care sunt cele mai frecvente. Această categorie include investiţiile de menţinere şi de ameliorare, care necesită resurse puţine, dar au şi cele mai mici efecte;
  • investiţii cu risc sporit, în categoria cărora intră investiţiile de dezvoltare, de expansiune, de inovare, iar uneori şi cele de modernizare, acestea fiind valori mult mai mari, producând însă şi efecte mai mari: creşterea capacităţilor tehnice, efectuarea unor restructurări de producţie, implementarea noilor produse şi servicii.
  • după locul în care se fac:
  • investiţii interne;
  • investiţii externe (participarea cu fonduri la formare capitalurilor altor firme, pentru diversificarea activităţii).
  • după sursa de finanţare investiţiile se clasifică în:
  • investiţii finanţate din surse proprii;
  • investiţii finanţate din surse atrase.
  • din punctul de vedere al obiectului de investiţii, se disting:
  • investiţii reale;
  • investiţii financiare.

Cele din urmă, la rîndul său, la fel pot fi divizate în baza unor criterii distincte. Spre ex., în dependenţă de scopul investirii, investiţiile financiare se pot diviza în:

  • investiţii directe (când agentul finanţator capătă şi posibilitatea de a lua decizii şi de a efectua controlul proiectului pe linie managerială, tehnologică, de marketing etc.);
  • investiţii de portofoliu (care reprezintă plasamente cu scopul de a obţine venit sau în scopul diversificării riscurilor etc., fără alte implicaţii în viaţa proiectului).

Investiţiile mai pot fi clasificate în funcţie de:

  • importanţa acestora (proprie, de ramură, naţională, mondială);
  • modul de constituire (nete şi brute) etc.